10,806 matches
-
s-a predat în anul 424 î.Hr., în cursul războiul peloponeziac, fără a opune rezistență spartanului Brasidas, deoarece strategul și istoricul Tucidide ajunsese prea târziu cu o flotă pentru a mai putea salva orașul. Tucidide a trebuit să ia calea exilului în urma înfrângerii. Eliberat de hegemonia Atenei, orașul a devenit independent. În anul 422 î.Hr. generalul atenian Cleon a încercat în zadar să-l recucerească, găsindu-și alături de Brasidas moartea. Concurentul său din Atena, Nichias, a încheiat imediat după bătălie (în
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
care au făcut progrese in toate domeniile - mai ales mișcarea națională pentru unire a căpătat un imbold puternic. Pe lângă lupta din interior, revoluționarii au depus eforturi și printr-o intensă propagandă în capitalele europene, capii revoluției aflându-se toți în exil (la Paris, Constantinopol și Brussa, cele mai închegate grupuri). Aici au câștigat sprijinul cercurilor liberale și au reușit să integreze cauza unirii Principatelor. În timpul războiului Crimeei, unirea Principatelor a devenit o problemă a echilibrului european. Ca urmare a înfrângerii Imperiului
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
celei cu Regatele Scoției sau al Irlandei. Așadar responsabilitățile feudale au rămas în sarcina Ducelui nominal, inclusiv după ce Regele Angliei a renunțat la acest titlu. După Revoluția Engleză, odată cu restaurația lui Carol al II-lea Stuart care și-a petrecut exilul în Jersey, Insulele Canalului au primit privilegii suplimentare inclusiv puterea de a-și impune propriile taxe vamale. În Insula Mân monarhul britanic este cunoscut ca "Lord of Mann", un titlu deținut succesiv de o serie de nobili nordici, scoțieni și
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
în sarcina Ducelui nominal, inclusiv după ce Regele Angliei a renunțat la acest titlu. În timpul revoluției engleze Guernsey a fost partizana parlamentului, spre deosebire de Jersey care a fost locul de refugiu al lui Carol al II-lea Stuart care și-a petrecut exilul în Jersey. Împreună cu Jersey, Insulele Canalului au fost singurele teritorii britanice ocupate de Germania Nazistă în timpul celui de al doilea război mondial, între 1 iulie 1940 și 9 mai 1945. Înainte de ocuparea acestora, un mare număr de copii au fost
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
să se alăture pribegilor de la Sibiu. Învingători, Craioveștii l-au urcat pe tron pe Vlad al V-lea cel Tânăr apoi l-au condamnat la moarte pe Mihnea cel Rău și au trimis ucigași plătiți să-l omoare și în exil. Mihnea cel Rău a fost ucis chiar pe treptele bisericii evanghelice din Sibiu, fiind împușcat din turla bisericii. Rămas fără sprijinul tatălui, Mircea a fost luat sub protecția sa de către unchiul Matei Corvin. Cu ajutorul influentei sale rude, a reușit, doi
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
au făcut extrem de precauți pe turci. Astfel, în ciuda insistențelor membrilor conducerii reacționare, turcii evită să-i aresteze pe liderii pașoptiști, pentru a nu tensiona și mai mult atmosfera. În aceste condiții, generalul Gheorghe Magheru și colonelul Nicolae Pleșoianu pleacă în exil la Vidin , apoi la Paris . Turcii au fost chiar acuzați că i-ar fi ajutat, pe timpul șederii lor la Vidin, în scopuri politice. Turcii se trezesc, la mijloc, sub tirul acuzelor a celor două tabere care protestau împotriva lor, populația
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
reacționarii îi acuzau ca protejează pe ascuns pe revoluționari. Turcii se retrag. În această perioadă, la conducerea țării va fi craioveanul Barbu Știrbei. Fără armate străine în oraș, are loc o relativă detensionare a relațiilor. Reacționarii instituie regula trimiterii în exil, toți cei care nu erau de acord cu politica lor, erau liberi să plece, în caz contrar, erau obligați să plece. Închisoarea rămîne doar alternativa refuzului de a pleca în exil. În ianuarie 1854 este arestat Costache Săvoiu care aducea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
relativă detensionare a relațiilor. Reacționarii instituie regula trimiterii în exil, toți cei care nu erau de acord cu politica lor, erau liberi să plece, în caz contrar, erau obligați să plece. Închisoarea rămîne doar alternativa refuzului de a pleca în exil. În ianuarie 1854 este arestat Costache Săvoiu care aducea vesti în oraș de la generalul Magheru. Sînt arestați și trimiși în exil, directorul teatrului național (înființat pe 28 iunie 1850 ) din Craiova, Teodor Teodorini și actorii Ion Vlădicescu și Pavel Stoenescu
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
liberi să plece, în caz contrar, erau obligați să plece. Închisoarea rămîne doar alternativa refuzului de a pleca în exil. În ianuarie 1854 este arestat Costache Săvoiu care aducea vesti în oraș de la generalul Magheru. Sînt arestați și trimiși în exil, directorul teatrului național (înființat pe 28 iunie 1850 ) din Craiova, Teodor Teodorini și actorii Ion Vlădicescu și Pavel Stoenescu. Soartă împărtășită și de magistratul Costache Romanescu. Erau căutați "agitatorii" Constantin Crețeanu, Eugeniu Carada și colonelul Filipescu pentru a fi trimiși
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
teatrului național (înființat pe 28 iunie 1850 ) din Craiova, Teodor Teodorini și actorii Ion Vlădicescu și Pavel Stoenescu. Soartă împărtășită și de magistratul Costache Romanescu. Erau căutați "agitatorii" Constantin Crețeanu, Eugeniu Carada și colonelul Filipescu pentru a fi trimiși în exil. În octombrie 1854, Barbu Știrbei refuză să mai domnească la aflarea veștii că va fi obligat să conducă sub dominație țaristă și pleacă, la rîndul său, în exil. Va sta la Viena de unde este rechemat după un an, în octombrie
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Constantin Crețeanu, Eugeniu Carada și colonelul Filipescu pentru a fi trimiși în exil. În octombrie 1854, Barbu Știrbei refuză să mai domnească la aflarea veștii că va fi obligat să conducă sub dominație țaristă și pleacă, la rîndul său, în exil. Va sta la Viena de unde este rechemat după un an, în octombrie 1855. În anul de ocupație țaristă, rușii nu și-au prea făcut simțită prezența în oraș, care s-a guvernat tot după dorința partidei Bibeștilor. În plan edilitar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Theodor Aman și Popa Șapcă. În primăvara anului 1857 s-a constituit la Craiova, Comitetul Unionist, în rândul căruia se remarcau foștii luptători de la 1848: Petrache Cernătescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe Chițu. Reîntoarecera lui Nicolae Pleșoianu în mai 1857, după un exil de 9 ani, a constituit o adevărată sărbătoare pe străzile orașului. Era considerat un erou, mai ales după implicarea sa în incidentele cu austriecii. Manifestația de simpatie care i s-a făcut s-a transformat în ample proteste de stradă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Andronic al II-lea Paleologul. Metochites s-a născut la Constantinopol. Tatăl lui, George Metochites, era arhidiacon și susținător fervent al prevederilor Conciliului Lyon II privind unitatea bisericilor. După al doilea conciliu de la Blachernae, tatăl său a fost condamnat la exil iar Metochites și-a petrecut adolescența în mediul monastic din Bitinia. S-a devotat studiilor seculare și religioase. A avut cinci copii, patru băieți și o fiică, Irina, căsătorită cu Ioan al V-lea Paleologul. A făcut o impresie bună
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
După câțiva ani de război civil, Andronic al II-lea este răsturnat 1328 de către nepotul său, Andronic al III-lea Paleologul. Metochites a fost acuzat pentru politica fiscală a lui Andronicus al II-lea. Privat de posesiuni, este trimis în exil. În 1330 i s-a permis să se întoarcă la Constantinopol, dar puțin mai târziu s-a retras la Chora, unde a murit pe 13 martie 1332, sub numele monastic de Theoleptos. Opera vastă a lui Metochites cuprinde 20 "Poeme
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
seama că a fost o rebeliune. În timpul întregului calvar, Pedro al II-lea nu a arătat nici o emoție, ca și cum ar fi fost indiferent cu privire la rezultat. A respins toate sugestiile pentru contracararea rebeliunii. El și familia sa au fost trimiși în exil la 17 noiembrie 1889. Împărăteasa Teresa Cristina a murit la câteva zile după ce au ajuns în Europa iar Isabel și familia ei s-au mutat în alt loc în timp ce tatăl ei a rămas la Paris. În ultimii doi ani a
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” în anul 1934. Cartea a fost reeditată în 1935, 1936 și 1940. Traducerea a fost revizuită abia cu ocazia tipăririi celei de-a doua ediții. După mai bine de zece ani petrecuți în exil la Paris, savantul român Mircea Eliade a fost numit "visiting professor" la Universitatea din Chicago pentru anul școlar 1956-1957, urmând să țină câteva conferințe despre filozofia și tehnicile yoga și despre șamanism în cadrul seminarului „Haskell Lectures”. În iarna anului 1956
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „La țigănci” a fost publicată în România
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
și confuzii. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că începuturile perioadei de creație din exil al lui Mircea Eliade sunt marcate de o trecere de la revelarea sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Și înainte de a fi ajuns, pentru păcatele mele, un biet profesor de pian, eu am trăit un vis de poet. Domnișoarelor, exclamă patetic (...), la 20 de ani eu am cunoscut, m-am îndrăgostit și am iubit pe Hildegard!”". Aflat în exil în străinătate, Mircea Eliade a trăit nostalgia Bucureștiului interbelic, simțind nevoia reconstruirii universului tinereții sale așa cum a făcut-o și Ion Creangă în amintirile sale. Scriitorul eternizează orașul copilăriei și tinereții sale, creându-i imaginea unei porți de intrare în
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
vizita Papei în Polonia în vara lui 1979. După acest eveniment, regimul este golit de orice legitimitate iar transformările politice, economice și sociale vor găsi un sprijin tot mai puternic în statele occidentale. Conducerea Ungariei a invitat la Budapesta reprezentanții exilului românesc pentru a participa la funerariile victimelor represiunii din 1956. Cu acest prilej a fost adoptată Declarația de la Budapesta din 16 iunie, în care se stipula că Transilvania era un spațiu de complementaritate, în cadrul căruia dreptul de reprezentare politică autonomă
Sfârșitul regimului comunist din Ungaria () [Corola-website/Science/306477_a_307806]
-
înfrângerea guvernului revoluționar, face parte din primul lot de exilați, urcați de turci cu două plute în susul Dunării, până la granița cu Austria. De aici pleacă spre Franța prin Ungaria, Croația și Austria. Ajunge la Paris în decembrie 1848 . În anii exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei "România viitoare" și mai ales a revistei "Republica Română", în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic. A revenit în țară în mai 1857. Cu această ocazie, ziarul Israelitul român a
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
țară în mai 1857. Cu această ocazie, ziarul Israelitul român a publicat în numărul din 7/19 iunie 1857, sub titlul "Rusciuk, 11/25 mai 1857", o scrisoare a lui C. A. Rosetti, din care rezultă că la întoarcerea din exil acesta a intrat în țară cu pașaport de la ambasada otomană și cu concursul unor cercuri evreiești.După revenirea în țară, a editat ziarul liberal-radical "Românul" și a avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Alexandru
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
Romeno din Roma, înainte de a-și închide porțile din cauza persecuției din țară. Imediat după interzicerea Bisericii Române Unite, în condițiile în care pierduse practic legăturile cu comunitatea greco-catolică din România, Sfântul Scaun a trecut la organizarea clerului unit rămas în exil. La 2 iulie 1960 a fost numit oficial al Curiei Romane și a primit treapta de episcop titular de Lebedus. A fost consacrat la Roma ca episcop titular de Lebedus la 8 septembrie 1960, pentru românii greco-catolici din exil. Numit
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
în exil. La 2 iulie 1960 a fost numit oficial al Curiei Romane și a primit treapta de episcop titular de Lebedus. A fost consacrat la Roma ca episcop titular de Lebedus la 8 septembrie 1960, pentru românii greco-catolici din exil. Numit ca episcop pentru credincioșii greco-catolici români din diaspora, PS Vasile Cristea, care și-a avut tot timpul reședința la Vatican, a avut în grijă misiunile greco-catolice românești de la Paris, München, Madrid și din alte părți ale Europei. În această
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
Ca prim ministru a dus o politică de reconciliere față de adversarii politici, permițând în anul 1964 aducerea din străinătate și reînhumarea în panteonul național din Ierusalim a osemintelor liderului sionismului revizionist Zeev Jabotinski, a cărui dorință înainte de a muri în exil la New York era de a fi înmormântat în viitorul stat evreiesc ce va fi întemeiat în Palestina. În anul 1964 s-a văzut însă în conflict aprig cu fostul premier Ben Gurion, care a pretins redeschiderea unei anchete contra fostului
Levi Eșkol () [Corola-website/Science/305276_a_306605]