9,643 matches
-
aprins flacăra iubirii lui Didier și i-a stăpânt ființa, a devenit steaua fără nume din sferele cerești. Pentru ea Didier este iubirea vieții și-i mărturisește: M-oi închina doar ție și existența mea s-ar lumina ca-n farmec. Cei doi își doresc o lume a lor în care să-și tăinuiască și să-și trăiască iubirea. Vraja se rupe când vede cartea Cunună de iubire pentru Marion, își dă seama că Marie este de fapt curtezana cunoscută de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Devine tot mai iritat de vulgaritatea ei, de minciunile pe care le însăila, de micile escrocherii. Henri se simte tot mai mult legat de cea pe care în urmă cu șapte luni o găzduise, găsește că atitudinile ei au un farmec înnăscut, că e toată... numai sex, că este o obsesie pentru el. Știe că banii îi dădea derbedeului de Bébert, că pe el îl iubea cu adevărat, că de el doar profita. Ea continuă să fie tot mai revendicativă, tot
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
urmărit de ideea că în tinerețe a fost îndrăgostit de curtezana Thaïs, i-a mărturisit fratelui Palemon că va pleca la Alexandria s-o salveze pe Thaïs, s-o smulgă din lumea înșelătoare a păcatului, având convingerea că frumusețea și farmecele ei servesc diavolului, s-o dăruiască mireasă lui Iisus, după ce se va lepăda de păcat în mânăstire. După zece ani de absență, starețul Pafnutie a recunoscut Alexandria, a trecut pe lângă statuile ce-i reprezentau pe Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, Zenon
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zi a reflectat asupra impresiilor trăite, asociindu-le cu alte experiențe erotice: A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoșteam vicleșugurile seducției și veșnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați... În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Mariana Grancera, Editura Venus, București, 1993. Lettres de Ninon de L'Enclos au Marquis de Sevigné, vol. I, II, Chez François Joly, Amsterdam, 1752. Lupeanu Mira, Lupeanu Constantin, Viața intimă la chinezi, Editura Qilinul din Jad, București, 1992. Macavei Elena, Farmecul personal un mod de a fi și de a comunica, Psihologia, nr. 4 / 2000. Macavei Elena, Prostituția între ignorare și mistificare, Editura Antet, București, 2005. Macavei Elena, Curtezanele și interesele lor I, II, Euroeconomia XXI, Sibiu, 29 iulie și 5
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul al XIX-lea. Marmontel, în Elemente de literatură (Eléments de littérature), în articolul "Elocință poetică" ("Eloquence poétique"), va scrie: "Poezia nu este decât elocință în întreaga ei forță și cu toate farmecele ei (...). Dacă sunt acuzat de a confunda aici genurile, să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care Istoriile le-au remarcat odinioară la ei." Când tradiția nu este respectată, piesa, din cauza neverosimilului său, nu poate căpăta adeziunea publicului. "[Autorul de tragedii] nu ar avea amabilitatea să ne facă (...) un Alexandru galant, și încă mai îndrăgostit de farmecele încântătoarei Ipsicrate, decât de Sceptrul soțului ei și de bogățiile Persiei? Un Scipion affété (plin de afectare) și mai capabil să ia foc la vederea primei figuri [întâlnite] dăruite cu un aspect atrăgător, decât să-i răzbune pe Strămoși și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se află în poemele serioase, iar piesele comice sunt niște neghiobii ce nu merită nicio laudă? Uranie În ceea ce mă privește, eu nu cred așa ceva. Tragedia, fără îndoială, este ceva frumos când e făcută cu măiestrie; însă comedia își are farmecele ei, și eu consider că una nu este mai puțin dificil de făcut decât alta. Dorante Desigur, Doamnă; și dacă, în privința dificultății, ați adăuga un mai pentru comedie, poate că nu ați exagera". Dacă, în Critica Școlii femeilor, Molière, furios
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spui dumneata, nu emoționează decât indirect, și nu stârnesc pasiunile decât accidental?" (Scrisoare către Părintele Caffaro cu privire la Comedie) Efectele operei sunt și mai mult de temut, dacă ne luăm după Bossuet, căci ele pătrund mai adânc în sufletul spectatorilor. În timp ce farmecul melodiei adoarme spiritul critic, spectatorul se lasă în voia magiei spectacolului. Din același motiv, dar urmărind un scop diferit, Brecht, la rândul său, cu trei secole mai târziu, își va manifesta neîncrederea în operă. Bossuet îi critică mai ales pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectacol, al cărui "specific, scrie La Bruyère, este să țină mințile, ochii și urechile într-o încântare aidoma". Cum a cucerit foarte devreme favorurile publicului (chiar din anii 1660 aproximativ), declamația, brusc, a apărut rece și săracă în nuanțe față de farmecele muzicii și ale cântecului. De aceea neîncrederea lui Bossuet față de operă este cu atât mai mare. Comediantul, care îl pervertește pe spectator, după ce el însuși a fost pervertit de spectacol, este acuzat de către teologi de toate relele. Ei nu îi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frumoase exagerări eroice și castiliene, această superbă emfază spaniolă, acest limbaj atât de mândru și atât de trufaș în familiaritatea lui, aceste imagini de o ciudățenie uluitoare, ne trimiteau ca într-un extaz și ne amețeau cu poezia lor îmbătătoare. Farmecul mai durează încă pentru cei care au fost atunci captivați." Gustul Romanticilor, orice ar spune ei, merge mai ales către sublim. Dacă preferă drama istorică, asta se datorează faptului că genul este propice exprimării acestuia. Prin subiectele sale, prin personajele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mult își interzicea artistul exprimarea oricărui sentiment personal în opera lui. Priviți sculpturile egiptene: ochii lor impasibili își vor păstra secretul până la sfârșitul lumii. Gestul lor este plin de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio urmă din efuziunea, patosul, sentimentul personal al artistului. Vreo luptă interioară? Nici atât. Din efortul său înverșunat, artistul nu lasă să se vadă nimic; opera-i nu conține nicio
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cruzimii", acest spectacol complet: "Orice spectacol va conține un element fizic și obiectiv, sensibil tuturor. Strigăte, plânsete, apariții, surprize, lovituri de teatru de toate felurile, frumusețe magică a costumelor copiate după unele modele rituale, lumină strălucitoare, frumusețe vrăjită a vocilor, farmec al armoniei, note rare ale muzicii, culori ale obiectelor, ritm fizic al mișcărilor al căror crescendo și descrescendo vor imita pulsația mișcărilor familiare tuturor, apariție concretă a unor obiecte noi și surprinzătoare, măști, manechine de mai mulți metri, schimbări bruște
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe alocuri chiar de duritate, întrucât e vorba în ea de sănătatea și, implicit, de patologia vieții sexuale. Abordarea fiind una științifică, discursul este direct, fără eufemisme înfrumusețitoare. Și totuși, superior trăită, sexualitatea își are partea ei de contribuție la farmecul existenței umane. Lucrări precum cea de față tind să reașeze sexualitatea în matca ei firească, sănătoasă, pregătind însă calea pentru retrăirea erosului la o altitudine demnă de creatura divină care este ființa umană. Dr. Gheorghiță Geană, cercetător științific gradul I
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
lampă, adunând articole publicate în ultimul deceniu. Atena, Atena! se remarcă prin stilul alert, fluid, jurnalul transformându-se treptat în roman-jurnal și note despre călătorie. Observația psihologică și socială, narațiunea, portretul, comentariul aluziv politic și introspecția se împletesc cu naturalețe. Farmecul provine mai ales din pitorescul emoțiilor și al micilor întâmplări pe care le trăiește un tânăr intelectual român care, în timpul regimului comunist, iese pentru prima oară „afară”: traficul de mărunțișuri, stresul trecerii prin vamă, „botezul societății de consum” (prima sticlă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin farmecul, de subtile unduiri, al dicțiunii. De un pedantism cochet în aria informației, autorul cultivă formularea de efect, cu o slăbiciune pentru mânuirea paradoxurilor. Dramaturgul și poetul intră, în Hamlet sau Ispita posibilului, într-o fericită alianță. Tot astfel în Semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în căutarea ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
afle sub orice speculație erudită. Varro a vorbit despre misteriile din Samotrace În multe opere 3; probabilitatea ca și el să fi fost inițiat În „faimoasele misterii ale samotracilor” (fr. 206) este, așadar, destul de mare. 4. Istoricizarea istoriei romane a) Farmecul răspândit de speculația subtilă și angajată a lui Varro nu trebuie să ne facă să uităm munca depusă de erudit, sârguința și abilitatea lui narativă. Așadar, vrem să mai subliniem, În concluzie, felul În care rigida structură sistematică, organizată În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
estetizarea limbajului științific, ca și pe recuperarea în plan ironic a vorbirii cotidiene. Asupra prozelor ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică propriu-zisă au farmecul reconstituirii aerului de epocă, iar cele de publicistică valorizează sarcasmul unui om al cetății indignat sau doar mâhnit de derapajele, fără număr parcă, ale timpului contemporan. SCRIERI: Indiile galante, Timișoara, 1993; Celălalt tărâm, Timișoara, 1994; Glasuri lângă leagănul meu, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
pe șapte coline, Iași, 1992; Laurențiu Faifer, Teatru, Iași, 1994; Arșavir Acterian, Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), pref. edit., Iași, 2000; I. L. Caragiale, Teatru și proză, pref. edit., Iași, 2000 (în colaborare cu Valeriu P. Stancu); Irina Andone, „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor, pref. edit., postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Liviu Leonte, Dramaturgia ca literatură, CRC, 1983, 43; Andrei Corbea, Teatrul ca literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
la înălțimi necugetate idealul moralității”). Tiradele de „apostol nebun”, cuprins de delir, îi aduc mulți adepți, printre care, în Dobrogea fierbinte, frumoasa, dar ciudata, fanatica turcoaică Ijleal. Fata cu plete negre și ochi verzi se lasă îndată fascinată de „erou”. Farmecul ei îl tulbură pe rebel, care va afla târziu, după moartea tinerei într-un groaznic accident, că banii pe care ea îi trimitea și care erau meniți să susțină reforma erau dobândiți într-un chip necurat, Ijleal oferindu-și grațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
un Mai Știutor, cartea e plină de ecuații, formule algebrice, figuri geometrice și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor enunțuri e accesibilă doar celor cu temeinică pregătire filosofică. Lectura procură, totuși, delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
fi convenit atît României cît și Poloniei, ca și în zilele noastre. Și mai uluitoare sînt amintirile lui Iorga de la Congresul Internațional de Istorie de la Oslo din 1928. Luînd contact cu doamna Kollontay și cu alți istorici ruși, Iorga menționa "farmecul burghez" al acestora, "franceza și pronunția lor impecabilă", după care spunea: "Probabil că nici războiul, nici revoluția nu pot înfrînge Rusia Sovietică; poate că acest lucru îl va realiza îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta că Hanul Tătar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ziarele pariziene. Urînd din inimă tot ce era german sau prusac, acestea publicau editoriale sub titlul Madame De Hohenzollern, neezitînd să menționeze orice amănunt sordid 194. Pe vremea aceea, asemenea lucruri șocau, astăzi situația s-a schimbat. În ciuda înfățișării, a farmecului și a inteligenței sale, Carol era un om bolnav. Boala de care suferea el era atît de natură psihică cît și fizică și patologică (sexuală). Dat fiind că era bolnav, Carol ar merita simpatia noastră numai dacă ar fi tras
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
onestitatea și devotamentul lui Maniu? Ofereau vreo soluție "socialismul arhanghelic" și "Noul naționalism" al Legiunii (care aveau la bază insolubila frustrare)? Dețineau vreun răspuns "liberalismul" și industrializarea forțată (de pe urma căreia, ca să-l parafrazăm pe Banuel, numai "o burghezie lipsită de farmec și de discreție" a profitat), suportată de 80% din populație (țărănimea)? Acest liberalism avea să se transforme ulterior în "neoliberalismul" de tip fascist al Dictaturii Regale. În ciuda marilor lui eforturi, cea mai importantă contribuție a lui Iorga la politica țării
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]