10,713 matches
-
comune. Dintre atributele optzecismului, C. privilegiază autenticismul, cultivând investigarea cotidianului. Abordarea nu e însă nicidecum minimalistă: personajul-diarist, apoi naratorul auctorial disecă fenomenalul, fac psihologie discursivă, verbalizează, interpretează și semantizeză cotidianul. Iar uneori se înregistrează salturi bruște - dar plauzibile, spre contemplarea „filosofică” a generalităților, a sensului existenței, a legităților și semnificațiilor. Finalul - cu sinuciderea Iuniei, probabil din slăbiciune, din inadaptare, din neputința de a fi fericită - învederează înclinația naratorului de a recurge la ipoteze, supoziții, variante de „adevăr”, într-o „anchetă” care
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
literatura autentică și spre orientările ei moderne, exigent în evaluarea acesteia din perspectiva modelelor universale. În contextul anilor 1960-1970, C. statornicește în Republica Moldova un nou tip de critică, aceea estetico-eseistică, pornind de la principiul călinescian al creației prin cultură (artistică, eseistică, filosofică), ca antipod al criticii oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Hyperion. Eseu despre poetica și personalitatea lui Eminescu (1979). Eseul urmărește evoluția Poetului - căutător al Ființei, de la narcisism la hyperionism, descrierea personalității lui Eminescu fiind întreprinsă, în ansamblul coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
personalitate interculturală modelată sincretic”; acesta ar fi reperul fundamental pentru recunoașterea universalității operei eminesciene. Dialogurile pe care le susține C. cu specialiștii în materie pun în lumină o bună cunoaștere a subiectelor luate în discuție, o bogată cultură estetică și filosofică. Studiul monografic Întoarcerea la izvoare (1985) propune o imagine critică a creației lui Grigore Vieru și explorează din perspective particulare toate aspectele operei; accentul cade pe motivele-cheie și pe sistemul de imagini, pe legăturile cu folclorul și tradițiile clasice, pe
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
devenind memorabile: Gheorghe Eminovici, Raluca, Henriette, Titu Maiorescu, Ion Creangă. Sigur, în prim-plan se situează portretul poetului însuși, conturat încă din copilărie și tinerețe ca un om al naturii, ca o ființă inocentă și sănătoasă. Poezia și concepțiile lui filosofice sunt puse în relație cu acest fond temperamental. Aplecarea timpurie spre meditație, firea abstrasă, incandescența gândirii, pesimismul fac din el un romantic și un erou damnat. Operă elaborată cu toate rigorile științei, dar dominată de o viziune romanescă asupra materiei
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
este străbătută de un elan liric vizibil mai cu seamă în frazele sintetice finale, parcă rupte dintr-un mare poem. Întrucât creația lui Eminescu nu beneficiase de o cercetare completă, care să-i reconstruiască universul și să-i urmărească temeiurile filosofice și izvoarele, C. întreprinde în continuare o lucrare monografică amplă în cinci volume, Opera lui Mihai Eminescu. Criticul examinează minuțios filosofia teoretică și filosofia practică (volumul I), apoi cultura poetului (volumul II). Sunt relevate influențele kantiene și schopenhaueriene, gândirea social-poitică
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
însușiri virtuale de creator, să fie artist el însuși, de vreme ce inventează structuri ale unei opere. În același timp, criticul e obligat să-și impună disciplina unui cercetător, să utilizeze tehnica documentară a istoricului literar, să posede o bogată cultură istorică, filosofică, literară etc. C. probase toate aceste calități în Viața lui Mihai Eminescu și în Opera lui Mihai Eminescu. Concepția sa asupra istoriei literare va fi expusă mai pe larg și mai argumentat teoretic în prelegerea Istoria literară ca știință inefabilă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
care amestecă noțiuni asociativiste, precum stimul, răspuns, satisfacție, iritare etc., cu noțiuni nedefinite și neclare în context referitoare la valori, sentimente etc. Oricât ne-am străduit, mărturisim că nu am găsit nici o armonie între cele două moduri de discurs. Limbajul filosofic nu pare „traductibil” în cel conexionist. În orice caz, Thorndike nu a reușit acest lucru. Este probabil cea mai bună dovadă a îngustimii ideatice a doctrinei conexioniste. Reducționismul „naturalist” încercat de Thorndike, deși nereușit, a putut totuși fundamenta o anumită
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sinelui este minimă, individul face uz de oportunitățile de învățare pentru a se autodepăși. 6. O mare parte a învățării semnificative se dobândește prin acțiune. Implicarea celui care învață într-o confruntare experimentală directă cu problemele practice, sociale, etice și filosofice, cu probleme de ordin personal și de cercetare reprezintă unul dintre cele mai eficiente moduri de a promova învățarea. O ilustrare tipică este grupul constituit de clasa care se implică într-o producție dramatică (selectând piesa și distribuția, proiectând și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
niciodată pe deplin. A ajuns să-mi placă această descriere atât pentru că eu cred că este înrădăcinată și aparține autentic experienței mele clinice, cât și pentru că sunt de părere că are implicații semnificative din punct de vedere clinic, științific și filosofic”. În cele ce urmează, sintetizăm ideile lui Rogers (1963, pp. 17 și urm.). Le reproducem cât mai fidel și sintetic cu putință. 1. Integrarea în experiența clinică. În primul rând, pare să conțină o bază pentru fenomenele experienței clinice, care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
puțin exacte decât pentru întregul grup. Rogers era și el obsedat, ca și behavioriștii, de teza conform căreia scopul de lungă durată al psihologiei ca știință îl constituie „prezicerea și controlul comportamentului uman”; o frază care pentru el are implicații filosofice deranjante. Rogers susținea că, pe măsură ce individul se apropie de acest optim al funcționării, deși întotdeauna normat și determinat, devine tot mai dificil de prezis; și, deși întotdeauna dependent și adecvat, este dificil de controlat. Pentru Rogers, aceasta însemna că știința
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la cote maxime, pe de altă parte, nu numai că experimentează, ci și folosește libertatea absolută când, în mod spontan, liber și voluntar, alege și dorește ceea ce este la fel de absolut determinat. Rogers era conștient că nu enunța o nouă idee filosofică, dar o credea reîmprospătată dintr-un unghi neprevăzut, analizând concepte din teoria personalității. Acceptă atât raționalul realității subiective a libertății de alegere absolută, care este foarte importantă în terapie, cât și raționalul determinismului complet, care este piatra de temelie a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a construi ipoteze, de a dezvolta raționamente, de a anticipa concluziile, totul desfășurându-se simulant în mintea acestuia. Tipologia actului reflexiv este delimitată de mai multe criterii (Cerghit, 1997); astfel, în funcție de natura problemei asupra căreia se focalizează, reflecția poate fi: filosofică, științifică, literară, artistică etc.; după numărul indivizilor implicați, vorbim despre reflecție individuală sau de echipă; după momentul apariției, distingem reflecția ocazională, spontană ori sistematică etc. 4.2.2. Problematizareatc "4.2.2. Problematizarea" Unii teoreticieni (K. Van Lehn, apud Sprinthall
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
prim capitol de repere teoretice inventariază câteva titluri din bibliografia curentului (de la Schiller la Edgar Papu). Tema reală din Proza românească și vocația originalității (1988) este proza fantastică românească, tipologizată ad-hoc: „fantasticul mitologic” (V. Voiculescu, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu), „fantasticul filosofic” (Eminescu, Mircea Eliade, Laurențiu Fulga) și „fantasticul enigmatic și absurd: realismul fantastic” (Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide, A. E. Baconsky, D. R. Popescu). Un ultim capitol stabilește câteva diferențe și similitudini între fantastic și science-fiction, realizând și
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
a II-a la Petersburg, și sarcinile acestei eparhii. G. se impune în primul rând prin marea sa cultură (avea una din cele mai cunoscute biblioteci din Moldova, din care, se pare, nu lipsea Enciclopedia franceză), fiind și un spirit filosofic. Cunoștea franceza, limbă în care citea ziarele și literatură iluministă. El îmbină totodată preocupările cărturărești cu acțiunile politice dictate de sentimentele sale patriotice. Interesat de învățământ - prin 1770 încerca, fără izbândă, să diminueze, în favoarea limbii române, importanța limbii grecești în
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
se avertizează că „păcatul celor mari” va fi judecat de instanțe supreme, aflate pe pământ: legea și istoria. Spiritul enciclopedic al timpului se răsfrânge și în textele din antologie care se ocupă de elementele naturii, „stihiile” (autorul urmând îndeaproape tratatul filosofic al lui Fénelon), de pământ, agricultură și economie sau de corpul omenesc. Textele tălmăcite care au la bază Pensées sur différents sujets (1751) de Massillon, toate aducând idei de rezonanță socială, au fost singurele fragmente tipărite din manuscrisul Despre știința
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
cu teza Principiile eticii lui Fr. Jodl, pe baza istoriei sale asupra eticii, sub îndrumarea profesorului Carl Siegel. Șase ani mai târziu este chemat suplinitor la Catedra de istoria filosofiei. Chiar dacă nu se poate vorbi de un sistem propriu, concepția filosofică a lui G. are o arhitectură personală. Nuanța dominantă, energetist-vitalistă, purtând pecetea etnicității, se dezvoltă în studiile Etnicul în filosofie. Spre o filosofie românească și Sistemul energiilor conștiente, apărute în 1928, la Cernăuți. Lista lucrărilor filosofice este destul de întinsă și
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
un sistem propriu, concepția filosofică a lui G. are o arhitectură personală. Nuanța dominantă, energetist-vitalistă, purtând pecetea etnicității, se dezvoltă în studiile Etnicul în filosofie. Spre o filosofie românească și Sistemul energiilor conștiente, apărute în 1928, la Cernăuți. Lista lucrărilor filosofice este destul de întinsă și relevă adesea interesul autorului pentru întrepătrunderea câmpurilor de cercetare. Prețuit de cercurile filosofice din străinătate, G. a fost ales membru al unor societăți de prestigiu, Kantgesellschaft și Societas Spinozana. De prin 1923 a colaborat cu Eugen
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
etnicității, se dezvoltă în studiile Etnicul în filosofie. Spre o filosofie românească și Sistemul energiilor conștiente, apărute în 1928, la Cernăuți. Lista lucrărilor filosofice este destul de întinsă și relevă adesea interesul autorului pentru întrepătrunderea câmpurilor de cercetare. Prețuit de cercurile filosofice din străinătate, G. a fost ales membru al unor societăți de prestigiu, Kantgesellschaft și Societas Spinozana. De prin 1923 a colaborat cu Eugen Herzog (socrul său) la întocmirea unei lucrări filologice meticuloase, Glosarul dialectului mărginean, care a rămas neterminată. În
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
a lui ca președinte al Ligii rămâne amplasarea, în decembrie 1930, a bustului lui Eminescu în parcul Arboroasa din fața catedralei cernăuțene. G. desfășoară de timpuriu o activitate publicistică susținută. Articole de critică, istorie literară, literatură comparată, poezii, nuvele, traduceri, studii filosofice și din domeniul pedagogic sunt răspândite cu generozitate în numeroase publicații din Bucovina și din alte părți ale țării. Cu oarecare regularitate scrie pentru „Glasul Bucovinei”, „Poporul”, „Junimea literară”, „Gazeta poporului”, „Codrul Cosminului” (toate din Cernăuți), dar semnează și în
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
ș.a.). Poetul scrie, de asemenea, balade fantastice, dintre care una mai reușită (Acvina), și alte stihuri modelate după specii folclorice. Cele mai multe dintre poeme sunt adunate în volumul Poezii (1934), apărut postum. Scriind și proză, G. își ilustrează în parte concepția filosofică. Eroii nuvelelor sale, romantici cerebrali, cu model în Dionis, își plăsmuiesc o lume a lor, de oameni singuratici, cu pasiune pentru artă și crezând profund în Dumnezeu. În Emaus, filosoful se străduiește zadarnic să înțeleagă pe cale rațională legile vieții. Asemenea
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
lucrările lui Onisifor Ghibu, subliniază meritele lui Silvestru Moldovan sau ale lui T. V. Păcățian în apariția unor gazete transilvănene. Schița biobibliografică întocmită istoricului Ion Sârbu (premiat de Academia Română în 1905) este însoțită de articolul acestuia Ce este istoria?, încercare filosofică de a defini această știință. Nu sunt omiși nici autorii scrierilor cu caracter economic (Traian V. Țăranu, I. C. Panțu, I. Lapedatu). Partea a doua, dedicată presei transilvănene de până la 1911, completează almanahul, ziarele, revistele, foile prezentate fiind „tot atâtea manifestări
ALMANAHUL SCRIITORILOR DE LA NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285294_a_286623]
-
explorează cu finețe psihologia unor personaje care acționează în confruntări fără ieșire. Mlaștina (1992) abordează complexitatea condiției umane din perspectiva unui act care nu a încetat să fascineze, în ultimul veac și mai bine, atât știința psihologiei, cât și gândirea filosofică: sinuciderea. Deși au nume, personajele apar în textul dramatic drept „El” și „Ea”, subliniind astfel caracterul generic al dezbaterii. Dialogul este permanent întrerupt de intervenția unor „umbre” - în fapt, gânduri ale personajului care se confesează, prea tainice și apăsătoare pentru
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
ales în cadrul rubricii „Promenada”. Printre intervievați: Zaharia Stancu, Constantin Ciopraga, Horia Zilieru, Mihai Ursachi, Ion Pop, Dinu Flămând, D.I. Suchianu, Mircea Iorgulescu, Al. Zub, Șt. Aug. Doinaș, Laurențiu Ulici. Printre intervievatori: Mihai Tatulici, Andrei Corbea, Val Condurache. Alte rubrici: cronica filosofică (susținută în special de N.D. Zaharia, Corneliu Ostache-Cosmin, Valeriu Gherghel); cronica teatrală (printre semnatari, Cornelia Mânicuță, Alina Iacobitz, Mona Paiu, Algeria Simota); cronica plastică (Adriana Răileanu, Sasca Nistor, Cătălin Bordeianu, Vasile Rășcanu); cronica muzicală (Liviu Papuc, Virgil Mihaiu); cronica cinematografică
ALMA MATER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
despre acest uomo universale care a fost Dimitrie Cantemir. Astfel, în cărțile de tinerețe, precum Divanul și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, respectă cutumele culturii bizantine, axate pe valorile ortodoxiei, pe care le amestecă, fără a le deforma, cu altele protestante, filosofice, păgâne chiar, dar atitudinea sa nu este în răspăr cu direcția prioritară a spațiului cultural și confesional din care provine. Cu toate acestea, în Istoria ieroglifică el demontează sistematic un set de simboluri normative ale creștinismului, procedeu rar în răsăritul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]