11,048 matches
-
că mă lăsase sfântul să nesotesc acea zi? ne întrebă pe noi părintele. Când ridicasem ciocanul cel mare pentru a lovi parul, sfântul îl duse înapoi și mă lovi cu el direct în șale, de nu mai făcusem nimic la gard, nu numai în acea zi, ci săptămâna întreagă. De atunci, nu mai zic niciodată că sunt sărbători mari și mici. Toate sărbătorile sunt la fel, toate trebuie respectate. De nu putem, este de ajuns să ne cerem iertare de la Dumnezeu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ne iubea ca pe ochii din cap. Mama, de multe ori, îi zicea că ne prea alinta. Nu departe de casa noastră, era grădinița de copii. Să fi avut poate vreo patru anișori, când mă duceam și mă așezam lângă gard jos și mă uitam ore întregi cum se jucau copiii. Îi consideram fericiți și nu puteam înțelege de ce eu nu aveam voie să intru să mă joc cu ei. Apoi, când copiii plecau la amiază la somn, fugeam acasă ca să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
curțile celor drepți se binecuvântează.” Acestea citindu-le, îmi trecu prin memorie o istorie, pe care voi încerca să o povestesc mai jos. Moș Ion Dascăl și moș Ion Vinaru erau vecini. Casele și grădinile lor erau despărțite de un gard. Tot satul îi cunoștea. Aceste două familii erau foarte deosebite una de alta, dar aceasta nu-i împiedica pe vecini să trăiască în pace și respect, așa cum este creștinește, mai ales la țară, când trăiești gard în gard cu o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
erau despărțite de un gard. Tot satul îi cunoștea. Aceste două familii erau foarte deosebite una de alta, dar aceasta nu-i împiedica pe vecini să trăiască în pace și respect, așa cum este creștinește, mai ales la țară, când trăiești gard în gard cu o persoană. Toți oamenii buni și gospodari se străduiesc să păstreze această tradiție, sau învățătură, primită de la părinții lor: „Cu vecinii voștri, trebuie să păstrați mereu o relație bună: de înțelegere și respect, deoarece, de acum, ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de un gard. Tot satul îi cunoștea. Aceste două familii erau foarte deosebite una de alta, dar aceasta nu-i împiedica pe vecini să trăiască în pace și respect, așa cum este creștinește, mai ales la țară, când trăiești gard în gard cu o persoană. Toți oamenii buni și gospodari se străduiesc să păstreze această tradiție, sau învățătură, primită de la părinții lor: „Cu vecinii voștri, trebuie să păstrați mereu o relație bună: de înțelegere și respect, deoarece, de acum, ei vă sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care inspira tristețe și frică fiecărui trecător. Oamenii din sat, cu adevărat, mai degrabă preferau să înconjoare, numai să ocolească acel loc, să nu treacă pe lângă el. Totul părăsit, urât și distrus. Doar urmă se mai cunoaștea, unde a fost gard și unde a fost poartă. Casa, care era odată cea mai mândră din sat, abia se mai ținea să nu cadă, năpădită de buruieni până la prag. Via cea aducătoare de bani mulți era acum abandonată și îmburuienită. Totul era trist
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cred că de aceea și iubeau toți copiii satului. Își aveau căsuța exact ca o ciupercă în mijlocul ierbii. Niciun fel de îngrădire. Putea intra oricine și oricând dorea în ograda lor, chiar și în casă, la o adică. Nici tu gard, nici tu poartă, dar nu se temeau de nimeni. Când îl întreba cineva pe moș Anton dacă nu se temeau, el răspundea zâmbind: - Da de ce să ne temem? Nu avem nimic bun care să-i trebuiască cuiva. Cine are nevoie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dăruise grădina lor lui Nicolae Botnaru, vecinul din urma casei lor, dar îl rugase ca pomii din fața casei să fie lăsați neîngrădiți, ca să poată lua fructe din ei oricine va dori. Nicolae adăugase grădina moșului la grădina sa, mutându-și gardul, dar pomii îi lăsase așa cum îi poruncise moșul ca și mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
văzuse de un an și nouă luni. Acasă, unde e mai bine ca acasă? Era așteptat de toți. A ajuns pe la amiază. Au stat la masă și au povestit până mai târziu, apoi Ion a vrut să repare ceva la gardul din fața casei. Maria i-a zis: - Nu, Ioane! Astăzi nu se poate, pentru că este sărbătoare. Vei face mâine de dimineață aceasta. - Dar ce sărbătoare este, Marie? a întrebat-o el. Eu am pierdut puțin firul. - Astăzi e pomenirea Sfintei Cuvioase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Domnului Iisus Hristos. Alexandrei i se păru că întreg văzduhul, soarele, pământul cu toate vietățile de pe el și oamenii o așteptau mult. O aștepta nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu o caligrafie care urcă. La toamnă se va lăuda cu hotelul elegant în care am locuit, în realitate, o cameră ieftină la o văduvă bătrână de la marginea orașului. Seara ne vom plimba pe promenadă, vom arunca priviri lacome peste gardul grădinii de vară unde cântă orchestra. Șerbănică va strâmba ipocrit din nas: "Ce lume proastă! Și mirosul ăsta vulgar de mititei"... Acasă ne vor aștepta în frigiderul văduvei roșii, ouă, cutiile cu pate de ficat... De ce? Tot ce s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
M-am gândit tot timpul. Ieri și alaltăieri, azi-noapte. Bătrâna n-a lăsat nici o urmă, înțelegi? Nici una! E de necrezut! Se avântă cu logoreea și înfierbîntarea, specifice, declanșate de ideea fixă. E de necrezut! Ai s-o citești pe toate gardurile, în toate abecedarele, o gânguresc pruncii în landou: nu există infracțiune perfectă. ― Într-adevăr. ― Atunci înseamnă că eu sânt un..., ceea ce, te rog să mă crezi, am început s-o gândesc. Nu, dragul meu, nu tu ai spus-o, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi se pare complet lipsită de valoare. Fără relevanță, cum ați spune dumneavoastră. Mi-aduc aminte de o chestie... Mă aflam întîmplător pe străduța aceea din spatele Bisericii Albe. Așteptam pe cineva. La un moment dat, văd doi indivizi care sar gardul de la Athenee Palace și o iau la goană. Au trecut chiar prin fața mea... Mă ascultați? ― Evident, răspunse maiorul. ― Mi-am dat imediat seama că sânt niște pungași ordinari care ciupiseră niscai cosmetice, eventual vreun ceas de la hotel, mai ales că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încerca să pară fericită și plângea la ore fixe când se credea singură. Căutase un bărbat chibzuit, normal... Era într-adevăr "normal", obtuz, lipsit de sensibilitate. Maiorul deschise agenda verificând adresa. Marin Vâlcu își petrecea concediul la soră-sa. Pe gard atârna, într-un singur cui, o tăbliță veche. Literele abia se mai deslușeau: "Nu intrați. Câine rău". Maiorul înaintă pe aleea pietruită trăgând cu coada ochiului la ferestre. Nu se mișca nici o perdea. Sună lung. Aproape simultan se auziră pași
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un fruntaș... fusese vornic; (45) Avea trei feciori din cari doi or fost cum or fi fost, Oameni harnici și ca lumea - da cel mic era un prost. Cîtu-i ziua șade-n vatră și se joacă în cenușă, Prost ca gardul de răchită, șuiu ca clanța de la ușă. De vorbește, Cine - ascultă? Știe că nu-i de v-o samă, (50) Toți îi zic: ne - aude, Tontul, da pe el Călin îl chiamă. Cei doi frați se ispitiră și au zis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din grădină, Cu apă de la fântână, Cu frunză de liliac, Ca să nu mai aibă leac. {EminescuOpVI 150} B. UMBRELE DRAGOSTEI 39 Pasăre din Țăligrad, Du-te la mândra la gard Și tu mândri așa-i spune Să nu-și strice ochi - a plânge, Că eu la ea oi ajunge Când a face rugul pere Și răchita vișinele Și ruguțul pere moi - Atunci om fi noi amândoi. 40 .............................. .............................. Știu că nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-a dat. Eu hârlețul mi-am luat Și-n grădină am intrat; Multe straturi mi-am săpat Mândre flori mi-am sămănat, Și tare le-am blăstămat: - Creșteți flori și înfloriți, Că mie nu-mi trebuiți! Creșteți flori cât gardurile, Să vă bată vânturile, Ca pre mine gîndurile! 125 Cîtu-i țara și lumea Nu-i nevastă ca ș-a mea, Că cânepa cea de vară I-o cacă câinii pe-afară, Cea de iarnă-o bagă-n tău Și mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că-i amantul lângă tine, Leleo ș-oi să mor, Numai cu ochii mă uit Și-mi pare că te sărut. Uite, bat-o Dumnezeu Cum cată la mine rău, Parcă n-am iubit-o eu. Trec pe drum pe lângă gard, Leleo ș-oi să mor, Zice lumea că sunt beat, Leleo ș-oi să mor, Dar sunt beat De - amorul tău, Leleo ș-oi să mor. 194 {EminescuOpVI 195} Când mi-era punguța plină, Leleo ș-oi să mor, Mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gălbioară. Căprioară n-a vânat, Iancu singur s-a - mpușcat. Bucură-te mănăstire Că Iancu vine la tine, Nu vine să fericească Ci vine să putrezească. Creșteți flori și - mbobociți Că mie nu-mi trebuiți, Creșteți flori mari cât și gardul Că eu mi-am trăit veleatul. 172 Cântă cucul între brazi, Albă-i puica la obraz; Cântă cucul la desiș, Puica ține ochii - nchiși; Cântă cucul pe o cracă, Ca de nuntă mi-o îmbracă; Cântă cucu-n vârf de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca să prânzesc, Ci-am venit să te pețesc. - M-e a dracu după tine, Că n-ai cap de cumenac Nici piciorul de nădrag. 258 {EminescuOpVI 259} 332 Pipalaca Mulge vaca, N-are oală De buratul laptelui Sare-n vârful gardului, Și de dorul smîntînei Sare-n fundul fântânei. 333 Pițigușul taie lemne, Pupăza le cară-n casă; Bună ziua, jupîneasă! Rața Mătură casa, Rățoiul Duce gunoiul, Două cioară, Duc la moară, Doi cioroi Aduc napoi, Două rațe Spală mațe. 334 Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a lucra întîi pe ileu, 308 {EminescuOpVI 309} Că e foarte mare Arhiereu, Are popă de moșie Dintr-a noastră semînție, Și nu cere multă simbrie". Îl gătară Și frumos îl îmbrăcară Cu cămașă nouă lutoasă De nouă ani în gard acățată, Când vântul bătea Gura-i alegea! Cu cumănac de jder Ce eșia părul pin el, Cu curele, Cu obiele, Cu opinci nouă-n picioare Dară tălpile erau goale. Așa s-a dus Precum v-am spus, Și găsi pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el - aruncă-mă-n mare, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul racilor. Făt-Frumos îl aruncă în mare și-și urmă calea. Când în spre sară ajunse la un bordei urât și acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap! Pe prispă o babă bătrână și sbîrcită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel bun și cel rău dintr-o mumă amândoi, ca oala și țucalul tot dintr-un lut amândouă. 119Ca un buric în mijlocul pântecelui. 120Bubuiește ca un maiu, când zece îl ridică și-l trântesc pe pământ. 121Unde bărbatul lipsește, ca gardul când lipsește, pază nu se mai găsește. 122Bărbatul fără muiere, ca foarfeca fără soție, ce nu taie, numai sgîrie. 367 {EminescuOpVI 368} 123 Ca un cuiu când se bate, suferă cât nu mai poate, dar și strânge cât poate. 124
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ursul coadă. 382Lacomi la bogăție și săraci la minte. 383Dacă nu ți se trece vorba, nu-ți răci gura. 384Are chiag la inimă. 385Stup neretezat. 386Arc de moară. 387Scrie pe luminare pentru neuitare. 388Scrie pe gheață până dimineață. 389Tu-mprumuți nuiele, gardul se prăpădește, datoria nu putrezește. 390Cum erea, bună rea, îmi făceam treaba cu ea. 391De copii, de barbă și de coate goale să nu te plângi niciodată. 392Răsare unde nu-l sameni. 393Casa-n trei pereți și ușa pin pod. 394Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]