10,293 matches
-
ce! Deși ea făcea eforturi vizibile în acest sens, nu reușea să-i intre în voie. Bunul și dragul ei soț începuse să vină noaptea la ore când oamenii așezați au trecut deja de primul somn, șprițuit și pus pe glume. Încercările lui de a-și înveseli soția nu se lipeau de starea acesteia, precum nu se lipesc mărcile poștale de proastă calitate de o scrisoare. Uneori Victor își schimba brusc atitudinea. Intuind că iritarea și chiar supărarea Olgăi puteau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de la poartă. Știai că la poartă avem un tei mare, pe care m au sfătuit mai mulți să-l tai, dar eu nu m-am îndurat? Ce, atunci când ajungi bătrân, trebuie să fii doborât ca netrebuitor!? glumi el. Ina gustă gluma soțului ei, dar cu ochii urmărea să vadă o așezare cu aspect de șantier în care să se afle claie peste grămadă materiale de construcții în neordine. În pașii Inei se simțea o neliniște nemărturisită, un amestec de bucurie și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să fie pe puțin o sută de trepte până acolo! - Nu, nu, sunt numai o sută două zeci și două! - Vezi? - Hai, încet, încet, mai facem câte un popas și până spre seară ajungem... - Alex, te ții tot timpul de glume... Vrând, nevrând, Ina urcă alături de soțul ei cele o sută douăzeci și două de trepte dar, o dată ajunsă în vârful dealului, așezându-se pe un buștean, conchise: - E minunat, dragule, de aici se vede aproape tot orașul! - Aceasta va fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede că am fost foarte obosit. - Și cu ceva la bord, completă Ina. - Se poate! Dar promit... Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată al copilului ei. Ce putea să-i mai spună!? Pendula din dormitor anunța că e timpul să plece fiecare la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ora prânzului. Mașinuța s-a scuturat sălbatic de două ori, după care a țâșnit drept În intersecție. Am simțit că-mi sare inima din piept. Ca din senin vehiculul s-a stabilizat și am Început să prind viteză. Viteză nu glumă. Mi-am coborât privirea ca să mă conving că eram doar În viteza a doua, dar am zărit spatele unui taxi la o apropiere atât de amenințătoare de parbrizul meu, Încât nu mi-a rămas altceva de făcut decât să calc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcea prea des: — Sunt foarte mândră de tine. — Mulțumesc, mamă. Să Înțeleg că ești suficient de mândră ca să-mi cumperi un apartament, mobilă și o garderobă nou-nouță? — Ei da, ce să spun, a răspuns ea și mi-a tras În glumă una peste cap cu o revistă În drum spre cuptorul cu microunde, spre care o pornise ca să mai Încălzească două cești de ceai. Nu spusese nu, dar nici nu se repezise să-mi dea un cec. Am petrecut restul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ăsta e Mickey, a zis el, indicându-l printr-un gest pe primul paznic, care părea ofuscat că Eduardo se purta civilizat și Îi stricase lui tot cheful. Nu-l lua În seamă, a continuat el, Îi place să facă glume pe socoteala ta, atâta tot. Avea un accent corcit, ceva Între spaniol și new-yorkez. Mi-a Întins un registru. Completează datele astea aici și-ț dau card provizoriu de acces, să te poți duci la etaj. Și zi-le acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
publicării unei cărți despre nuanțe de păr, dar trebuia să recunosc că rămăsesem surprinsă. Când Johnny Depp venise să-l salute pe James, descoperisem cu uluire nu numai că stăpânea perfect limba engleză, dar că știa chiar să spună și glume amuzante. Și am constatat cu enormă plăcere că Gisele, cea mai It din fotomodelele revistei It, e de-a dreptul scundă. Sigur, ar fi fost Încă mai plăcut să descopăr că e cocoșată, sau că are niște coșuri babane mascate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aici, a zis el și m-a ajutat să apuc cum trebuie plasele pline ochi și cutiile grele. Să fii fată bună și Îți doriesc o zi frumoasă. I-am aruncat o privire recunoscătoare, m-am uitat amenințător, mai În glumă, mai În serios, la Eduardo - era felul meu de a-i spune: „Te omor dracului dacă Îți trece măcar prin cap să mă pui să-ți cânt În clipa asta“ - și m-am mai liniștit când a apăsat pe buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răgușit, metalic: — Ce ți-am cerut eu cu numai cinci minute În urmă? La dracu’! Înghețata. Uitasem de Înghețată. — Există vreun motiv special pentru care Încă mai stai aici, În loc să-ți Îndeplinești obligațiile de serviciu? Așa știi tu să faci glume? Am făcut eu ceva, sau am spus ceva care să-ți dau vreun semn că n-aș fi vorbit serios? Am făcut ceva? Chiar am făcut ceva? Ochii ei albaștri erau cât pe ce să-i iasă din orbite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și cu prietenii lui și pentru că Îi ținea partea lui Lily, deși ea avea dreptate, și el la fel. E viața mea, În fond, nu? E cariera mea. Viitorul meu. Ce dracu’ ai vrea să fac? Să iau totul În glumă? — Andy, Îmi răstălmăcești cuvintele. Știi foarte bine că nu asta am vrut să spun. Dar eu țipam deja la el - nu m-am putut stăpâni. Întâi Lily, acum și Alex? Și amândoi după Miranda cea de toată ziua și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întâi Lily, acum și Alex? Și amândoi după Miranda cea de toată ziua și de zi cu zi? Era prea de tot și Îmi venea să plâng, dar tot ce am putut face a fost să țip. — O Împuțită de glumă, nu? Ăsta e jobul meu pentru voi amândoi! O, Andy, lucrezi În domeniul modei, cât poate fi de greu? l-am maimuțărit eu și mă uram tot mai mult pe clipă ce trecea. Vai, mă scuzați dacă nu putem fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dat seama prea târziu că urlam. Tata a intrat pe ușă târând după el un cărucior uriaș care părea gata‑gata să se prăbușească sub greutatea cutiilor puse alandala pe el. — Cine a fost arestată? a Întrebat el ca În glumă. Domnul Fisher a adus toate chestiile astea la etaj pentru noi. Îmi storceam creierii să găsesc o minciună, dar Alex a găsit una Înainte ca mie să‑mi vină În minte ceva cât de cât plauzibil: — O, tocmai Îi povesteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În permanență de blonde sclifosite. Blonda sclifosită de vreo douăzeci și șase de ani care urma să‑i devină mireasă stătea tăcută de‑a dreapta lui și Îl privea În adorație. Ținea În mână un pahar de ceva și chicotea la glumele lui. Miranda stătea la brațul lui B‑DAD, arborând cel mai fals zâmbet imaginabil. Nici nu aveam nevoie să aud ce spune ca să‑mi dau seama că nu face decât să rostească un minim de cuvinte potrivite În momente potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
absolut adorabil. — A fost bine, desigur. — Doar bine? Am vaga impresie că ai fi dorit să te duc În dormitor la etaj, nu‑i așa, Andy? Toate la timpul lor, dragă prietenă, toate la timpul lor. L‑am plesnit În glumă peste braț. — Nu te flata singur, Christian. Mulțumește părinților tăi din partea mea. Și, pentru prima dată, m‑am apropiat de el și l‑am sărutat pe obraz, Înainte ca el să poată face altceva. — Noapte bună. Ești o jucăușă! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a făcut explozie sub el și abia l-am adunat de sub masă. „Vedi Popescu, non solamente la donna è mobile“, scandează M. cu accentul său ireproșabil, „ma anche l’uomo è mobile“. A fost satisfăcută chiar și victima de această glumă. Italia, iată un vis În care mi-ar plăcea să dorm. (după-amiază) Astă-seară e revelionul. Am dureri groaznice În gât. Mi s-au umflat iar amigdalele. „Trebuie să le scoți rapid, altfel riști să faci reumatism generalizat“, Îmi spune, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nimicitor. Dacă aș fi simțit-o rece, distantă, dacă mi-ar fi respins avânturile de imaginație, dacă nu m-ar fi lăsat s-o iubesc de la distanță și m-ar fi pus la punct, cu o ironie sau cu o glumă, m-ar fi mutilat sufletește. Dar ea era foarte sobră și foarte serioasă În comportamentul față de mine; Îmi respecta sentimentul și mi-l cultiva cu o discreție desăvârșită, cum numai marile amante ale literaturii au știut să-l Întrețină. Citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e un băiat, Fane, el mă iubește foarte mult, o simt, a mers cu noi acasă și ne-am mai plimbat Împreună, În drum spre casă eram foarte, foarte gânditoare și i-am Întrebat pe băieți (Fane și Marin) În glumă la Început ce otravă este mai bună. Apoi, m-am gândit mai serios. Și cum a Încercat Marin să mă liniștească! Ce priviri, câte cuvinte de liniștire! Fane, săracu’, a suportat de la mine insulte bune de tot, pentru că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă lase În pace, că eu sunt prea liberă de felul meu pentru a mă lega de cineva. Mi-a răspuns că face orice, numai să nu ne despărțim. De-abia atunci am văzut eu că se cam Îngroașă gluma, că-mi este amenințată libertatea, și atunci l-am alungat, crezând că astfel se va termina totul. A doua zi a Încercat să se sinucidă. Când s-a trezit, mi-a spus că iubirea lui s-a transformat În ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcută pentru cei slabi, ești singura armă a lor În fața celor puternici, care nu te vor avea niciodată. 16 noiembrie 1964 Acum două zile, am Împlinit 20 de ani. Ce iute am Îmbătrânit... Dac-ați ști că nu e nici o glumă În ceea ce spun... Am o minte de cel puțin 50 de ani. Și, ca să mărturisesc, mă mândresc cu ea. Dar am și pasiuni care datează de cel puțin 5 000 de ani. Pasiuni de animal sălbatic... 18 noiembrie 1964 (miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lăsând să alunece vocea În interior, o voce lăuntrică și senzuală), să-i arăt pe harta mare din clasă o localitate minusculă, Însemnată vag În labirintul de semne grafice indescifrabile, când cineva a Împins-o sau m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit violent, ne-am strivit piepturile unul de altul brusc, Într-o Încleștare (ne)dorită a cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bărbăția lor, nu-i Împing să sară la mine, doar Îi provoc, e o joacă a mea: mă distrez.“ „Joacă de c...“ „Mă jignești.“ „Aiurea.“ Râde, poți să-i zici orice, s-o insulți, să-i faci cele mai proaste glume, nu se supără niciodată, cum ar face o fată simpluță de la țară, care Îți aplică imediat o palmă peste față dacă Îi zici „proastă“; ea râde languroasă, se pisicește lângă umărul tău, Își apropie obrazul de haina ta și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puțină, dar solidă, îi asigura venituri considerabile, care îi dădeau faima de mare avocat, pe când de fapt el nu pleda decât prea arareori și privea chiar cu puțin dispreț pe confrații de bară, pe lătrători, cum îi poreclise el în glumă. Totuși se bucura de trecere la Palatul de justiție, pentru că era socotit om politic de viitor și făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. Celălalt tovarăș de masă, Constantin Dumescu, directorul Băncii Române, cu ochelari de aur, spân
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, mai presus de toate, dansator perfect... Iată!... Nu un ursuz ca dumneata! ― Bravo! strigă Victor. Bine că te-ai demascat, domnișoară! Vasăzică un dansator dorești?... Poate să-ți procurăm unul de la operetă, ce zici? Grigore o privea stăruitor, ca și când gluma i-ar fi răscolit în suflet crâmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. Olga i se părea completarea Teclei. Avea toate calitățile ei, dar colorate mai viu și, în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cinstită? Lasă că peste zece zile am scăpat de armată, dar și până atunci, ce, am să mă jenez de dumnealui? Ce, dumnealui nu e proletar ca și noi? ― Ba ce mai proletar, domnule Mișu! făcu Titu și mai în glumă, și mai în serios. Atât de proletar că deocamdată tai frunze câinilor cu speranța că voi găsi cândva de lucru! După o tăcere tulbure, Mișu urmă cu un glas mai potolit: ― Măcar dreptul de-a ne tângui între noi să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]