9,641 matches
-
în Transilvania și Bucovina. În Der lateinische Westen und der Byzantinische Osten in ihren Wechselbeiziehungen wahrend des Mittelalters (Berlin, 1909) Iorga, în calitatea sa de medievist consacrat, punea în discuție dilema latinului răsăritean (nominal de credință ortodoxă și cu rădăcini grecești). Lucrarea este obiectivă, complexă și plină de informații asupra controversei medievale dintre Răsăritul bizantin și Occidentul latin, cu multe comentarii instructive asupra aspectelor contemporane ale problemei. Carol XII, Petru cel Mare și țările noastre (București, 1910) discută consecințele nefaste ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tristețe înfrîngerea grecilor drept "ultimul capitol al lui Xerxes". Părerea lui era că instituirea unei Grecii pe două continente era imposibilă, indiferent de faptul că aceasta constituia sau nu un element benefic pentru civilizație. A fost îngrozit de dezrădăcinarea populației grecești din Asia Mică, acest lucru fiind în ochii lui Iorga o prejudiciere deosebit de gravă a evoluției organice a unei națiuni. Iorga interpreta greșit politica lui Mustapha Kemal și vorbea despre o "victoria a pan-islamismului". O remarcă și mai importantă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Aristide Blank, de sfaturile căruia Carol era fascinat chiar și după ce acestea nu au dus la nici un rezultat. Blank i-a oferit o vilă Magdei Lupescu și una Prințului Nicolae. Mai erau și Nicolae Malaxa, un industriaș de origine grecească, și economistul neoliberal Mihai Manoilescu, un dezertor din partidul lui Maniu. Adevăratele decizii erau luate în salonul Magdei Lupescu, în timpul partidelor de bridge, ea fiind cea aflată în umbră. Cu toate că regele Carol avea planuri precise în privința instaurării unui regim fascist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
chestiunea evreiască, Maniu, diversele sale lucrări despre Mihai Viteazul, relațiile sale personale etc. etc. Cernăianu punea la îndoială pînă și patriotismul lui Iorga. Argumentul său se baza pe declarația făcută de Iorga la Atena, unde cutezase să menționeze originile sale grecești în fața unui public grecesc. Erau exprimate dubii și în privința loialității lui Iorga față de rege și dinastie. Erau analizate cu grijă suișurile și coborîșurile lui Iorga pe scena politică, relațiile lui schimbătoare cu dr. Lupu, Vaida, Goga, Maniu și Argetoianu, nefiind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale lucrări despre Mihai Viteazul, relațiile sale personale etc. etc. Cernăianu punea la îndoială pînă și patriotismul lui Iorga. Argumentul său se baza pe declarația făcută de Iorga la Atena, unde cutezase să menționeze originile sale grecești în fața unui public grecesc. Erau exprimate dubii și în privința loialității lui Iorga față de rege și dinastie. Erau analizate cu grijă suișurile și coborîșurile lui Iorga pe scena politică, relațiile lui schimbătoare cu dr. Lupu, Vaida, Goga, Maniu și Argetoianu, nefiind uitate nici capricioasele lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
domnitor și nu al unei hangițe care vindea țuică 173. Nu exista nici o lege care să asigure succesiunea liniară în principatele române și erau foarte multe controverse în legătură cu originea lui Mihai Viteazul, cu acțiunile, motivațiile și contactele lui cu structura grecească a puterii de la Constantinopole sau cu faptul dacă a fost sau nu un instrument al oligarhiei boierești din Oltenia. Iorga avea mai puține probleme cu medievistul Brătianu, indiferent de nivelul la care se aflau acestea. Replica lui Iorga la provocarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi putut deveni utilă în acest proces (așa cum fusese pentru bulgari și pentru macedoneni). Românii au folosit limba scrisă a Bisericii slavone pînă în secolul al XVIII-lea, iar alfabetul chirilic aproape încă un secol. Nu trebuie să ignorăm influența grecească în Principatele Române, nici cea maghiară sau chiar germană în Transilvania (sau cea poloneză din partea de nord a Moldovei). În ciuda tuturor acestor lucruri, românii au reușit să-și păstreze identitatea etnică și culturală (chiar înainte de epoca naționalismului) în condiții foarte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
zugrăvim sufletul animalelor mai bine decît au făcut-o autorii picturilor din peștera Altamira. Nu le sîntem superiori din punct de vedere moral creștinilor din catacombe. Și nici mai disciplinați decît romanii, așa cum nici orașele noastre nu sînt superioare cetăților grecești. Metoda istorică este necesară ca să ne dăm seama de faptul că Rusia a abandonat marxismul în favoarea unui străvechi colectivism slav primitiv". Sau: "Hitler este încarnarea unui străvechi tribalism sălbatic german și a unei religii păgîne germane din vechime"8. Sub
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aleși pe sprânceană, trimiși la schimb de experiență cu bani din fondurile Marshall; câteva mii de studenți cu bursă - și o seamă de greci și italieni care emigraseră În America după 1900 și au revenit În Sicilia sau În insulele grecești la vârste Înaintate. Adeseori est-europenii aveau mai multe legături cu SUA decât vesticii, Întrucât numeroși polonezi sau unguri aveau prieteni sau rude plecate În America, iar mulți alții s-ar fi dus și ei dacă ar fi putut. Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost obligată prin Tratatul de la Paris să cedeze Greciei insulele Dodecanez. Grecia a beneficiat masiv de ajutorul american, atât după prezentarea „doctrinei Truman”, cât și prin Planul Marshall. țara a fost admisă În NATO În 1952, iar forțele armate grecești au fost ajutate din plin cu strategii și echipament militar. Armata avea să joace un rol decisiv. Britanicii au sperat inițial să lase Greciei eliberate forțe de ordine moderne și o armată depolitizată, fapt care s-a dovedit imposibil În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sofocle, Euripide și Aristofan. „Populiști” ca stil, dar paternaliști În practică, ei erau obsedați de Înfățișare. Sub regimul lor nu era permis părul lung. Gărzile de la palate și participanții la ceremonii și-au văzut uniformele Înlocuite de stridente costume „tradiționale” grecești. Atena mai ales a căpătat un aer ordonat și marțial. Consecințele economice ale loviturii de stat au fost și bune, și rele. Turismul nu a fost afectat - călătorii cu conștiință politică boicotau acum Grecia coloneilor, dar În locul lor veneau turiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocazia Paștelui evreiesc, sau Seder, este fundamentul Cinei creștine (din latinescul cena, masă de seară) și în consecință, baza Tainei Euharistiei. Împărtășania creștină are ca origine directă sacrificiile simbolice pe care elenii le făceau în timpul unei mese luate în comun (grecescul eukharistia a aduce mulțumire face trimitere la acest gen de ceremonie păgână). Identificarea viței de vie cu Pământul Făgăduinței va continua până la a deveni semnul tangibil al legământului reînnoit dintre Dumnezeu și oameni. Apoi vița de vie mitică va părăsi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
După o călătorie în Caucaz, urmată de o stranie ședere în India, Dionisos a introdus în toate țările scăldate de apele Mediteranei cultura viței de vie, precum și cultul și civilizația sa. După multe peregrinări, zeul vinului a ajuns pe pământul grecesc. Dionisos a fost înțeles acolo ca personificare a vegetației de-a lungul anotimpurilor, simbolizată mai ales de tirs, un fel de toiag împodobit cu conuri de brad și cu frunze de viță de vie sau de iederă, plantă ce rămâne
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Poetul latin Virgiliu, în Georgicele, adăuga că acest obicei deplorabil nu putea să aparțină decât "barbarilor nedemni ai lui Bachus". Horațiu, ale cărui scrieri sunt consacrate în cea mai mare parte lui Bachus, ceremoniilor și isprăvilor sale, a lăudat vinurile grecești (în special pe cele din Methymne și din Chio cu faimosul său "nectar"), dar și vinurile romane. Poetul bahic a elogiat "impetuosul" falern, vinul din Massique "care te face să uiți de toate" și caecubumul considerat cel mai bun vin
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
septembrie cu "recoltător" (luna recoltei)13. II. De la Dionisos la Noe Din India vedică, zeul Sôma se identifică treptat cu divinitățile locale ajungând să se suprapună cu cultul lui Dionisos. Legenda spune că acest zeu străin ajuns târziu pe pământul grecesc ar fi fost în Caucaz, apoi ar fi săvârșit o călătorie lungă și misterioasă în India, până la malurile Gangelui, într-un car tras de pantere și, de acolo, ar fi parcurs lumea antică, transmițând cultura viței de vie. Această zeu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și în cazul episcopilor, și în baza aceluiași temei, călugării trebuiau să se asigure că nu le lipsește vinul și că acesta este de calitate 22. Venind din Egipt la sfârșitul secolului al IV-lea, călugării (termen care provine din grecescul monos: singur) nu atrăgeau simpatia mulțimii: "niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii"23 își cultivau prin tradiție o asceză sănătoasă pentru a-și smeri trupul, urmând modelul sfântului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ploștile din piele, utilizând bucăți de plută tăiate grosier cu cuțitul 28. Faptul că în Franța s-a pierdut, până în secolul al XIII-lea, obiceiul folosirii dopului este de altfel curios, deoarece în largul mării siciliene s-au descoperit amfore grecești închise cu dopuri de plută, și este lucru știut, cum de altfel îl atestă Oda lui Horațiu sau ulcioarele expuse în "Casa negustorului de vin" din Pompei, că romanii aveau obiceiul de a acoperi cu rășină dopurile de plută, cum
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
bună calitate și cu renume puteau face față acestor lungi călătorii și cheltuielilor aferente. Pe parcursul întregului secol al XVIII-lea, nu exista practic o piață a vinurilor la nivel național. Exista cu toate acestea o piață a alcoolului. De origine grecească (ambix) apoi arabă (al ambic și al kohol), producerea acestuia a fost realizată în secolul al XIII-lea în cadrul Universității din Montpellier de către un medic și alchimist 64 catalan, Arnau Vilanova, al cărui nume francizat devine Arnaud de Villeneuve (1238-1314
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
avouée par Blaga dans une lettre datant du 9 janvier 1944, adressée au critique littéraire Pompiliu Constantinescu : " Vreau să scot un volum de traduceri din poezia universală. Treizeci de poezii. Cred că au să-ți placă. Sunt poezii egiptene, chineze, grecești, germane, franceze, engleze și rusești și două de la primitivi. Unele sunt uluitoare. "961 L'une des amies de Blaga, Domnită, de Brașov, lui écrit , à propos de cette intention du poète: " S-a raspandit zvonul până dincolo de Carpați că ai
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
simplă; iar o concepție despre viață, corespunzător de complexă, nu poate, prin sugestie hipnotică, să îndemne la acțiuni premature sau naive. 64 Rămâne să ne mai ocupăm de acele concepții despre funcția literaturii care gravitează în jurul cuvântului "catharsis". Acest cuvânt grecesc, folosit de Aristotel în Poetica, a avut o istorie lungă. Exegeza sensului în care Aristotel a folosit acest cuvânt este încă controversată, dar ceea ce a vrut să spună Aristotel, deși reprezintă o problemă interesantă pentru exegeți, nu se cade să
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
devorată de vie; cele trei furii, eriniile Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea vieneză, însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului a cărui vină tragică constă în a nu înțelege sensul propriului său destin: Oedip. Cele trei furii indică o tramă oedipiană a unei victime lipsite de apărare și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Megara și Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea vieneză, însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului a cărui vină tragică constă în a nu înțelege sensul propriului său destin: Oedip. Cele trei furii indică o tramă oedipiană a unei victime lipsite de apărare și a cărei vină este conținută în chiar modalitatea pedepsei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lipsite de apărare și a cărei vină este conținută în chiar modalitatea pedepsei. Posibile femmes fatales, ele sunt prin excelență divinități infernale care pedepsesc crimele abominabile: paricidul, matricidul, infanticidul sau incestul. În contextul contenciosului simbolic cu substrat oedipian al tragediei grecești, spre exemplu Eumenidele lui Eschil, Schorske este de părere că apariția lor concomitent cu dispariția zeiței Atena contituie analogon-ul simbolic al întoarcerii refulatului. Prin aceasta, Klimt întoarce pe dos tema care trebuia să constituie liantul celor patru facultăți, "Victoria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În Prague Fin de siècle, Petr Wittlich documentează rolul jucat de revivalul baroc și de un istorism târziu în edificarea Art Nouveaului. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske analizează importanța pe care a avut-o descoperirea culturii preclasice grecești și a artei miceniene pentru secesionismul vienez și în special pentru Gustav Klimt. Există cel puțin proiectul unui revival bizantin în arta decorativă românească influențată de Art Nouveau, proiect ilustrat cum am văzut, la nivel teoretic de critici precum L.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu constituie un impediment nici în alte culturi, care dezvoltă o dimensiune importantă a artei simboliste. Simbolismul polonez, ca și cel românesc sau rusesc își extrag substanța din folclorul național, care ține locul mitologiilor nordice și temelelor clasice ale mitologiei grecești, cu care interferează sub presiunea modelului. În cazul artei pictorului Jacek Malczewski, aceste teme se reflectă în tablouri precum Meduza (1900) sau Artistul și Himera (1906) de o manieră originală, care pune în evidență capacitatea artistului de a adapta simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]