11,415 matches
-
Voivodina); V Transdanubia (Dunán-túl, adică Pannonia la vest de Dunăre); VI Budapesta. Deportarea și concentrarea populației evreiești a fost efectuată de trupele speciale de acțiune, SS, supranumite "Sondereinsatzkommandos", aduse din localitatea austriacă Mauthausen, unde era în funcțiune unul din temutele lagăre de concentrare naziste. Suveranitatea Ungariei exista din 19 martie 1944 numai pe hârtie. În calitate de martor citat Horthy declara la Nürnberg (T/1246): germanii deveniseră șefi de facto ai statului ungar. Operațiunea "Margarethe I" Ca urmare a victoriilor Aliaților, șeful statului
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
în detașamente de muncă forțată pe teritoriul Ucrainei. Șase din șapte oameni au murit. Doi evrei au reușit să scape de la Auschwitz și să povestească aliaților tratamentul la care au fost supuși. Raportul „Vrba-Wetzler” conținea declarațiile celor doi evadați din lagărele de la Auschwitz. Detaliile din raport au fost transmise la 15 iunie la B.B.C., iar la 20 iunie au fost publicate și în „The New York Times”. Papa Pius XII, Președintele Franklin D. Roosevelt și regele Gustav V al Suediei i-au trimis scrisori
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
acuzat de Rudolf Vrba (Walter Rosenberg), unul din autorii "Protocolului Auschwitz" că, deși avea cunoștință de raportul pe care el l-a scris împreună cu Alfred Wetzler (Josef Lanik), celălalt evadat de la Auschwitz, a ascuns celorlați membri ai Consiliului evreiesc ororile lagărului morții și nu s-a străduit ca aceste relatări să ajungă la cunoștința regentului Horthy. Se poate specula în ce măsură s-ar fi angajat Horthy în stoparea deportării evreilor maghiari dacă ar fi aflat de la Kasztner amploarea exterminării derulate de germani
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
La acea dată vârfurile puterii din Ungaria fuseseră informate despre soarta evreilor deținuți la Auschwitz. Era însă prea târziu. Majoritatea evreimii maghiare nu mai era in viață. Potrivit unora dintre surse, Horthy a crezut constant că evreii erau trimiși în lagăre de muncă forțată, nu pentru exterminare, și că abia în 1944 ar fi aflat adevărul, după evadarea lui Vrba (Rosenberg) și a lui Wetzler (Lanik). Din 825.000 de evrei existenți în Ungaria înainte de război, au supravețuit Holocaustului doar 260
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
fost amplasat pe terenurile virane ale fabricii de sticlă König. Evreii provenind din diverse comunități ale districtelor Baia Mare, Șomcuta Mare și Copalnic-Mănăștur au fost masați în grajduri din Valea Borcutului, aflate la doi sau trei kilometri de oraș. Concentrarea în lagăre a evreilor și perchezițiile în căutarea bunurilor evreiești de valoare s-au făcut sub comanda lui Jenő Nagy și Gyula Gergely, cu participarea SS-Hauptsturmführer-ului Franz Abromeit. În ghetoul din Baia Mare au fost concentrați aproximativ 3.500 de evrei, iar cel
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
a re-acceptat, în cadrul convorbirilor secrete cu trimișii lui Himmler din Sicherheitspolizei, soluția finală în România, adică deportarea tuturor evreilor încă cetățeni români, care erau în luna mai 1942 (recensământul a fost organizat în acest scop) 292.149 de suflete, în lagărul de exterminare Belzec din Polonia unde, conform planului german, urmau să fie gazați și arși într-un ritm de 2.000 pe zi. În afară de 17.000 de evrei, găsiți „utili” economiei naționale sau cu drepturi excepționale, întreaga minoritate evreiască din
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Castelul Peleș, liderul evreu îi cere regelui să respingă planul propus de Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș cu o zi înainte, la consfătuirea fruntașilor politici și militari antifasciști, prin care regimul Antonescu urma să fie răsturnat prin înarmarea evreilor din lagăre. Filderman îl anunța pe rege că evreii vor participa cu entuziasm la o astfel de răscoală dar, exclusiv proporțional-numeric cu populația românească participantă (pentru a nu lăsa impresia unei răscoale evreiești contra Statului Român). Primul ziar suspendat în România de către
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
a fost declarat inapt de luptă și promovat la gradul de Hauptsturmführer-SS (căpitan). În perioada în care a activat pe frontul de Est (1941-1942) a primit două medalii pentru curaj în luptă. În 1943 a fost trimis în complexul de lagăre de concentrare nazist din Auschwitz, Silezia, pentru a înlocui un medic care era bolnav. La 24 Mai 1943 a devenit medic militar al așa-zisului „lagăr al țiganilor” din centrul concentraționar Auschwitz-Birkenau. În august 1944 acest lagăr a fost închis
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
două medalii pentru curaj în luptă. În 1943 a fost trimis în complexul de lagăre de concentrare nazist din Auschwitz, Silezia, pentru a înlocui un medic care era bolnav. La 24 Mai 1943 a devenit medic militar al așa-zisului „lagăr al țiganilor” din centrul concentraționar Auschwitz-Birkenau. În august 1944 acest lagăr a fost închis și toți prizonierii gazați. Mengele a devenit apoi ofițerul-șef al medicilor de la Birkenau, însă nu și la Auschwitz, unde șef era Eduard Wirths. Mengele și-
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
în complexul de lagăre de concentrare nazist din Auschwitz, Silezia, pentru a înlocui un medic care era bolnav. La 24 Mai 1943 a devenit medic militar al așa-zisului „lagăr al țiganilor” din centrul concentraționar Auschwitz-Birkenau. În august 1944 acest lagăr a fost închis și toți prizonierii gazați. Mengele a devenit apoi ofițerul-șef al medicilor de la Birkenau, însă nu și la Auschwitz, unde șef era Eduard Wirths. Mengele și-a primit reputația de „înger al morții” ca urmare a celor
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
Mengele și-a primit reputația de „înger al morții” ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în cursul cărora a desfășurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obișnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deținuților. Mengele făcea frecvent parte din echipa de medici care făcea „selecția”, adică hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine să fie reținut pentru muncă și cine să fie trimis direct în camerele de gazare. Mengele a profitat
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
cărora a desfășurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obișnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deținuților. Mengele făcea frecvent parte din echipa de medici care făcea „selecția”, adică hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine să fie reținut pentru muncă și cine să fie trimis direct în camerele de gazare. Mengele a profitat de ocazia de a-și continua studiile asupra eredității, folosind deținuții drept cobai. Era interesat îndeosebi de gemeni. Începând cu anul
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
asupra eredității, folosind deținuții drept cobai. Era interesat îndeosebi de gemeni. Începând cu anul 1943, gemenii erau selectați și puși în barăci speciale. A studiat și o boală numită "Noma", care îi afecta în special pe copiii de romi din lagăr. Deși "Noma" e o boală bacteriană ce afectează copiii suferinzi de malnutriție și stres, a încercat să demonstreze că principala cauză era pretinsa lor „inferioritate rasială”. Experimentele lui Mengele aveau valoare științifică dubioasă. Printre ele se numărau injectarea unor substanțe
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
a eșuat, rezultând infectarea gravă a mâinilor copiilor în cauză. Un alt experiment monstruos a fost introducerea deținuților în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară. Conform depoziției unei foste lucrătoare din lagăr, Mengele a făcut experimente și pe femei, mai ales în octombrie 1943. Femeile selectate credeau că vor fi scutite de o zi grea de muncă, dar în realitate erau supuse unor proceduri de sterilizare și șocuri electrice. Unele mureau la
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
și Lahti, câștigate de armatele germane, ceea ce a dus la victoria de ansamblu a Albilor aliați cu Germania. Atât Roșii cât și Albii au practicat teroarea politică. Un număr mare de Roșii au murit de malnutriție și de boli în lagărele de prizonieri. În total, circa 39.000 de oameni au murit în război, între care 36,000 de finlandezi—dintr-o populație totală de 3.000.000. După conflict, finlandezi au trecut de sub dominația rusească în sfera de influență a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
rezistență în zona Finlandei Albe. Teroarea Albă pe scară largă a început cu ofensiva generală a Albilor din martie 1918, a crescut constant, a culminat la sfârșitul războiului și a încetat la scurt timp după ce inamicii au fost trimiși în lagăre. Gărzile Roșii au executat reprezentanții puterii economice și/sau sociale din Finlanda, inclusiv politicieni, mari proprietari de pământ, industriași, polițiști, funcționari, profesori și lideri și membri ai Gărzilor Albe. Au fost executați și zece preoți ai Bisericii Evanghelice Lutherane a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
au murit în Teroarea Albă. Victimele Albe au fost înregistrate destul de exact, dar în ce privește victimele Roșii rămân incertitudini. Nu este clar care victime au murit în lupte și care au fost executate imediat după acestea. Cumulat cu experiențele Roșiilor în lagărele de concentrare spre sfârșitul lui 1918, teroarea a produs cele mai profunde efecte psihice ale Războiului Civil asupra majorității finlandezilor, indiferent de afilierea politică. Se știe și că o parte a acelora care au comis acte de teroare au fost
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
o mare paradă militară la Helsinki la 16 mai 1918. Gărzile Roșii au fost învinse. Mișcarea muncitorească finlandeză, inițial pacifistă, a pierdut Războiul Civil, mai mulți lideri militari ai săi s-au sinucis și majoritatea Roșiilor au fost trimiși în lagăre. Senatul de la Vaasa a revenit la Helsinki la 4 mai 1918, dar capitala se afla sub controlul Armatei Germane. Finlanda Albă devenise protectorat al Imperiului German. Generalul Rüdiger von der Goltz a fost denumit „adevăratul regent al Finlandei”. Nu s-
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
oameni, 1,2% din populația totală, au murit. Războiul a lăsat circa 15.000 de copii orfani. Ca și alte războaie, mare parte din morți au survenit în afara câmpurilor de luptă, în campaniile de teroare și din cauza condițiilor grele din lagăre. Mulți susținători ai Finlandei Roșii au fugit în Rusia la sfârșitul războiului și în perioada imediat următoare. Traumatizantul război a adâncit diviziunile din sânul societății finlandeze, numeroși finlandezi neutri sau moderați identificându-se ca „cetățeni a două națiuni”. Războiul din
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
relaxeze blocada asupra Mării Baltice, care obstrucționase livrările de provizii către Finlanda. Armata Albă și trupele germane au capturat circa 80.000 de prizonieri de război Roșii, inclusiv 5000 de femei, 1500 de copii și 8000 de ruși. Cele mai mari lagăre de prizonieri au fost Suomenlinna, o insulă în fața orașului Helsinki, Hämeenlinna, Lahti, Riihimäki, Tammisaari (Ekenäs), Tampere și Viipuri. Senatul a hotărât să țină prizonierii încarcerați până la anchetarea vinovăției fiecărei persoane; legea pentru "Tribunalul Trădării" a fost adoptată la 29 mai
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
penitenciar. 555 de oameni au fost condamnați la moarte, dintre care 113 au fost executați. Procesele au arătat și că unii adulți nevinovați fuseseră încarcerați. Combinate cu penuria severă de alimente, încarcerările în masă au dus la mortalități ridicate în lagăre, catastrofa împletindu-se cu mentalitatea de pedeapsă, furie și indiferență a învingătorilor. Mulți deținuți se simțeau părăsiți de conducătorii lor care fugiseră în Rusia. Starea fizică și psihică a deținuților a scăzut rapid în mai, când aprovizionarea cu alimente fusese
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
lor care fugiseră în Rusia. Starea fizică și psihică a deținuților a scăzut rapid în mai, când aprovizionarea cu alimente fusese întreruptă pe timpul retragerii haotice a Gărzilor Roșii din aprilie, și un număr mare de deținuți Roșii fuseseră trimiși în lagăre de concentrare mai puțin organizate în prima jumătate a lui aprilie la Tampere și Helsinki. Ca urmare, în iunie 2900 de oameni au murit de foame ca urmare sau de bolile cauzate de malnutriție și de gripa spaniolă, apoi 5000
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
în iunie 2900 de oameni au murit de foame ca urmare sau de bolile cauzate de malnutriție și de gripa spaniolă, apoi 5000 în iulie, 2200 în august, și 1000 în septembrie. Rata mortalității a fost cea mai mare în lagărul Tammisaari, de 34%, iar în altele ea a fluctuat între 5 și 20 de procente. În total, circa 13.000 de finlandezi au murit (3000-4000 de gripă spaniolă). Morții au fost îngropați în gropi comune lângă lagăre. Majoritatea deținuților au
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
mai mare în lagărul Tammisaari, de 34%, iar în altele ea a fluctuat între 5 și 20 de procente. În total, circa 13.000 de finlandezi au murit (3000-4000 de gripă spaniolă). Morții au fost îngropați în gropi comune lângă lagăre. Majoritatea deținuților au fost eliberați condiționat sau grațiați până la sfârșitul lui 1918, după schimbara situației politice. La sfârșitul anului mai rămăseseră 6100 de deținuți Roșii, apoi la sfârșitul lui 1919 4000 (dintre care 3000 au fost grațiați în ianuarie 1920
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a plătit despăgubiri pentru 11.600 de persoane încarcerate în timpul Războiului Civil. Se pot găsi câteva motive pentru susținerea pe termen lung relativ ridicată primită de comunism în Finlanda; pentru generația de stânga din timpul Războiului Civil; greutățile traumatizante ale lagărelor de prizonieri au fost decisive. Cum soarta finlandezilor fusese decisă în afara Finlandei la Sankt Petersburg la 15 martie 1917, la fel a fost hotărâtă din nou la 11 noiembrie 1918, de această dată la Berlin, când Germania a acceptat înfrângerea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]