15,723 matches
-
împrumuturi din latina savantă și că aici nu s-a creat o tradiție seculară a adaptărilor de tip analogic, care să întemeieze premisa unui fenomen firesc și, de aceea, adaptate analogic, împrumuturile românești din latină nu sînt nici românești, nici latine. Pe de altă parte, poate apărea și întrebarea de ce franceza, care a cunoscut influența latinei foarte de timpuriu, nu a recurs totuși, decît în mică măsură, la modificarea analogică a împrumuturilor după modelul cuvintelor moștenite. Motivarea situației se găsește, pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cum se manifestă ele în perioada modernă, perioadă care cere unei limbi literare pe lîngă caracter scris și stabil (normat) și caracter național. În plus, în timpul feudalității, limbile literare nu au înlăturat folosirea paralelă, ca limbă de cultură, a limbii latine în Apus și a limbii slavone în Est. Ca atare, limbile romanice literare au devenit supra-dialectale și naționale numai în epoca modernă, încît o limbă romanică cu o dezvoltare importantă în feudalism și cu texte foarte vechi, precum franceza, a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se stabiliza pe baza unor norme, diferite uneori de cele ale limbii în general. Formarea și evoluția limbilor literare romanice În Spania aflată sub ocupație arabă, traducerea lucrărilor filozofice și științifice se făcea la început din limba arabă în limba latină, fiindcă aceasta reprezenta atunci limba de cultură a Vechiului Continent. În secolul al XIII-lea însă, limba-țintă a traducerilor (limba în care se traducea) a început să fie tot mai mult spaniola, adică limba vorbită de populația băștinașă. Deși fenomenul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceea, o "afirmare a romanității" atunci cînd a apărut conștiința de sine a popoare-lor romanice care și-au asumat propria identitate, nu numai în raport cu vorbitorii unor limbi nelatine (această latură avînd o tradiție în însăși lumea antică), dar chiar față de latină și, în cazul fiecărei comunități de romanici, de vorbitorii altor idiomuri de origine latină 96. Ca să se poată ajunge la această conștiință a distinc-tibilității era însă absolut necesară existența unor comparații și a unor raționamente ce nu puteau fi făcute
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice care și-au asumat propria identitate, nu numai în raport cu vorbitorii unor limbi nelatine (această latură avînd o tradiție în însăși lumea antică), dar chiar față de latină și, în cazul fiecărei comunități de romanici, de vorbitorii altor idiomuri de origine latină 96. Ca să se poată ajunge la această conștiință a distinc-tibilității era însă absolut necesară existența unor comparații și a unor raționamente ce nu puteau fi făcute decît de persoane cu un grad înalt de cultură, care să poată constata că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înalt de cultură, care să poată constata că, pe de o parte, limba vorbită atunci era ceva total diferit de limba de cult și de limba în care se scria știința și filozofia și, pe de altă parte, că limba latină literară folosită în acest sens a pornit de la limba latină populară și că a funcționat paralel cu această limbă populară accesibilă tuturor vorbitorilor. S-a ajuns astfel la concluzia că o limbă are două aspecte, unul popular și unul literar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o parte, limba vorbită atunci era ceva total diferit de limba de cult și de limba în care se scria știința și filozofia și, pe de altă parte, că limba latină literară folosită în acest sens a pornit de la limba latină populară și că a funcționat paralel cu această limbă populară accesibilă tuturor vorbitorilor. S-a ajuns astfel la concluzia că o limbă are două aspecte, unul popular și unul literar, și că este normal ca limbile cu originea în latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moderne originale, asigurînd prin aceasta unitatea și continuitatea culturii europene în ansamblu, printr-o delimitare de lumea antică și, în același timp, o continuare a ceea ce a creat această lume97. Fenomenul pornește de la faptul că, în statele catolice occidentale, limba latină a fost folosită de-a lungul Evului mediu ca limbă de cultură, astfel încît, între limbile romanice, rezultate din evoluția latinei populare și limba administrației, a cultului și a culturii dispăruse orice corespondență, fapt resimțit tot mai mult ca o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
populare și limba administrației, a cultului și a culturii dispăruse orice corespondență, fapt resimțit tot mai mult ca o piedică în dezvoltarea firească a popoarelor neolatine, căci orice acces la cultura de erudiție era condiționat de însușirea prealabilă a limbii latine. În aceste circumstanțe, popoarele romanice din Apusul european s-au văzut în situația de a renunța la latină ca limbă a culturii și de a recupera pentru idiomurile lor funcțiile exercitate de aceasta, idiomuri care însă erau urmașe ale aceleiași
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceste circumstanțe, popoarele romanice din Apusul european s-au văzut în situația de a renunța la latină ca limbă a culturii și de a recupera pentru idiomurile lor funcțiile exercitate de aceasta, idiomuri care însă erau urmașe ale aceleiași limbi latine. Dar, pentru a prelua funcțiile unor limbi de cultură, limbile romanice trebuiau cultivate și regularizate după modelul latinei pe care urmau să o înlocuiască și din care preluau elementele lexicale care le lipseau și de care aveau nevoie. În acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice și îmbogățirea lor cu mijloace de expresie adecvate. Chiar după ce au început a fi scrise și după ce și-au definitivat unele norme și direcții de evoluție, limbile romanice literare occidentale au cunoscut încă un număr de secole concurența limbii latine. De aceea, în secolul al XVI-lea, în Franța, în Italia, în Spania și în Portugalia, numărul operelor scrise în latină depășea numărul celor redactate în limbile materne, aristocrația continuînd să vorbească și să scrie în cea mai mare parte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi romanice precum italiana și franceza) și, de aceea, un imperiu germanic, precum cel al lui Carol cel Mare (de la sfîrșitul secolului al VIII-lea și începutul celui următor) nu a însemnat triumful culturii și limbii germa-ne, ci renașterea studiilor latine și cultivarea limbii vechilor romani 98. De aceea, în secolele al X-lea al XIV-lea, cînd germanicii aveau limbi populare diferențiate, ei nu aveau și limbi germanice de cultură. Realizarea unor limbi literare moderne s-a produs în cazul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Norvegia două limbi literare și oficiale. În suedeză, cele mai vechi texte datează din secolele al IX-lea și al X-lea și sînt scrise cu caractere runice, dar din secolul al XIV-lea începe a fi utilizat și alfabetul latin, îndeosebi în notarea unor texte de legi cu circulație orală pînă atunci. În secolul al XV-lea s-a dezvoltat o bogată literatură și au fost scrise texte din cele mai diverse domenii (cărți religioase, legende, romane cavalerești, lucrări de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s-a dezvoltat o bogată literatură și au fost scrise texte din cele mai diverse domenii (cărți religioase, legende, romane cavalerești, lucrări de medicină, de astronomie etc.) și au fost făcute numeroase traduceri. Limba scrisă a fost influențată puternic de latină, la nivel sintactic, stilistic și, îndeosebi, lexical, prin împrumuturi (änge înger", djävul "diavol", paradis, skola "școală"). Etapa suedezei moderne a început în secolul al XVI-lea, cînd a fost obținută independența față de danezi și s-au creat condiții pentru dezvoltarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sprijinit ulterior și de introducerea tiparului și de fixarea normelor de scriere. În perioada Renașterii, îndeosebi în ultima parte a secolului al XVI-lea, cînd a început perioada englezei moderne, au fost introduse numeroase împrumuturi, mai ales din limbile clasice (latină și greacă), dar și din alte limbi (din franceză: ballet, serenade; din italiană: cupola, gondola; din spaniolă și din portugheză: embargo, tornado, denumiri pentru realități exotice: banana, cacao, canibal, colibri, patato, tamato etc.). Pe lîngă această îmbogățire cu elemente preluate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin comentariile acestora, traduse în latină sau în spaniolă, comunitatea europeană din Evul mediu tîrziu să ia cunoștință de ea, fenomen continuat prin Renaștere și prin umanism, cînd s-a produs o nouă valorificare a moștenirii culturale antice grecești și latine. De aceea, s-ar putea conchide, mai degrabă, că traducerea operelor filozofice și a oricăror opere culturale este, pe de o parte, o necesitate a comunicării interumane și, pe de altă parte, o necesitate a însăși perenității operelor culturale și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
impune constatarea că, în general, curentele și sistemele filozofice de mare prestigiu se concentrează în cîteva spații lingvistice, în special în cel grecesc și în cel german, iar termenii de bază ai vechii filozofii grecești au fost preluați de limba latină și de limbile literare moderne, încît ei favorizează realizarea traducerilor. În cazul limbii germane, raportul cu limbile primitoare este diferențiat, deoarece împrumutul de termeni este în general mai rar, dar mijloacele metatextuale (perifrazele, glosele și notele îndeosebi) pot contribui cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a formelor lingvistice. Trebuie totuși observat că o anumită variabilitate discursivă există și în cazul unor astfel de texte 103, iar termenii științifici nu au întotdeauna același statut în limbi diferite. Dacă ei provin din limbile clasice, greaca veche și latină, pot fi de obicei ușor echivalați în idomurile moderne (precum analiză, axiomă, națiune etc.), dar există și situații în care unele limbi europene moderne nu au adoptat unii dintre acești termeni sau au în circulație, alături de ei, sinonime constînd din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
posibilitate ca limbile romanice de a uza în limba comună de acid sau de un cuvînt vechi 104, sour [΄sauər], celelalte limbi germa-nici nu au un termen de specialitate împrumutat (și internațional) și uzează de cuvinte proprii care calchiază cuvîntul latin acidus. În germană, substantivul Säure [΄zoerə] întrunește atît semnificația specială "acid", cît și semnificația din limba comună "acreală, acritură", întîlnită și la adjectivul sauer [΄sauər], "acid, acidulat" și "acru" (de unde și verbul säuern "a acidula" și "a acri"). La fel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel, ele pot fi repartizate altfel la cuvinte. În acest mod, limbile se deosebesc prin elementele de diferențiere pe care le conțin, iar ceea ce este trăsătură distinctivă într-o limbă poate să nu aibă același rol în alta106. În limba latină, de exemplu, exista cuvîntul candidus cu semnificația "alb strălucitor" și cuvîntul albus "alb opac", dar limbile romanice (la fel ca cele germanice) nu mai fac această distincție între strălucitor și opac și, în asemenea împrejurări, în traducerea unui text din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe moștenirea antică și care se aflau atunci într-o perioadă de revenire culturală și politică, cu o importantă latură reprezentată de teologie și de ierarhii religioși. Pe lîngă aceasta, foarte de timpuriu, teritoriul balcanic al Romaniei (teritoriul de limbă latină) a fost invadat de popoare de origini diverse și, dacă germanicii au traversat peninsula și zona danubiană fără a înlătura cultura și limba latină, slavii au distrus sistematic civilizația latină, decimînd sau alungînd populația romanică, astfel încît slovenii, sîrbii și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de ierarhii religioși. Pe lîngă aceasta, foarte de timpuriu, teritoriul balcanic al Romaniei (teritoriul de limbă latină) a fost invadat de popoare de origini diverse și, dacă germanicii au traversat peninsula și zona danubiană fără a înlătura cultura și limba latină, slavii au distrus sistematic civilizația latină, decimînd sau alungînd populația romanică, astfel încît slovenii, sîrbii și croații au întrerupt toate contactele dintre romanicii balcanici (și estici, în general) și restul lumii romane. În aceste condiții, romanicii au fost siliți să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
foarte de timpuriu, teritoriul balcanic al Romaniei (teritoriul de limbă latină) a fost invadat de popoare de origini diverse și, dacă germanicii au traversat peninsula și zona danubiană fără a înlătura cultura și limba latină, slavii au distrus sistematic civilizația latină, decimînd sau alungînd populația romanică, astfel încît slovenii, sîrbii și croații au întrerupt toate contactele dintre romanicii balcanici (și estici, în general) și restul lumii romane. În aceste condiții, romanicii au fost siliți să abandoneze văile și cîmpiile fertile, unde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
filozofie și, cu excepția lui Ion Budai-Deleanu, nu au fost antrenați constant în efortul de a realiza opere literare și nici nu au avut realizări notabile în acest domeniu. Pe de altă parte, cultura lor cuprindea și cunoașterea culturii și limbii latine și le indica modul în care se prezintă o limbă literară autentică, ca o realizare a activității intelectualilor și nu ca o preluare în scris a limbii populare. Acest adevăr nu a fost însă înțeles și acceptat de alți intelectuali
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
influențelor de tip oriental care nu sprijineau progresul în sens european, iar, prin mijloace proprii, ei nu au putut continua tradiția modului de viață roman. În Apus însă, s-a menținut întotdeauna o legătură cu lumea antică romană, iar limba latină a rămas model de exprimare elevată și, de aceea, în ciuda economiei închise, în Occidentul medieval romanic, a existat o anumită circulație a valorilor culturale, fenomen care s-a intensificat mereu și a devenit foarte pronunțat începînd cu secolele al XIII
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]