14,286 matches
-
nu înțeleg nimic. Aranjatul a durat o veșnicie - echipamentul, luminile, unghiul la care trebuia să stea Dani față de canapea, felul în care stăteau cutele rochiei. —Dani, iubito, telecomanda acoperă detaliile topului. Ține-o mai jos. Nu, mai jos. Nu, un pic mai sus... În sfârșit, erau gata. Pari plictisită, o certă Niall pe Dani. Chiar sunt. La fel erau și Ashling și Trix. Pur și simplu nu avuseseră idee cât de plicticos poate fi. După ce a mai verificat de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca nebuna, dragă? Sunt la muncă, Oliver. Dacă vrei să vorbești cu mine, sună-mă acasă. Hei, un număr de telefon ar fi folositor. Ne vedem după program. Să terminăm odată cu asta. —Drăguț din partea ta... Stau la Clarence. E un pic cam pompos. Sunt la o ședință foto. Din anumite motive, asta a durut. — Deci nu ai venit să mă vezi pe mine? — Hai să spunem că s-a nimerit bine. Tremurând, Lisa a încercat să muncească, dar îi era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
una. Și eu, spuse Lisa. Și eu, se decise Clodagh. Când ești în Roma... Hei, el cine era? Un bărbat înalt și bine făcut sosise și se plimba stânjenit la marginea grupului. Superb! Nu era chiar genul ei - era un pic cam prea nearanjat -, dar oricum... Apoi a observat că Lisa se atașase de el de parcă avea ventuze. —Păi, prietenul Lisei vrea și el ceva de băut? o întrebă Clodagh pe Ashling. —Cine? A, el. Nu e prietenul Lisei, e șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Apoi a înghețat, a mirosit aerul și a exclamat cu uimire: — Aceea este loțiunea de după ras a lui Dylan? Presupun, spuse el, furios pentru greșeala făcută. Nu e de ajuns că îi fuți nevasta în patul lui? Nu ai nici un pic de respect? —Scuze. El s-a îmbrăcat într-o liniște absolută, după ce aruncase hainele de pe el abia cu o oră în urmă. Când te mai pot vedea? Se ura pentru că era nevoit să întrebe asta, dar nu avea de ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o scândură care plutește. —Fabulos, a reușit ea să spună. Ei bine, dacă lui îi plăcea, de ce să nu se prefacă? Drace, se gândi ea, chiar îl plac. Înainte să ajungă la jumătatea docului, ploaia a început să cadă în picuri delicați. Lisa se îmbrăcase pentru multe posibilități, dar ploaia nu se număra printre ele. Pielea brațelor i se făcuse de găină. — Uite, pune asta pe tine, spuse Jack, dându-și jos jacheta. — Nu aș putea. Bineînțeles că putea - și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și Mercedes au întors vederea până când lumina a căzut astfel încât să facă acele cuvinte să apară - erau scrise tot cu argintiu, mici și înghesuite într-un colț. — Asta o să îi intrige, spuse Lisa, mohorâtă. Ashling era îngrijorată. Totul părea un pic cam prea inteligent. Dacă ar fi primit așa ceva în poștă, ar fi aruncat-o la gunoi. Lisa a plecat pentru o zi la Londra, ca să discute despre băutură cu un „mixolog“. Ce este un mixolog? întrebă Ashling. Un barman, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat. Am pur și simplu o zi proastă. În timp ce Ashling se întreba ce să facă, ploaia se lovea de umbrela ei și aluneca apoi pe spatele jachetei, cu picuri mari și reci. A simțit cum se umple de frustrare. Boo nu ar trebui să fie responsabilitatea ei. Ea își plătea impozitele și guvernul ar trebui să aibă grijă de oameni ca el. Dacă îl lăsa să se adăpostească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Doar că păreai interesată când ne-am comandat noi la birou. Pentru că Ashling rămânea mută, el a continuat. M-am gândit că ți-ar plăcea. Nimic nu e înspăimântător, nici măcar peștele crud. Oricum, sunt mai mult vegetale - castravete, avocado, un pic de crab. Un ghid pentru începătorii de sushi. Aș putea să te ghidez... Dar expresia feței lui Ashling l-a făcut să bată în retragere. În fine, atunci am să te las. Sper că te vei simți mai bine. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Clodagh, cu vocea înfundată. Marcus s-a lucrat de vreo două ori cu mâna, apoi s-a poziționat cu acuratețe exact la intrarea ei. Nimic nu depășea prima intrare. Pentru că momentele lor de sex erau atât de scurte, deveniseră un pic violente; îi plăcea să se bage până la capăt din prima, forțând acea zonă semirezistentă, provocând un extaz amețitor. Iar, dacă o putea face pe Clodagh să geamă cu un fel de plăcere-durere, asta îl provoca și mai mult. Dar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au răspuns cu Nu, este soțul prietenei ei. În timp ce Ashling își lua geanta, ochii lui Dylan și ai Lisei s-au întâlnit pentru o privire ca de la o persoană frumoasă la alta. Dylan arăta diferit. Fusese mereu arătos, poate un pic prea frumos. Dar, peste noapte, căpătase o duritate ciudată, un fel de magnetism. A ghidat-o pe Ashling afară din birou, cu mâna pe talia ei, în timp ce ochii celor din birou îi priveau arzător. Au mers în barul de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Că doar asta se întâmpla în cărțile lui Raymond Chandler. Ignorându-și eșecul, a continuat să meargă. A ieșit de pe strada principală și a intrat pe alei lăturalnice și întunecoaseă poate că acesta era el. Un morman de oase fără pic de carne pe ele zăcea adunat sub o haină, pe o cutie de carton. —Scuză-mă. Jack s-a chircit lângă el și o față mică, slabă și foarte tânără s-a ridicat către el. Defensivă și înfricoșată. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oarbă a trecut și ea a încercat să își inducă o atitudine pozitivă. Măcar scăpase de Marcus și de glumele și romanul și toanele lui - asta trebuia să conteze cât de cât. Și abia atunci a realizat că era un pic cam singură. Nici soț, nici prieten. Of, căcat! Fan clubul Jack Devine avea reuniune. Robbie, Mostrulețul și domnișoara Morley erau adunați în încercarea lor de a da frumos din gene. Jack trecuse recent prin birou, arătând mai bine ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vă îmbătrânește corpul, dar nu vă îmbătrânește emoția, veți fi totdeauna fericiți” (Augisto Cury) I. Cuvânt de început.... sau de final „A fi educator înseamnă a fi un poet al iubirii. Să nu uiți niciodată că eu voi lua un pic din ființa ta în propria mea ființă... A educa înseamnă a fi un artizan al personalității, un poet al inteligenței, un semănător de idei...” (Augusto Cury) Clasele primare - primii patru ani de școală, anii de start pe drumul lung și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
într-un gest reflex, micșoram distanța și-i trimiteam câte un croșeu de dreapta la pipotă. În jumătate din aceste combinații reușea să contreze cu lovituri la corp și, la fiecare lovitură încasată, simțeam cum mi se-nmoaie câte un pic picioarele și mi se taie răsuflarea. Până la sfârșitul rundei a șasea lui Blanchard îi șiroia sângele din arcadele sparte, iar eu aveam coastele învinețite. Și amândoi simțeam că ni se termină benzina. Runda a șaptea a constat într-o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rezolvat jumătate din ceea ce-mi propusesem. Telefonul suna încontinuu. Bănuind că trebuie să fie reporteri sau polițiști care vor să mă consoleze, nu răspundeam niciodată. Nu ascultam știrile sportive și nici nu citeam ziarele. Voiam să mă detașez un pic de faima mea locală și singura modalitate posibilă era să mă dau la fund o perioadă. Rănile mi se vindecau, iar după o săptămână ardeam de nerăbdare să mă întorc la lucru. Obișnuiam să-mi omor după-amiezile așezat pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din mașină și am străbătut o curte plină de buruieni și rahat de câine. Lee mă ajunse din urmă pe verandă și sună la ușă. Dinăuntru se auziră hămăituri furioase. Ușa prevăzută cu un lanț de siguranță se deschise un pic. Hămăiturile se întețiră. Prin crăpătură am zărit o femeie șleampătă. Am strigat: — Poliția! Lee își vârî piciorul între canat și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o secundă până să-mi dau seama că-i puștiul violatorului - semănau ca două picături de apă. Băiețelul mă prinse de curea și continuă să răcnească: — Lasă-l în pace pe tata! Iar tatăl tot răcnea să-i las un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și am traversat Polar Palace cu pistolul în ceafa violatorului, împingându-l cu cealaltă mână, și cu puștiul agățat de piciorul meu, zbierând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
buzunarele după o monedă. — Dăm cu banu’ să vedem cine scrie raportul? — Scrie-l tu, bine? mă rugă Lee. Vreau să mă duc la hogeacul lui Junior Nash, să mai notez niște numere de înmatriculare. — Încearcă să și dormi un pic. — Așa o să fac. Nu, n-o să faci așa. Nu pot să vând castraveți grădinarului. Știi ce? Nu vrei să te duci acasă la mine, să-i ții companie lui Kay? E-ngrijorată din pricina mea și nu vreau să stea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de buldog care ne lipsește mie și Marthei. Doar mâncarea pe care o mestecam m-a împiedicat să râd cu gura până la urechi. Mi-am îndreptat gândul spre răsfățata parvenită pe care urma s-o călăresc în seara aia, un pic mai târziu, și la mama ei, care zâmbea țeapăn de partea cealaltă a mesei. De-abia îmi mai puteam stăpâni hohotele. În cele din urmă am reușit să înghit îmbucătura, am râgâit în loc să hohotesc și am toastat: — În sănătatea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se lumină la față. — Fac frumos pentru oricine vrea să-mi asculte povestea de imigrant de succes. Ce fel de nume este Bleichert? Olandez? — German, i-am răspuns. Emmett ridică paharul. — Germanii sunt un popor formidabil. Hitler a exagerat un pic, dar ascultă-mă pe mine: într-o bună zi o să ne pară rău că nu ne-am unit forțele cu ei, ca să luptăm împotriva bolșevicilor. Din ce parte a Germaniei se trag ai tăi, flăcăule? — Din Munich. — Aaa, München. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
auzit o discuție aprinsă în partea opusă a sălii de ședințe. Arțăgoșii erau Ellis Loew și Jack Tierney. Amândoi încercau să se convingă unul pe altul de ceva fără să atragă atenția. Se pitiseră după un panou, ca să aibă un pic de intimitate, iar eu m-am strecurat într-o cabină telefonică alăturată și am tras cu urechea, sperând să aflu ceva noutăți despre Lee. Dar nu discutau despre Lee, ci despre Ea. — ...Jack, uite care-i treaba. Horrall vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de vedere al cuiva dornic să devină un detectiv bun - calea pe care o și urmasem până să pornesc alarma aia. Uneori aveam senzația că indiciile mă imploră să fac legături între ele, alteori mă blestemam că n-am un pic mai multă materie cenușie, iar alteori copiile după rapoarte îmi aminteau pur și simplu de Lee. Am continuat relația cu femeia pe care el o salvase dintr-un coșmar. Kay și cu mine ne jucam de-a cuplul de trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
știi despre zilele lipsă ale Daliei“, „Zi-mi ce știi“, „Zi-mi ce ți-au spus fetele tale“. Iar Issler îi răspunsese: „Te știu pe tine. De la Moravuri“. Mi-am amintit de tremurul mâinilor lui Fritzie din seara aia, un pic mai devreme. Mi-am amintit cum se răstise la Lorna Martilkova: „Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Ia zi tu, când ai văzut-o ultima oară?“ Și apoi lovitura de grație: Fritzie și Johnny Vogel șușotind în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am dat seama imediat că-i vorba de niște polițiști, tată și fiu. Îmi dau banii, tinerelul suferă de halitoză, dar mi s-au întâmplat chestii și mai nasoale. Îmi spune cum îl cheamă pe tăticu’ și mă sperii un pic, dar tăticu’ se făcuse nevăzut, iar puștiul e atât de jalnic, că m-am gândit că pot să am grijă de el. Sally își aprinse o altă țigară. Russ mi-a întins fotografiile de la Personal ale celor doi Vogel. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
locul, o să-mi fac treaba și-o să vă las în pace. Jane Chambers mă conduse într-un foaier lambrisat și plăcut. — Biroul din capătul sufrageriei. O să vezi banda galbenă. Acum te rog să mă scuzi, vreau să mă ocup un pic de grădină. A plecat, tamponându-și ochii. Am găsit camera, am trecut peste bandă și m-am întrebat de ce nenorocitul s-a sinucis într-un loc unde cei dragi vor vedea sângele împroșcat. Aducea cu un caz clasic de sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]