10,156 matches
-
1926, iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie, profesorul Ludwig Herbert (care a murit în 1936). După această pierdere dureroasă, Edith s-a mutat în Germania de sud, apoi în Polonia, apoi în Austria, a pictat pe unde a reușit, creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat, , aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner. În 1955, s-a mutat la Londra, în Anglia
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner. În 1955, s-a mutat la Londra, în Anglia, ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva. Aici a desenat portrete (inclusiv ale membrilor familiei fiicei) și a pictat mai ales trandafiri. Edith a murit în 1970, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
lui apropiate se află și sora sa, scriitoarea , născută Sockl). În anii 1834 - 1836, Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena, mai întâi ca student la sculptură, apoi devenind tot mai interesat de pictură. În 1841, a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani (pictură pierdută) și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt, Viena. Din jurul anului 1846, Theodor trăiește în Transilvania, apărând în cercul
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
Arte Frumoase din Viena, mai întâi ca student la sculptură, apoi devenind tot mai interesat de pictură. În 1841, a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani (pictură pierdută) și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt, Viena. Din jurul anului 1846, Theodor trăiește în Transilvania, apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz, care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat. Predă pictura în Sibiu, la
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
lui Theodor Glatz, care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat. Predă pictura în Sibiu, la Galeriile de Artă Brukenthal, unde în 1847 o întâlnește, ca studentă, pe viitoarea sa soție, Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim. Portretul ei, pictat în acel an, e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania, exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului, cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții. Originalul este pierdut în Anglia, din fericire, o copie a fost comandată de către nepotul lui Theodor
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
publică ulterioară. În vara lui 1850, împreună cu soția și fiul lor, s-a întors la Sibiu, unde au stat în casa familiei Soterius. Aici li s-a născut o fiică, Ottilie Clara Sophie, în 1851. În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid, precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim. A pictat de asemenea: În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘, pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no.110.’ Însă
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
au stat în casa familiei Soterius. Aici li s-a născut o fiică, Ottilie Clara Sophie, în 1851. În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid, precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim. A pictat de asemenea: În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘, pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no.110.’ Însă contextul economic și social lăsat de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
lucru. Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen. În 1853, în București, Sockl cumpără un echipament fotografic, încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri. În 1854, își mută studioul fotografic la Sibiu, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii. În 1857, când trăiau la Oravița, în Banat, se
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
credincioșii construiesc biserica de azi, cu ajutorul materialului ce s-a putut folosi, provenit din biserica veche. Biserica a fost înzestrată cu strane și bănci pe care le-a confecționat tâmplarul din Cluj Eperjesi Nagy András. Una dintre strane a fost pictată de evlavioasa soție Ércz Zsuzsánna, soția preotului, pe cheltuiala proprie. Un alt suflet evlavios, Perlei Karolina, pe propria sa cheltuială confecționează „băncile domnești”. Tavanul casetat, provenit de la biserica veche, precum și coroana amvonului, sunt opera lui Umling Lörinc din Cluj, anul
Biserica reformată din Dumbrava () [Corola-website/Science/329633_a_330962]
-
simetrică, cu porticuri centrale din șase coloane la mijlocul fațadelor, cu rezalite, încununate cu frontoane triunghiulare, prin care au loc intrările laterale în clădite.. Sala teatrului, aflată la mijlocul clădirii, are o configurați circulară, acoperită cu o cupolă, suprafața căreia a fost pictată cu imaginea dansatorilor unei hore, după schițele pictorului L.P. Grigorașenco. Lojele și balcoanele repetă configurația sălii, fiind dispuse perimetral, în care se ajunge printr-o scară monumentală cu trei rampe și scări aflate la colțurile pătratului circumscris sălii de patru
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
elevul lui Duccio di Buoninsegna, cel mai important pictor sienez al vremii. Conform pictorului și istoricului de artă renascentist Giorgio Văsari, Martini ar fi fost de fapt elevul lui Giotto și ar fi călătorit cu el la Romă pentru a pictă în vechea Basilică Sfanțul Petru unde Giotto execută un mozaic. Simone, împreună cu cumnatul sau Lippo Memmi, a realizat una dintre capodoperele picturii gotice, "Bună Vestire cu Sfântă Margareta și Sfanțul Ansanus". Există foarte puține informații scrise cu privire la viața lui Simone
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
devenit un prieten al lui Simone în timp ce acesta se află în Avignon iar două dintre sonetele lui Petrarca ("Canzoniere" 96 și 130) fac referire la un portret al Laurei de Noves despre care se presupune că Simone l-ar fi pictat pentru poet (conform lui Văsari). a decedat în 1344 în timp ce se află în slujba Curții Papale din Avignon.
Simone Martini () [Corola-website/Science/329692_a_331021]
-
de arte frumoase. Va face studii de specializare pentru lucrul în frescă la Paris, la Academia Baudoin. Are expoziții personale la Paris (1928), New York (1924), participă la expoziția mondială de la New York din 1939. Înainte de cel de al doilea război mondial pictează în frescă cele două săli ale Palatului Sfântului Sinod, sala de ședințe a Primăriei de Verde și Sala Muzeului de la Palatul Regal. Lucrează în frescă și în mozaic la Institutul de arhitectură (1938), Salonul gării Mogoșoaia (1939), frescă exterioară la
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
de ședințe a Primăriei de Verde și Sala Muzeului de la Palatul Regal. Lucrează în frescă și în mozaic la Institutul de arhitectură (1938), Salonul gării Mogoșoaia (1939), frescă exterioară la Institutul de istorie "Nicolae Iorga" După războiul al doilea mondial, pictează biserici și face pictură murală, amintind aici mozaicuri exterioare la biserica Antim din București (1949). În 1974 va avea o mare retrospectivă la sălile Dalles, cu patru ani înainte de decesul său survenit la 16 noiembrie 1978, fiind înmormântată la cimitirul
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
de la pereți prin intermediul unor grinzi, având la margine o tăietură longitudinală. Cheia bolții semicilindrice este o scândură pictată, reprezentând central o înlănțuire de romburi monocrome egale, iar marginal se desfășoară o suită de arce de cerc paralele. Biserica nu este pictată pe interior. Iconostasul este lucrat după tradiție dintr-un singur lemn, cu pictură naivă, înfățișând scene precum „Cina cea de taină”, „Sfântul Nicolae” sau cele 12 praznice ortodoxe. Picturile au fost executate de călugări-zugravi de la Schitul Durău. Muzeul adăpostit de
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
cea de-a doua sa soție, Bianca Maria Sforza, fiica ducelui de Milano. Nedorind să-și înstrăineze aliații câștigați prin prima sa căsătorie, cu ducesa Maria de Burgundia (decedată în 1482), împăratul a dispus reprezentarea sa între cele două femei pictate pe balcon. Fațada balconului este bogat decorată cu reliefuri ce reprezintă blazoanele celor opt țări ale împăratului Maximilian. Basoreliefurile îi reprezintă pe Maximilian I cu cele două soții, cancelarul, bufonul, menestreli și steme (gravurile originale se află în Tiroler Landesmuseum
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
Documentele păstrate în Arhivele statului din Alba-Iulia, Fond Blaj, arată că la 1 mai 1796, biserica era gata de consacrare. Construcția a fost încheiată însă abia în anul 1806, an care se poate citi, pe frontonul naosului, deasupra altarului. Inscripția pictată deasupra intrării în pronaos, la interior, se referă numai la decorarea bisericii, neprecizând data și numele autorilor ansamblului. Nici despre preotul menționat în pisanie, Gavrilă Stănciulea, nu se cunosc multe date. Este consemnat că a fost sfințit în Ardeal, în
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
autorilor ansamblului. Nici despre preotul menționat în pisanie, Gavrilă Stănciulea, nu se cunosc multe date. Este consemnat că a fost sfințit în Ardeal, în 1793, fiind paroh la Sărata când s-a ridicat biserica. Terminată în 1806, biserica a fost pictată în întregime la interior, probabil până în 1808. Deși nu se păstrează mărturii scrise, pictura bisericii din Sărata a fost realizată de zugravii din prima generație a familiei Grecu din Săsăuș. Pictura nu a fost restaurată timp de 200 de ani
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
se despart prin capete de Heruvimi și Serafimi. Urmează un șir de apostoli, toți cu epitrahil și evanghelii legate în aur ori deschise. Pe arcul dinspre tinda femeilor, au fost înfățișate episoade din Judecata lui Iisus. În altar au fost pictați diaconi și arhierei. Mai apar și prooroci. Sunt înfățișate și Duminecile Penticostarului. Pe boltă, Dumnezeu Tatăl binecuvântă cu dreapta, iar cu stânga ține globul lumii, împodobit cu crucea. Antimisul de la Dionisie Novacovici, 1762. Cărți vechi: 1. Un Antaloghiu, fără foaia
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
a lui Nikolaus Moll, ce datează de pe la 1724. Amvonul este sprijinit de personificări ale celor trei virtuți teologice: credința (un înger cu o cruce), dragostea (un îngerul care-și arată inima), nădejdea (înger cu o ancoră). Frescele de pe plafon sunt pictate de Cosmas Damian Asam, iar stucatura a fost realizată de Egid Quirin Asam. Iconografia a fost realizată în stil baroc. Portretul Sfintei Fecioare Maria cu copilul Isus din altarul central este opera pictorului Lucas Cranach cel Bătrân. Marea orgă din
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
Coimbra, catedrală ce a fost construită în aceeași perioadă cu biserica rotundă. Pilaștrii octogonului central și pereții galeriei sunt ornați cu statui policolore de sfinți și îngeri, totul petrecându-se sub incredibilele copertine gotice, în timp ce pereții și tavanele galeriei sunt pictate cu modele gotice și panouri reprezentând scene din viața lui Hristos. Picturile sunt atribuite pictorului de la curtea Regelui Manuel I, portughezul Jorge Afonso, în timp ce decorul sculptat este atribuit sculptorului flamand Olivier de Gand și spaniolul Hernán Muñoz. Un panou magnific
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
panouri reprezentând scene din viața lui Hristos. Picturile sunt atribuite pictorului de la curtea Regelui Manuel I, portughezul Jorge Afonso, în timp ce decorul sculptat este atribuit sculptorului flamand Olivier de Gand și spaniolul Hernán Muñoz. Un panou magnific, descriind martiriul Sfântului Sebastian, pictat de către pictorul portughez Gregorio Lopes pentru biserica rotundă, este în prezent expus în Muzeul Național de Artă Antică din Lisabona. În timpul administrației Prințului Henric Navigatorul (prima jumătate a secolului XV), un naos gotic a fost adosat bisericii rotunde a Mănăstirii
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
laterali în linie dreaptă, cu boltă în forma unei pivnițe în interior, cu o arcadă în mijlocul bisericii. Zidită pe la 1760 și ceva, de Mitropolitul Daniil al Proilaviei, cu banii adunați de către mama mitropolitului de la domnii țărilor românești; biserica a fost pictată, Frescele cari au suferit puțin din cauza umezelii, n-au fost renovate sau schimbate și sunt interesante prin faptul că ele reprezintă școala de pictură din Țările Românești din epoca brâncovenească, cu motive din arta bizantină.”" Mitropolia Proilaviei
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
aur ce simbolizează stelele de pe cer. Grinzi cu lungimea de 17 metri sprijină tavanul. Stema lui Leonhard von Keutschach, împreună cu cele ale Sfântului Imperiu Roman, ale celor mai puternice orașelor germane germane și ale episcopiilor care depindeau de Salzburg sunt pictate pe ea. Camera de Aur este cea mai magnific mobilată cameră a apartamentului princiar. Lângă cei doi pereți lungi se aflau bănci, care sunt bogat decorate cu viță de vie, struguri, frunze și animale. Aceste bănci erau acoperite de obicei
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
potrivit lui Axel von Fersen cel Tânăr, ea nu era foarte bună la astea; a făcut parte din teatrul amator de la curte. De asemenea, era interesată de călărie și vânătoare și a avut cel puțin treisprezece câini ca animale de companie. Picta în pastel și a făcut multe portrete și caricaturi. În timpul unei vizite la Roma în 1793 a devenit membră a Accademia di San Luca. La început au existat planuri pentru un posibil mariaj. În 1772, fratele ei, regele Gustav al
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]