14,215 matches
-
la joia trecută. Linda, împreună cu alți colegi, este programată să participe la o sesiune de pregătire pentru după-amiază. Alice a convocat-o pe Linda în birou pentru a-i administra doza zilnică de otravă verbală. „Linda, ne vei face de râs pe mine și pe colegi dacă nu te vei implica în discuție și nu vei arată un pic de inteligență la această sesiune de pregătire”, i-a spus Alice. „Nu ajungi nicăieri dacă te pisicești. Te comporți de parcă ți-e
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
mesaje de genul: „Uite ce cred toți ceilalți despre tine”. Cruzimea rezultatului avut în vedere este remarcabil de similară cu cea avută în vedere de ostracizarea socială: agresorul dorește ca victima să se simtă universal displăcută, disprețuită și făcută de râs. Exemplu (șeful către angajat): „Nu-mi place să îți spun tocmai eu acest lucru, însă foarte multă lume a venit la mine să mi se plângă de felul în care arăți. Nu am să dau nume, însă majoritatea celor cu
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
de training răbdam de foame zile întregi și deseori cădeam în păcat. Mă ambiționasem să nu mai mănânc la restaurant, dar la ședințe dădeam iama ca disperata prin platourile cu fursecuri, alune și covrigei, iar în hipermarket - mă apucă și râsul când îmi amintesc - devenisem spaima promoterilor de produse food: îi pândeam când veneau cu mostrele și le înfulecam toată oferta până nu apăreau și alți clienți. Forța interioară a fost însă cea care m-a ajutat să nu capitulez în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
n-am mai rezistat, am sunat Salvarea și le-am zis că ne-am otrăvit... Am plătit intervenția pentru că nu intra în categoria urgențe, dar măcar ne-au dat niște alifii calmante. Doar norocul a făcut să nu ajungem de râsul lumii întregi: echipe de știri de la vreo trei televiziuni se instalaseră deja în fața vilei. Când l-au chemat prin stație la altă intervenție, medicul a comentat sec spre asistentă: „Sper să n-avem tot jocuri erotice cu ardei iute“... Trei
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și teribil de convingător... Ce-ați fi făcut în locul meu? Despre erori ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici; pe de o parte, sunt prea multe ca să le putem epuiza, pe de altă parte, mă apucă și râsul când îmi amintesc; nu fiți descurajate, toată lumea greșește, chiar și cei mai pricepuți*, așa învățăm. * O eroare hazlie am întâlnit chiar acasă la numărul șapte, care în domeniul culinar era un adevărat geniu; într-o seară intrase în bucătărie ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
era extrem de iritat, colegii lui ieșeau din când în când din bucătărie și se uitau urât la mine, de parcă eu aș fi fost de vină, iar unul - autorul greșelii, probabil - părea de-a dreptul speriat; îi priveam și mă pufnea rîsul: reacționau exagerat, ziceai că murise careva, și nu că aveau niște kilograme de făină în plus. În câteva minute au pus-o în pungi mai mici, le-au cântărit cu grijă, probabil ca să le poată returna la magazin, și le-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sfat înainte de această intrare în bucătărie: nu e cazul să vă îmbrăcați de gală. O fi un eveniment, dar marcați-l altfel; riscați să vă pătați hainele și, dacă o fi să vă scoată foamea din casă, vă faceți de râs pe la restaurant. 6.3. noțiuni teoretice pentru alcătuirea unui meniutc "6.3. noțiuni teoretice pentru alcătuirea unui meniu" Pentru început, trebuie să punctăm teoria fundamentală a meniurilor. Împărțirea formală a roadelor pământului în legume și fructe determină în general momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Cioran îi răspunde adesea chicotind. Evident, nu vrea să iasă din tiparele în care el însuși s-a proiectat și care îl simplifică. Dar rezerva de umor denunță acest fals, situându-l deopotrivă în interiorul și în afara reprezentării. În fine, este râsul epigonilor. Critica modernității ia, la Cioran, tocmai forma negării lucidității cinice. Citim într-un loc: „Toți acești profesori, cu Heidegger în frunte, care trăiesc ca paraziți ai lui Nietzsche și care cred că filozofia înseamnă a «vorbi filozofie». Ă Ei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care nu mai cred pentru că știu, a celor care refuză artificiul chiar în timp ce-l folosesc. Reversul ironic este că nici un adevăr nu se întemeiază pe suferință și, de altfel, pe nimic altceva. Pe nici o negativitate, oricum. Și atunci, strigătul devine râs histrionic. E un joc la puterea a doua, căci Cioran se preface că joacă un rol, dar, prefăcându-se, el chiar îl joacă. În aceste condiții, cui să-i fie frică de Cioran?! Fie și mistificat, nihilismul lui (să-l
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
răspunde: Datorită umorului. Dacă mi-aș fi luat situația în serios, n-aș fi putut rezista” (II, 297). Ce antidot, în fond, mai bun decât umorul în fața nimicului? În fața anxietății, care-l macină, Cioran răspunde când și când cu un râs ghiduș. Fără acest râs luminos, totul ar căpăta o ținută rigidă, sumbră, stupidă. Cazul lui Nietzsche, de exemplu. „Nietzsche e complet lipsit de umor”, citim la un moment dat. Continuă Cioran: „E unul dintre motivele succesului său la tinerii de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mi-aș fi luat situația în serios, n-aș fi putut rezista” (II, 297). Ce antidot, în fond, mai bun decât umorul în fața nimicului? În fața anxietății, care-l macină, Cioran răspunde când și când cu un râs ghiduș. Fără acest râs luminos, totul ar căpăta o ținută rigidă, sumbră, stupidă. Cazul lui Nietzsche, de exemplu. „Nietzsche e complet lipsit de umor”, citim la un moment dat. Continuă Cioran: „E unul dintre motivele succesului său la tinerii de ieri și de azi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
spunea el că i se pare creștinească tortura de sine? Iată: „Creștinească la mine e doar pasiunea de a mă tortura, de a-mi complica inutil conștiința și zilele” (I, 177). Pe de altă parte, e dezamăgit că „nu există râs în creștinism” (II, 355). Cioran ar prefera, oricum, un Dumnezeu care să aibă atributele demonului; astfel, el însuși i-ar semăna: „N-aș putea să ader decât la o religie în care Creatorul și-ar râde de Creațiune Ă un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie: (nezdruncinat) Uite-așa. Mă gîndesc la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care nu acceptă să fie contrazis: Cînd oi spune eu că... unu și cu unu fac trei, trei să facă, auzi? Cînd ți-oi spune eu că... în colțul ăla e un cal verde, apoi cal verde să fie!". Tentația rîsului îi este, însă, repede tăiată spectatorului prin și nu numai prin violența afirmației, care o scoate din obișnuit, ci mai ales datorită seriozității cu care soția lui Ilie Popescu, pe nume Mina, primește "ideea" acestui cal verde, ca un element
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Zi-i! Ilie: Nu. Apartamentul arată bine, iar cît despre garaj... ce să fac eu cu el? Ștefan: Atunci despre ce e vorba? (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Ilie: Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom'le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atît de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom'le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atît de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie: (nezdruncinat) Uite-așa. Mă gîndesc la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu sînt dintre cele mai normale... mai omenești... ca să le spun așa... (se întoarce concomitent cu Mina și se privesc intens; după cîteva clipe, Mina, numai ea, aude următoarele replici: Iartă-mă, mi-e rău. Nu cumva ești însărcinată? Ce? (rîs în hohote prelungite) Crezi, oare, că-i o absurditate? Din păcate, în cazul meu, da. (Mina preia rîsul de bandă și rîde într-o manieră ce-l nedumerește și-l înfurie pe Ilie) Ilie: Ce vrei să spui cu rîsul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se privesc intens; după cîteva clipe, Mina, numai ea, aude următoarele replici: Iartă-mă, mi-e rău. Nu cumva ești însărcinată? Ce? (rîs în hohote prelungite) Crezi, oare, că-i o absurditate? Din păcate, în cazul meu, da. (Mina preia rîsul de bandă și rîde într-o manieră ce-l nedumerește și-l înfurie pe Ilie) Ilie: Ce vrei să spui cu rîsul ăsta prostesc? Mina: (parcă trezindu-se) îmi pare rău... Iartă-mă... fără vreau... Ilie: (preferă să nu afle
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rîs în hohote prelungite) Crezi, oare, că-i o absurditate? Din păcate, în cazul meu, da. (Mina preia rîsul de bandă și rîde într-o manieră ce-l nedumerește și-l înfurie pe Ilie) Ilie: Ce vrei să spui cu rîsul ăsta prostesc? Mina: (parcă trezindu-se) îmi pare rău... Iartă-mă... fără vreau... Ilie: (preferă să nu afle mai multe, revine la acuzație) Dar mai grav decît toate e că mereu ești de partea cealaltă a părerilor mele, a opiniilor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai făcut loc?! Mina: Calului. Calului verde. (rîd amîndoi, se îndreaptă spre colț și se comportă vrînd parcă să delimitez locul exact și poziția calului) Ca să nu mai spui că-ți dau hotărîrile peste cap! Ilie: (marcat încă de spasmele rîsului) Da, dar trebuie să fii convinsă... Mina: (uitînd, parcă, clipa dinainte) Am jurat doar că orice vei spune tu, vor fi convingeri pentru mine. Ilie: Da? Atunci, ia spune-mi, cît fac unu și cu unu? Mina: Trei. Ilie: Bun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
De acord. (de aici încolo scena trebuie să cîștige valori paroxistice; amîndoi sînt frenetici în tot ce fac) Mina: (mîngîind cu afecțiune spațiul în care au așezat... calul) Dar nici prea mic. Nu-i prea mare. Ilie: Nu. E potrivit. (rîsul, pînă la grotesc, rămîne dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave. (mimează) Mina: O să-i dau apă. (mimează adăpatul din pumni; rîzînd, sfîrșiți, vin către mijlocul camerei, cad în genunchi și din acest rîs Ilie trece în spasme de plîns, Mina sesizează și se oprește) Ce-i cu tine, plîngi! Ilie, te rog... ne simțeam atît de bine... Hai, rog, nu mai plînge. Mi-e milă... te iubesc... Ilie: (disperat) De ce? De ce?! Mina: Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mina se oprește rigidă, cu o privire febrilă) Acum de ce te uiți așa la mine? (Mina pune tava cu dulceață pe masă, se așează pe scaun și, încet-încet, începe să rîdă; Vera vine spre ea, întîi nedumerită, apoi, contaminată de rîs, o îmbrățișează cu multă afecțiune, cu ocrotire, întocmai ca pe un copil) Doamne, ce bine-i să te văd rîzînd! Mina, așa te vreau! Să rîzi, să fii așa cum te știu de cînd eram mici de tot. Mina: (acum cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am prevenit! N-or să înțeleagă nimic. Or să rîdă de noi! Vera: Ei, mi-a spus! Și ce dacă mi-a spus?! Cum să ții în cap o chestie ca asta și să n-o spui nimănui! Și de rîs n-am să rîd, pentru că-mi vine să plîng. Ștefan: Măi, fraților, stați așa! Ce dracu' tot îndrugați aici? Ia zi-i tu, Vera, că pe tine te pricep ce spui. Ce-i cu calul ăsta? Și ce drăcovenie mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]