10,251 matches
-
dl. Demarat, m-am pomenit cu dl. Francudi“. Și cel dintâi am dus coala de hârtie supraveghetorului. Neavând ce face și voind să și dea seama despre ce putea un absolvent de liceu, mi-a luat compoziția și a avut răbdarea să o citească până la sfârșit. Deodată îl văd că-l umflă râsul. Apoi ridică capul și întreabă: — Cine e domnul Bacalbașa? Mă scol răscolit de emoție și de o secretă mulțumire, și răspund liniștit: — Eu, domnule profesor. — Bine, ședeți jos
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era prefața proclamării independenței României care a fost făcută peste puține luni. Ziarul Messager de Vienne publică în timpul acesta că Poarta a cedat protestării României, și adaugă: „Aceasta nu e cu totul independența absolută a României, dar e preludiul ei. Răbdare. Totul vine la timpul lui.“6 anul 1877 329 5. ROM., an. XXI, 2, 3, 4 ianuarie 1877, p. 6. „Nota“ fusese trimisă de ministrul de Externe al României, Nicolae lonescu, la 22 decembrie 1876/3 ianuarie 1877, din însărcinarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ruși.161 * căderea plevnei În București, prelungirea asediului Plevnei face ca enervarea populațiunii să crească zi cu zi. Pe de o parte se dădeau asigurări formale că zilele Plevnei sunt numărate, iar pe de alta se invita lumea ca să aibă răbdare. Românii aveau alte succese, ocupau Nicopole, Lom Palanka 162, biruiau la Rahova, însă Plevna nu cădea. Într-o zi, o bombă: ziarul lui Frédéric Damé, Națiunea română, publică o telegramă din T. Măgurele cum că Plevna a căzut. A fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
văd Emigranții (regia Jan Troell), cu Liv Ullman în rolul Kristinei. Deși actor foarte bun, nu știu cine e cel ce l-a interpretat pe KarlOskar.) Bazat pe un roman de Wilkelm Molberg, filmul reconstituie drama unor oameni care, ajunși la limita răbdării, sînt nevoiți să-și părăsească țara natală, Suedia. Naivi, ei cred total în literatura propagandistică despre America. Treptat însă, speranțele le sînt spulberate. Ajung în Minnesota, la un conațional plecat cu mulți ani înainte. În locul unui om înstărit, cum și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai multă politețe, pentru a le da contemporanilor iluzia cordialității) se abținea să spună fățiș tot ceea ce gîndea: „je mis mon jugement dans ma poche”, scrie el în Caiete. Nu, nu reușesc să-mi ascund opiniile. Sînt pripit, n-am răbdarea celui care nu ratează nici un „glonț”, nu-s deloc „diplomat”. Nu știu să mă sustrag „provocărilor”, nici să pierd „meciurile cu miză mică”. De aceea, de la o vreme, prin repetare, reacțiile mele au ajuns să pară de cusurgiu, „strîmbături din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-sa, președinta Tribunalului și membră în Biroul județean. N. are în toată ființa sa ceva provocator, febril, insidios, de aceea, ori de cîte ori discut cu el, prima mea grijă e să-l temperez. De data asta n-am avut răbdare și m-am cam ambalat. La întrebarea sa dacă aș accepta fără comentarii hotărîrea privitoare la o altă componență a echipei redacționale, i am răspuns că normal ar fi ca eu să fiu - parcă așa se zice! - principalul „factor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui (sau a ei) și am fost dezamăgit. Se referă, oare, la așteptări mai vechi sau la așteptări recente? N-aș putea, cred, să aflu răspunsul decît dacă aș încerca să fac o cronologie a decepțiilor. Azi însă n-am răbdare pentru o asemenea recapitulare. Recitesc propoziția. „N-are memoria promisiunilor” nu pare o concluzie apărută la jumătatea unei situații, ci una definitivă. Nu-mi sună a schiță pentru un viitor reproș, ci a renunțare. Am scris - sînt sigur - cele patru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de amploare? Am recitit „discursurile” lui Miron Costin. Din ele rezultă că, în secolul al XVII-lea, ziua cea mai importantă, religios și politic, era Crăciunul, cînd, după obicei, boierii îl omagiau pe domn și-i făceau daruri. N-am răbdarea să reiau Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, dar, dacă nu cumva am uitat, principele nu se referă la chestiunea în discuție. De fapt, aproape că nu are rost să insist în latura istorică, întrucît concluzia la care am ajuns e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comparat cu „Le Figaro”, celălalt cotidian de referință, risc să spun că e cel mai francez dintre ziarele franțuzești. *Recunosc, nu prea am ținut seama de maxima lui Quintilianus Non multa, sed multum. Din contra, am poftit multe, repede, fără răbdarea unor asimilări normale. Fascinat de detalii și subtilități, mi-am forțat, nu o dată, inutil, metabolismul intelectual. Am sărit peste etapa „rumegării” cunoștințelor, a reflecției, mai ales în epoca „buletinelor informative”, numeroase la începutul anilor ’70. Eram încărcat de amănunte ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unul dintre ele) unde ea e obligatorie. Toată lumea știe de asta, dar cei mai mulți (mă refer la părinți) tac ca sub consemn. Doparea naște iluzia de supradotare. *Dintre defectele personale, cel pe care îl simt ca mai neplăcut e lipsa de răbdare în inițiere, în toate domeniile. Mizînd pe intuiție, sigur de numărul și varietatea cunoștințelor, am ocolit drumurile aride ale muncii de rutină. Am ajuns, așa, destul de repede, un fel de meșter, fără să fi zăbovit cît trebuie în stagiul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
special a fost editorul, Andi Andrieș, dramaturg el însuși, un ins civilizat, abil, reticent, cu ceva umor, spus cu pufneli pe nas și bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu o dată, impertinente. Am plecat cu o irepresibilă silă, ca după executarea unei pedepse, hotărît să nu mai calc pe-acolo o lungă vreme, dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
N. bate la ușă, gata s-o spargă. Nu-i deschid, să vadă tot blocul că e un bețiv!” M-am simțit obligat să-i iau apărarea. „Doamnă, vine de la sărbătorirea unui coleg, nu din altă parte!” Calmul, mai exact răbdarea mea de a o asculta, pînă la urmă o înmoaie. Așa s-a întîmplat și de data asta. După ce a mai tras o rafală în ceilalți, insultîndu-i pe rînd, s-a dus să deschidă ușa. „Lîngă o asemenea muiere nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pentru noi, acestea sînt ocupații exotice, „chinezării”. Tipul care să lustruiască la nesfîrșit, cu dragoste, biela-manivela aparține trecutului. Locul lui l-a luat, cam peste tot, insul care rasolește, fără remușcări, treburile. Nervii noștri s-au subțiat, nu mai avem răbdare. În literatură, m-a întrebat ea, simțindu-mi rezistența la unele din aprecierile sale, cine mai stă să compună „miniaturi”, să-și pigulească textul, să șteargă trei din patru cuvinte scrise, să asude la a douăsprezecea variantă? Cîți mai disperă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dat eu părerea - capacitatea de a discerne între „ceea ce se cuvine” și „ceea ce nu se cuvine”. Se vede lipsa educației pentru astfel de momente. Nimic nu e în întregime grav, solemn, ci corupt de stări contrare. Noi, întrucît mai avem răbdare și ideea de datorie morală, am dori o restaurare a bunului-simț, dar nu cred că actualul curs mai poate fi oprit. * G. le explică lui „nea Moro” (Traian Moroșanu, corespondentul Televiziunii) și lui Cornel Cepariu cît de „bun și înțelegător
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cette amélioration qui représente la tâche principale de l’art, de la philosophie, des doctrines politiques” (apud: Olga Martynenko, „Pluton ressurgissant des enfers”, în „Les Nouvelles de Moscou”, 24 Juillet 1988, p. 11). În deplină solidaritate, Roxana și Ducu îmi impută răbdarea în fața „mizeriei”, faptul că suport ceea ce lor li se pare insuportabil. Cînd - repetîndu-mă - le evoc sărăcia în care au crescut și au trăit bunicii de la Udești și cei de aci, nu arată compasiune, ci iritare. Așa ceva li se pare neverosimil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al lui Dumnezeu». Pentru Dumnezeu un an e un fleac iar un secol o clipită” („O lecție de istorie”, în „Tribuna”, nr. 35, 1 septembrie 1988). Aplicat congreselor, conferințelor, consfătuirilor, acest „punct de vedere” ne-ar ajuta să privim cu răbdare multe din imperativele și certitudinile conducătorilor actuali: „Nu au importanța pe care par s-o aibă”! *„Vrei să fii credibil? Vino cu o «carte mare»”, le cere, din nou, Adrian Marino („Maiorescu, azi”, în „Tribuna”, nr. 35, 1 septembrie 1988
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu se poate!” Trimiterile mele la fabula cu plăpumarul („Nu te lungi pe cît n-ai, / Ci te-ntinde pe cît ai!”) i se par „absolut nepotrivite”. Astea-s vremuri să-ți cauți motive de inhibiție? Cui folosesc austeritatea, „eroismul răbdării”? E ceva în care ne lăfăim? „Mîine-poimîine ai să te îmbolnăvești,și să vedem atuncea: o să-ți ridice statuie pentru că ai fost decent, corect?” Aria reproșurilor e reluată și de copii; ei au ghinionul să fie colegi cu fiii unor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sa timpul consumat cu „politica”. Acum, ea mi se pare și mai valabilă decît în trecut. Rumoarea existentă în aerul momentului îmi dă un soi de neastîmpăr. Abia mă adun pentru lectură, căci de scris, în afară de asemenea însemnări, n-am răbdare. Citesc lucruri foarte diferite (articole, eseuri, studii, interviuri), în care caut puncte de sprijin pentru tema ce mă preocupă: posibilitățile literaturii. Temperamental, mă simt de partea celor care cred că literatura încă poate contribui la schimbarea lumii. Sau dacă nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
curtea era dezolant de curată și pustie. Am fost conduși imediat la club, unde, în rumoarea specifică unor atari momente, se aștepta începerea serbării. Prezența noastră a fost receptată ca un semn că ea nu mai poate să întîrzie. Cu răbdare (dublată de jenă), am ascultat formațiile de mandoline și muzicuțe și am urmărit, apoi, spectacolul „Brigada știe tot” și (cum va scrie reporterul ziarului) „evoluția grupului de dans tematic”, laureat al Festivalului „Cîntarea României”. După atîtea zdrăngăneli și tropăituri îndelung
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nivelului de trai, care a fost și pînă acum „o preocupare statornică”! Foarte curînd ni se va da un avans din beneficiile obținute de întreprinderile la care am depus „părțile sociale”. Sînt gesturi politice spectaculare, derutante: foarte mulți nu au răbdarea să se întrebe care-i semnificația lor. Chiar în redacție, n-auzi decît: „Cînd putem să trecem pe la casierie?” *Ca să-mi arate că rămîne „un domn” față de mine, deși eu l-am criticat deschis pentru „materialul” (extrem de convențional) prezentat în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebuit să fac mari eforturi pe lângă editura ieșeană. Nervi, zbucium, numai ca autoarea să fie mulțumită. Urmăream cu perseverență unele donații ale ei pentru muzeele sucevene, eventual Înființarea unui muzeu la Rotopănești și de aceea am făcut uz de toată răbdarea de care eram capabil... 533 8 București, 1 dec. 1976 Mult stimate domnule Dimitriu, De atâta timp nu am mai primit nici o știre de la dumneata, și nici vizita la București, pe care o așteptam În fiecare zi! Manuscrisul de la editura
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a găsit să Împrumute un „blitz”. Zilele trecute i-am răspuns și lui D-l Ciurea, care și el are cuvinte prea frumoase pentru modesta mea activitate. Eu vă mulțumesc foarte mult pentru tot ce faceți și vă felicit pentru răbdarea și priceperea cu care veți scoate la lumină faptele bătrânilor trecători prin viața Fălticenilor! Bine că se mai găsesc astfel de oameni ca Dvs., care să poată face și binele acesta, să puie În ochii tineretului munca dezinteresată și devotată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
voi trimete cu altă ocazie. Eu am explicat pe dosul fiecăreia și am mai adăugat și separat, ca să nu se strecoare vreo greșală și să ai și o completare la ceea ce vei relata În Monografia pe care o așteptăm. Cu răbdarea dvs. excepțională, cu priceperea cu care am văzut că sunteți atât de bine Înzestrat, sperăm să apară o oglindă serioasă a trecutului fălticenean până În prezent. După scrisoarea dvs. a sosit și o alta de la Dl. Ciurea, care mă roagă să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Înapoiați pe acele numai. Deci Dvs., D-le Dimitriu, veți fi acela care le veți selecționa. Eu Încă o dată vă rămân recunoscătoare și În admirația spiritului Dvs., deși tânăr, atât de perseverent Într-o chestiune unde e nevoie de atâta răbdare, spirit de ordine și Înțelegere. Prin Însăși opera Dvs. veți fi un minunat exemplu În fața tineretului. O dată cu aceste rânduri vă cer indulgența Dvs. pentru scrisul meu care a devenit ieroglific. Aparența nu poate ascunde adevărul!! 561 Cu cele mai distinse
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Rinului, Franța, Olanda, Belgia, tot sudul Franței, Elveția cu Zürich, Geneva, Berna, lacul Como, Lucerna, nordul Italiei, Veneția etc. Încât mă mir că au putut ajunge cu ea și În starea În care se găsește (...). M-au rugat să am răbdare pentru altă ocazie din toamna aceasta. Ca să vin cu trenul, eu singură cu „bustul” mi-ar fi foarte greu. Îmi pare nespus de rău că mata nu te-ai oprit prin Brașov pe la noi, ca să 90 Nety Lovinescu, mama lui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]