11,500 matches
-
să evadeze oricând din realitatea imediată, are nevoie ca umbra să fie cusută de el pentru a-l face „real”. Biografia lui B. este, În viziunea Sarei, amanta sa, „simplă ca un basm și imposibilă ca viața noastră”. Timpul și rana lui B. sunt Însă altele decât cele ale lui Schlemihl. „Nu ai voie să afli cine ești”, Îi va spune B. lectorului și admiratorului său. Deși Schlemihl acoperise și el, Într-un moment de disperare, toate oglinzile, diferențele Între cele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ci printr-o promptă mușcătură lexicală la apropierea necunoscutului, dar și, nu o dată, a familiarului. Hirsut și hâtru, sceptic și, nu o dată, cinic, atât cât să intrige interlocutorii, Își proteja cu grijă solitudinea și vulnerabilitatea, evita confesiunea, ca și lamentarea. Rana ascunsă exploda, Însă, la orice atingere imprudentă, ca o floare a răului, hrănită, ca și la poet, din mucegaiuri, bube și noroi, Îmblânzită și fermecată doar prin pretextul jocului care Își transcende obiectul. Lui Arghezi i-ar fi plăcut, probabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un blestem. Locul din care venim. Îl purtăm În noi. Asta nu se vindecă ușor. Poate, niciodată.” Am fost surprins de această cvasimărturisire. Era de peste jumătate de veac În America, fericit că ajunsese aici, unde Își găsise rostul și renumele. Rana românească nu se vindecase, Însă, se pare. Nu conținea, aveam să descopăr ulterior, doar oroare, resentiment și dispreț, cum lăsa să se bănuiască grosolana interpelare din acea seară de confruntări. Antisemitismul era un subiect despre care nu uita să vorbească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a Înmânat-o solemn, atent să vadă dacă meritam, Cella și cu mine, asemenea investitură. Jurnalul scris anume pentru Saul de mâna surorii sale, În lunile dinaintea plecării din România stalinistă, Îmi evoca o perioadă familiară. O atentă radiografiere a rănilor pe care sensibilitatea le accepta, zilnic, În confruntare cu barbaria totalitară: supravegherea isterică a populației, mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pace che lotta per mezzo pane che muore per un si o per un no. Considerate se questa è una donna, senza capelli e senza nome senza più forza di ricordare vuoti gli occhi e freddo il grembo come una rana d’inverno. Meditate che questo è stato: vi comando queste parole Scolpite nel vostro cuore. Stando in casa andanto per via, coricandovi alzandovi: ripetetele ai vostri figli. O vi si sfaccia la casa, la malattia vi impedisca, i vostri nati
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de români, de pe cei doi versanți ai Carpaților, trăiau într-o strânsă comuniune de aspirații, de obiceiuri și de credințe, care în afara timpurilor de „bejenie”, când se strângeau la un loc, pe un versant sau pe altul, ca să-și lege rănile unii altora, aveau ca notă dominantă liniștea sufletească reflex al liniștii naturii înconjurătoare, care împingea pe om la interiorizare și curățenie. Liniștea sau isihia în limba greacă sau sihăstria în graiul românesc este darul cel mai de preț cu care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
viața puțină, care sălășluia în trupul lui slăbit, era foarte serios în fond și muncit de probleme. Cunoștea neamul său ca puțini alții nu numai din generația sa. Știa calitățile și defectele poporului românesc și îl preocupau cu patimă toate rănile lăsate de stăpânirea străină în carnea și sufletul neamului nostru. Demografia Țării Românești era o artă pe care o cultiva cu toate mijloacele de care dispunea. La el găseai tot felul de cărți, broșuri, hărți, care se ocupau și indicau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Oamenilor politici ardeleni, vorbind de Iuliu Maniu și Alexandru Vaida, le-a lipsit și o sănătoasă concepție de guvernare, potrivită vremurilor în care se afla poporul românesc. Unitatea politică a României Mari avea în granițele ei un popor plin de răni contractate în robia străinului. Deși i s-au luat lanțurile sclaviei politice, boalele vechi n au putut dispare ca prin minune, mai mult că în țara cea nouă poporul nostru venea cu cea mai grozavă boală, care era cancerul infiltrației
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întâlnește în gară, conform consemnului telefonic din Berlin, merge la familia Cernea. Acesta era un român ardelean care participase cu trupele române la înfrângerea revoluționarului comunist Bela Kun și rămăsese pe obraz cu o serie de cicatrice ca urmare a rănilor căpătate. El era trup și suflet pentru oamenii legiunii, care luptau pentru o Românie curată, alături de Germania. Nu era acasă, însă Doamna, conform tradiției familiei, i-a găzduit bine, ca pe toți legionarii, care poposeau la ei. Nu a zăbovit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
când, la răscruce de chinuită istorie româneascâ, se încheie prima mare epocă de viață legionară. Căci acum statul român, împins de alții pe cascada prăbușirilor, a fost salvat și va fi cu siguranță regenerat de noul suflu legionar. Vindecându-și rănile primite, acest stat va putea să pășească mai departe spre rosturile lui de proteguitor al neamului românesc. Horia Sima, de la moartea Capitanului, acum m-a învrednicit Dumnezeu să trăiesc cele dintâi clipe de liniște și bucurie! Toate aceste ți le
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Tu nu mai exiști ca ființă pământeană. Îți simțim prezența vie, îți ascultăm chemarea Ta, îți îndeplinim poruncile Tale. Zbuciumul Tău nu-și află alinare în sufletele noastre, iar umilințele la care ai fost supus ne cutremură de atâta nedreptate. Rănile Tale în noi nu se vindecă niciodată și eroica Ta înfruntare a unei lumi clădită pe nedreptate și neadevăr a devenit linia propriului nostru destin. Ascultă, Căpitane, ecoul inimilor legionare. De acum și până la captul vieții noastre vom sta în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
criminale. În timpul comunismului te găseai în fața unei haite de hiene, care nu cunoșteau nici un sentiment uman, afară de „sfânta ură” de clasă, moto-ul organului P.C.R. „Scânteia”. Dar câte nu s-ar putea spune despre Jilava, care a rămas ca o rană pe suflet cicatrizată urât, pentru fiecare din cei care au trecut și au zăbovit cu lunile sau chiar cu anii între zidurile umede și ucigașe, animate doar de urletele paznicilor orchestrați de sadicul Moromet sau de al său „alter ego
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a zis blândul locotenent Ștefan. L-au dus în celulă așa dezbrăcat. Cu hainele în brațe. Când l-au văzut Nicolae Petrașcu și Popicu, s-au îngrozit de modul cum arată. Toată carnea îi era vânătă și pe spate avea răni din care curgea sângele. Acesta era al doilea „leac de frică” (vorba lui Lăpușneanu) pe care Administrația îl dădea lui Nicolae Petrașcu, care fără să vrea se gândea că după cei doi îi va veni și lui rândul și cine
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lăsat să se ridice bălăbănindu-se și după ce i-a pus pătura în cap din nou l-a dus la celulă. Toți s-au îngrozit de cum îl mutilase bestia, iar când și-a dat cămașa jos: vânătaie lângă vânătaie și rană lângă rană, șiroind de sânge. O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua întâlniri cu locotenentul Ștefan domnul Nicole Petrașcu mi-a făcut o destăinuire de taină pe când îl
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se ridice bălăbănindu-se și după ce i-a pus pătura în cap din nou l-a dus la celulă. Toți s-au îngrozit de cum îl mutilase bestia, iar când și-a dat cămașa jos: vânătaie lângă vânătaie și rană lângă rană, șiroind de sânge. O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua întâlniri cu locotenentul Ștefan domnul Nicole Petrașcu mi-a făcut o destăinuire de taină pe când îl păzeam pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un ciocan să se izbească nitul, care odată tăiat se puteau desface brățările și lanțurile. S-au întâmplat multe cazuri când ciocanul în loc să izbească nitul lovea brățara, care îți producea leziuni la gleznă. Cele două brățări îți frecau gleznele producând răni care se vindecau greu. Ca să se apere de așa ceva deținuții își treceau manșeta de la pantaloni prin brățară ca să nu mai sprijine brățara direct pe picior. Scoaterea pantalonilor cu lanțuri la picioare era o adevărată artă. Trebuia să treci în jos
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
În Mișcarea Legionară, aceasta armată unică în felul ei, legătura între Comandant și cei Comandați nu se bazează numai pe disciplină ci și pe dragoste frățească. Prin suferința celor mai mici și mai tineri această dragoste era rănită și aceste răni nu mai avea puterea să le vindece Comandantul ei. De aceea în rugăciunile lui lungi de seară îi încredința milei lui Dumnezeu pe fiecare din cei știuți și pe toți cei neștiuți. în afara regimului de temnița draconică ce îl apăsa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
misterioase, ca și cauza morții propriu-zise duc la concluzia că a fost asasinat de Securitate, prin oamenii săi. A lăsat în urmă o familie distrusă, dar mai ales o soție, Livia, un om de valoarea și talia lui, în care rana despărțirii a fost adânc săpată în sufletul ei, nu l-a uitat în nici o clipă a vieții, care a mai trăit-o și după ce timp de 7 ani îi face toate slujbele de pomenire cerute, se stinge din viață în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Suferințele sale din lunga detenție din timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca I. Călvărăsan Sibiu Dăm în continuare o mărturie versificată a unui prieten și admirator, mai tânăr, Radu Avram, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
precum și impunerea programului zilnic de muncă grea depusă fără echipamentele și uneltele necesare, toate au contribuit la aducerea celor supuși acestui regim într-o stare fizică precară. Numeroase rapoarte descriu această stare de fapt, vorbind despre evrei subnutriți, plini de răni, bolnavi, infestați cu paraziți, lipsiți de îmbrăcăminte (mulți oferindu -și hainele în schimbul hranei) și incapabili de a realiza norma impusă. Incapa citatea de a realiza această normă însemna pedepse suplimentare și reducerea rației alimentare. Evreii din detașamentele „exterioare” de muncă
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
fugind depe șantierele de lucru și reîntorcându-se, de bună voe, după o absență de 1-2 zile. 2) Starea sanitară a evreilor este în suferință: - un mare număr de evrei cu paraziți, unii sunt bolnavi de malarie, iar alții cu răni de muncă; - localurile taberelor sunt murdare și neîngrijite; - cercurile teritoriale continuă a trimite în detașamentele exterioare, evrei incompatibili pentru munca de șantier. Din această cauză detașamentele sunt nevoite a înapoia cercurilor teritoriale respective pe acești evrei. 3) - Echipamentul trupei care
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de durere. Briceagul era plin de sânge. Pitic i-a șters lama cu un șervețel și l-a închis. Matahală mă eliberă din strânsoare. Chiloții îmi erau pătați. Huiduma a adus un prosop curat din baie și mi-am tamponat rana. — Te coși imediat. Șapte copci și ești ca nou. O să rămână o cicatrice, dar n-o vede nimeni acolo, zise Pitic. Ne pare rău, dar se mai întâmplă și de-astea pe lume. A îndepărtat prosopul de pe rană și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am tamponat rana. — Te coși imediat. Șapte copci și ești ca nou. O să rămână o cicatrice, dar n-o vede nimeni acolo, zise Pitic. Ne pare rău, dar se mai întâmplă și de-astea pe lume. A îndepărtat prosopul de pe rană și a privit-o. Nu era foarte adâncă, dar suficient cât să sângereze. — După ce plecăm noi, să-i arăți individului din Sistem ce ți-am făcut. Spune-i că ne-am înfuriat cumplit pentru că n-ai vrut să ne spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de craniu și ne-am văzut de drum. Asta a fost tortura și deocamdată îți ajunge. Să știi că suntem capabili de lucruri îngrozitoare când ne punem serios pe treabă. Poate o să mai avem ocazia să-ți arătăm. Îmi apăsam rana cu prosopul și încuviințam. Instinctul îmi spunea că e mai bine să fac așa cum îmi dictează ei. — Deci voi l-ați plătit și pe individul ăla de la gaze! Ați făcut-o special ca să am timp să ascund obiectul, nu? — Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost nevoie nici să deschidă, nici să închidă ușa. Sărită din țâțâni cum era, ușa mea de oțel stătea deschisă pentru toată lumea. Mi-am scos chiloții pătați de sânge și i-am aruncat în coșul de gunoi. Mi-am tamponat rana cu un tifon umed și am curățat-o de sânge. Pulsa de durere. Și maioul era pătat, așa că l-am aruncat și pe el. Printre lucrurile împrăștiate pe jos, am găsit un tricou și niște chiloți mai puțin pătați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]