KorAP: Find »[drukola/base=scump & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...383 384 385 ...444 >

11,090 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

Oftez mai tare decât am avut intenția. Adevărul e că mâncarea din avion nu mi-a picat bine deloc. — Ei, trebuie să-ți aduni puterile! spune mami și mă strânge ușor de braț. Așa. Fii atentă, am ceva pentru tine, scumpa mea! Îmi întinde o hârtie. Ce părere ai? Despăturesc hârtia și mă holbez la ea ca la mașini străine. E schița unei case. A unei case cu patru dormitoare, în Oxshott, ca să fiu mai exactă. — E drăguță, nu? Mama strălucește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în altă parte? Cum am să pot face așa ceva? Închid ochii și las întreaga strălucire a Hotelului Plaza să-mi treacă prin fața ochilor minții, încercând să-mi adun toată încântarea și toată dorința de splendoare și fast. Camerele aurite, plușul scump. Viziunile cu mine în rochie de mireasă, învârtindu-mă pe ringul de dans ca într-un film, în fața unei mulțimi care mă adoră. Dar, nu știu, parcă... acum nu mai sunt chiar atât de copleșită de toate astea. Parcă nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Îmi încercuiește umerii cu brațul. Draga mea, ascultă-mă. Dinspre partea noastră, nu e nici o problemă. Tati și cu mine nu vrem decât ce e mai bine pentru tine. Și, dacă asta înseamnă să contramandăm nunta, atunci asta o să facem. Scumpa mea, nu trebuie să mergi înainte pe drumul ăsta, decât dacă ești sigură sută la sută. Sută la sută, auzi? — Dar... ați muncit atâta... murmur. Ați cheltuit atâta amar de bani... Nu are nici o importanță! Banii nu contează! Mă strânge

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
M-a întrebat în ce culoare mă îmbrac... și tot zicea nu știu ce despre niște violoniști. Doar nu vrei violoniști la nuntă, nu? — Bineînțeles că nu! Vocea mi-a devenit de-a dreptul stridentă. Ce să fac cu niște violoniști? — Becky, scumpa mea, ești bine? Mami mă scrutează atentă. Să-i spun c-o suni tu mai târziu? — Nu! Nu mai vorbi cu ea! Adică... nu-i nevoie. Vorbesc. Intru repede în casă, și inima îmi bubuie cumplit. Ce-o să-i spun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cu mii de agrafe colorate, care trebuie să fie Kirsten. — Becky! spune Robyn. Intră! Termin imediat! Jennifer, draga mea, cred că ar trebui să mergem pe satin imprimat. Da? OK. La revedere. Pune jos receptorul și mă privește radioasă. Becky, scumpa mea! Ce faci? Cum a fost în Anglia? — Bine, mulțumesc de întrebare. Robyn... — Tocmai vin de la un prânz de mulțumire pe care mi l-a oferit doamna Herman Winkler la Carlton. Ce nuntă de vis! Mirele i-a făcut cadou

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
la caligrafă! Ni le va trimite imediat ce le termină de scris... Oprește-o! spun disperată. Trebuie neapărat s-o oprești! — Poftim? Robyn mă fixează surprinsă, și sunt conștientă de faptul că și Kristen a ridicat un pic capul, interesată. De ce, scumpa mea? — Fiindcă... vreau să le trimit chiar eu, zic. E o... tradiție de familie. Mireasa întotdeauna... își trimite singură invitațiile. Mă frec pe fața încinsă, încercând să-mi păstrez calmul. În colțul opus al camerei, o văd pe Kirsten scrutându

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
spune Robyn. Situația e sub control. N-ai de ce să-ți faci griji! Se apleacă spre mine, cu aerul că-mi vinde un pont. Îți spun și ție ce le spun tuturor mireselor mele, atunci când încep să se agite aiurea... scumpa mea, e doar o nuntă! Nici măcar nu găsesc puterea să-i răspund. Cutia poștală se află după colțul dintre 93th Street și bulevardul Lexington. În clipa în care o cotesc în direcția ei, văd o femeie care, după toate probabilitățile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Iar altul a zis: — Fată dragă, ai încurcat-o. Și mi-a închis telefonul în nas. Și totuși, nu-mi vine să cred că nu există nici o soluție. În ultimă instanță, i-am trimis contractul la Garson Low, cel mai scump avocat din Manhattan. Am citit despre el în revista People, și scria că are cea mai diabolică minte din lumea avocățească. Scria că e în stare să găsească o scăpare și în ciment, și că toată lumea îl respectă. Așa că el

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
urmă să îi spun. Mă înțelegeți. — Sigur că da. Ce bine! Uite ce bine comunicăm, din prima! — În această situație, spune Garson Low, am să intru direct în subiect. Absolut! spun, cu ușurare. Așa se întâmplă atunci când consulți cel mai scump avocat din Manhattan. Totul se rezolvă cât ai clipi. — În primul rând, trebuie să vă spun că respectivul contract a fost extrem de inteligent întocmit, spune Garson Low. — Știu, încuviințez. Și sunt câteva clauze extrem de ingenioase, care acoperă absolut toate posibilitățile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pernuță! spune Robyn. Trimis par-avion direct din China. Cel cu care am avut probleme la vamă! Să nu-mi spui că nu-ți aduci aminte! — A! Ba da, cum să nu! zic repede. Da, arată... foarte bine. Foarte frumos. — Becky, scumpa mea, mai e ceva, spune Robyn. Pune materialul deoparte și mă privește extrem de serioasă. Adevărul e... că sunt destul de îngrijorată. Simt că mă apucă iar nervozitatea și iau o gură de cafea pentru a-mi ascunde neliniștea. — Pe bune? Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pauză, nu pot să vină. — Păcat. Când vin încoace? — Ăă... Iau o înghițitură de cafea, evitându-i privirea. Nu știu ziua exactă... — Becky? Vocea lui mami răsună veselă în cameră, iar eu sar ca arsă, vărsând cafea pe canapea. Becky, scumpa mea, trebuie să vorbim despre formație. Mi-au spus că nu pot să cânte „Rock DJ“, pentru că basistul lor nu poate să cânte decât la patru corzi. Așa că mi-au trimis o listă de melodii pe care pot să le

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe care pot să le cânte... O, fuck. Într-o secundă sunt în colțul opus al camerei și înșfac telefonul. — Mami! zic cu respirația întretăiată. Bună! Auzi, te superi dacă te sun eu mai încolo? Am puțină treabă acum. Dar, scumpa mea, trebuie neapărat să-mi aprobi lista de melodii! Îți trimit un fax? — Da. OK, da. E foarte bine. Trântesc receptorul și mă întorc pe canapea, încercând să par stăpână pe situație. — Da’ știu că mama ta e implicată cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de pe o cu totul altă lume, recunosc și îmi întorc privirea spre apartamentul magnific din spatele meu. Zgomotele pătrund cu greu aici, în acest spațiu al parfumurilor, al fixativului de păr și al expectativei. Oriunde mă uit sunt aranjamente florale extrem de scumpe, coșuri cu fructe și bomboane de ciocolată, și sticle de șampanie la gheață. Lângă măsuța de toaletă, coafeza și fata de la machiaj vorbesc însuflețit, în timp ce se ocupă de Erin. Între timp, fotograful care face un reportaj despre nuntă schimbă filmul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
alta, ca două regine din Alice în Țara Minunilor. — Vai, Becky draga mea, îmi pare atât de rău! spune Robyn în clipa în care ajunge lângă mine. Te rog să nu lași chestia asta să te afecteze în vreun fel, scumpa mea. E doar o fătuca tristă care are un dinte împotriva mea. Cine mai era și asta? spune Elinor, încruntată. O cunoașteți? — O fostă clientă de-a mea înrăită de viață, spune Robyn. Dumnezeule, cât de rele pot să devină

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
te dau în judecată! Nu-ți face griji, Becky! Mai facem o dată ieșirea. Atenție, orchestra! zice animată. Reluăm Some Day, la semnalul meu. Echipa de la lumini, fiți pe recepție cu petalele de rezervă. — Ai petale de rezervă? zic complet siderată. — Scumpa mea, am prevăzut absolut orice eventualitate. Îmi face cu ochiul. De-asta îți angajezi o firmă care să-ți organizeze nunta! — Robyn, spun cu toată sinceritatea. Meriți cu prisosință fiecare bănuț. Îi înconjor umerii cu brațul și o sărut. Pa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
îndreaptă cravata de mătase. Îmi aduc aminte că i-am spus lui mani, chiar în prima zi în care l-am cunoscut pe Luke: „Băiatul ăsta o să țină pasul cu Becky a noastră“. Îmi întâlnește privirea în oglindă. Așa e, scumpa mea? Ține pasul cu tine? — Nu chiar, spun zâmbind cu gura până la urechi. Dar... o să ajungă și acolo. — Bine. Tati îmi zâmbește și el. Cred că nici nu-și poate dori mai mult. Șoferul sună la ușă și, în clipa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să fie mai puțin. Sau mai mult! Ideea e că ne putem hotărî din mers. O dată în viață, haide să fim și noi niște oameni complet liberi! Fără nici o legătură cu nimeni, fără responsabilități, fără nici o povară pe umeri... — Becky, scumpa mea, strigă tati din mașină. Ești sigură că vă lasă cu șase geamantane? — E OK, o să plătim bagajul excedentar... Mă întorc spre Luke. Hai, zi. Ce părere ai? Luke nu spune nimic preț de câteva clipe - și îmi stă inima

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546

Feciorul de român să ia țigancă, ferit-a Dumnezeu : țiganul nu-i privit de român ca om. [...] Ori să ia românul jidancă, unde s-a mai pomenit una ca asta, chiar de ar fi bătută În aur și În petre scumpe, așa știe românul...” <endnote id="(99, vol. I, p. 150)"/>. Similar gândeau și ucrainencele din Bucovina : „Eu sunt ruteancă, fată de rutean”, spune un personaj dintr-un roman de Aharon Appelfeld. „Evreii sunt de alt neam. Noi putem să-i

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
XIX-lea, etnograful Dimitrie Dan remarca și el frumusețea și eleganța evreicelor din Bucovina : „Între femei se află chipuri de-o regularitate clasică. Femeile [evreice] poartă veșminte moderne de lână, catifea și mătasă și se ornează cu aurime și pietre scumpe În cari desvoltă ele un lux foarte mare” <endnote id=" (126, pp. 7-9)"/>. Chiar și Nicolae Iorga, Într-o carte cu puternice accente antisemite, admitea că printre evreii din Bucovina se află „multe femei frumoase”, pe care bărbații le Îmbracă

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil iarna, decât evreicele. Te miri de unde scoate atâția bani pentru luxul balabustei [...] evreul sărăcăcios și trist” <endnote id="(843, pp. 118 și 122)"/>. Despre

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil iarna, decât evreicele. Te miri de unde scoate atâția bani pentru luxul balabustei [...] evreul sărăcăcios și trist” <endnote id="(843, pp. 118 și 122)"/>. Despre frumusețea și eleganța fără seamăn a evreicelor scrie la superlativ și călătorul englez

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
mătasă de mai multe culori” <endnote id="(258, p. 576)"/>. După cum se vede, În urmă cu vreo două-trei secole, unul dintre elementele esențiale ale eleganței femeilor evreice (și nu numai) era mătasea. Or, În secolele XVII-XIX, mătasea naturală era foarte scumpă, fiind adusă din Orient sau de la marile iarmaroace occidentale (de exemplu, Leipzig/Lipsca, cu marfă importată de comercianții „lipscani”). Într-o listă de prețuri maximale, stabilită În 1627 de Dieta de la Alba Iulia și aprobată de principele Transilvaniei Gabriel Bethlen

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
devenit - cum se exprimă inspirat Nicolae Iorga - colaboratori la crearea statului național român În Moldova”. Într-un act din 1742, de exemplu, domnitorul fanariot al Moldovei Constantin Mavrocordat Își exprima astfel mulțumirea față de prestațiile unui „neguțitor” evreu, care aducea „marfă scumpă” din Olanda : „poftind Domniia Mea a veni și alții, oricât de mulți neguțitori ca acești să se afle În țara această” <endnote id="(43, p. 157)"/>. Pentru prestația unui meseriaș evreu, David Argintarul, domnitorul Își manifesta satisfacția cu o formulă

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
evreu ca fiind parazit și speculant, care Înșală și corupe. Eminescu a Încercat să demonstreze că evreul nu este un producător, ci doar un trafi cant de marfă <endnote id="(vezi 607)"/>. Atunci când totuși o produce, marfa e proastă și scumpă : „Dacă [evreul] e meseriaș, e superficial, lucrează numai pentru ochi”, spre deosebire de omologul său român, german sau ceh. „«Ieftin și rău» e deviza evreului [meseriaș], până ce ruinează pe lucrătorul creștin - scria Eminescu În 1877 -, «scump și rău» e deviza lui când

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
o produce, marfa e proastă și scumpă : „Dacă [evreul] e meseriaș, e superficial, lucrează numai pentru ochi”, spre deosebire de omologul său român, german sau ceh. „«Ieftin și rău» e deviza evreului [meseriaș], până ce ruinează pe lucrătorul creștin - scria Eminescu În 1877 -, «scump și rău» e deviza lui când rămâne stăpânul pieții” <endnote id="(285, p. 133)"/>. Nu Eminescu este primul care a susținut astfel de idei. Consulul francez În Moldova, Guéroult, susținea pe la 1848 că, În Iași, evreii „fac totul rău, dar

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]