11,710 matches
-
Singurătate, ați spus, domnule judecător?” - „Da, singurătate.” Nici n-ar putea fi altfel, ai nevoie totdeauna de o anume detașare, cînd ești obligat la o judecată de valoare. Asumarea unei asemenea obligații și detașarea ce o reclamă constituie de fapt singurătatea judecătorului. „Da, domnișoară! - Îl auzi ca prin miracol, vorbind. Dumneavoastră nu știți ce Înseamnă această singurătate, cînd trebuie să hotărăști, fără nimeni altul asupra dreptului, ca Dumnezeu asupra destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sînt colectivități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de o anume detașare, cînd ești obligat la o judecată de valoare. Asumarea unei asemenea obligații și detașarea ce o reclamă constituie de fapt singurătatea judecătorului. „Da, domnișoară! - Îl auzi ca prin miracol, vorbind. Dumneavoastră nu știți ce Înseamnă această singurătate, cînd trebuie să hotărăști, fără nimeni altul asupra dreptului, ca Dumnezeu asupra destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sînt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dreptului, ca Dumnezeu asupra destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sînt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, În timp ce munca noastră se săvîrșește, privind substanța, numai În singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era Încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca Înainte. „Și totuși, cînd mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că sînt fericit, pentru că-mi erau dezvăluite, ca-ntr-o revelație, spunea el, tainele cerului, dar nu-mi dădeam seama. - „Ce fel de revelație e aceasta, Îl Întrebai, de care nu-ți dai seama?”... Aprinsei lumina, el dispăru, și o singurătate vegheată cald Îmi ocrotea ființa. Intrai În zodia Gemenilor, anul 1955. 28. Către sfîrșitul verii acelui an, o scrisoare din partea Învățătorului Îmi vesti eliberarea lui Lung. De fapt, Însuși Lung mi-o vestea prin două rînduri scrise În adăugire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tu Însuti, iar tu nu ai greșit, pentru că Între lege și neputință, ai salvat ideea de bine În slujba bunei-credințe. - Așa ceva nu se poate, strigai Înspăimîntat... El dispăru, și noaptea aceea de vară mi se păru colosală cînd, de teama singurătății, deschisei ferestrele. 4. De atunci totul căzu În uitare. Era la sfîrșitul verii cînd o scrisoare a Învățătorului ne anunță, pe mine și pe soții Pavel (care se oferiseră pentru găzduire), că Ana și fiica ei vor veni peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aceea, seara zilei cînd tatăl său trimise scrisoarea prin poștă judecătorului, ea Își aminti, mult mai pregnant ca altădată (jocuri În care viața ne aruncă), plimbările cu el și cu sora ei de-a lungul șirului de sălcii izolate În singurătatea cîmpiei, iazul... „Au trecut 20 de ani de cînd a plecat de aici, Își spuse, iar 20 de ani sînt o viață. Înainte mai venea În vizită, dar foarte rar, acum n-a mai venit de 7 ani, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mei; Îi Înțelegeam, nu-i Înțelegeam privirea; vorbi: - Cine știe cînd te mai văd! poate niciodată! De-ai rămîne aici! Rostea imposibilul. Noaptea, profitînd că nimeni nu putea s-o vadă, veni În somn și Încercînd să-mi explice deznădejdea singurătății În care, nu peste mult timp, avea să se afle cînd și fiica - asemeni surorii altădată - va pleca definitiv la București - Îmi mîngîie obrazul, fruntea, se uita la mine cu ochii mari deschiși, o tristețe fără seamăn. Vor trece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bunică, tu vei rămîne nemișcat În anii tăi din tinerețe, de altfel nici acum - așa te văd, cîteva fire albe la tîmple; - nu te-ai schimbat, iar eu nemaivăzîndu-te nu-mi voi mai putea Închipui cum vei arăta, și atunci singurătatea va fi Îngrozitoare. Cu tine vorbeam, gîndeam despre toate ale lumii, tu erai tînăr, eu la vîrsta adolescenței, sora mea se Încînta și ea alături de noi. Mai tîrziu soțul, hîrșit cu ale școlii, cu ședințele anoste, plictisitoare la care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
școlii, cu ședințele anoste, plictisitoare la care va lua parte din ce În ce mai absent, ca toți cei ale acelor ședințe, - marele imperiu comunist - aidoma, după atîtea decenii, cu cele de acum, fără nimic În ele, decît oficiale ipocrizii, aceleași, - nu va Înțelege singurătatea În care mă voi afla, el fiind prin structură chiar izvorul acesteia. Tu pleci cum ai plecat altădată; un an după aceea m-am căsătorit - hotărîrea părinților - Mă Întrebam disperată, dar nu puteam vorbi cu nimeni: tu nu erai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe negîndite, ca o reacție firească la lumina frunzelor de primăvară, și, deodată, mă surprinsei așteptîndu-i răspunsul, dar vorba ei nu se ivi. Eram singur. Mă simțeam mult prea singur, domnul Pavel nu putea să umple acest gol, era o singurătate de primăvară ce aștepta o anume prezență; - Keti nu era, Cred că numai ea ar fi putut...Domnul Pavel, privind răsadurile, Îmi vorbi arătînd Înspre ele: -Avem atîtea de Învățat de la flori, de la animale, de la primăvara asta care ne vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
De la cimitir venirăm cu toți acasă Însoțind-o pe doamna Pavel, și după terminarea pomenirii, tîrziu, era de acum Întuneric, fiecare plecă afară de Marga Popescu care dormi cu mătușa timp de două săptămîni, pînă cînd aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel Începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni Încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pîlpîirea candelei Împrospătată În fiecare seară, iar el venea În somnul doamnei Pavel, În papuci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și numai sufletul meu o mai auzea din alte vremi. În dimineața zilei următoare, calmă de primăvară, cu soarele bătînd În cerdac, o mai văzui Încă o dată și stătui de vorbă cu ea Înainte de plecare. Un chinuitor joc Între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu Îngăduia prin decență decît un anume tip de conversație, zbuciumul ei de a ieși din făgașul cuvintelor rostite și neputința morală de a o face, iar eu asemeni. Stăruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lungiră În seara aceea pînă tîrziu, eram În afara timpului, călători fără noimă; doamna Pavel ne privea pe amîndoi, iradia de bucuria de a ne vedea În casa ei foarte luminată În seara aceea, o sărbătoare, prima după atîția ani de singurătate ai ei. - CÎt timp ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. ZÎmbi. Pe dată fața Îi fu adumbrită de o tristețe vagă În mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși Încă nu plecase. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și pe a mea, căci mă rugase anume să i-o las o săptămînă celor două prietene vecine pe care le convocase telefonic În acest scop. Trecuseră două săptămîni de la plecarea profesoarei. Îi simțeam lipsa, iar doamna Pavel, paznic În singurătățile casei, m-aștepta zilnic cînd veneam de la tribunal, după care nu mai contenea vorbindu-mi despre nepoată; este sigur că Încerca o suferință pe care n-o mărturisea ca atare, dar lunga deschidere de vorbe forma pentru ea tot atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
oricum ajungeai Într-o zi. Destinul tău. Eu am rămas aici. Tata s-a dus. Sora a plecat, Ana și ea - s-au măritat amîndouă la București. Toate acestea le știi. Le repet Însă pentru mine, pentru a-mi măsura singurătatea. Mi-aduc aminte și de noi. De noi doi care suntem acum nu numai la distanță de spațiu dar și de timp. Patru decenii de cînd ai plecat. Am rămas apropiați; a fost totuși o defecțiune, ceva nelalocul lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
decenii de cînd ai plecat. Am rămas apropiați; a fost totuși o defecțiune, ceva nelalocul lui, care te-a Împins la asemenea depărtare de timp. O anomalie a sucit anii din drumul lor firesc. Așa gîndesc de multe ori cînd singurătatea țipă prea mult. Iarna zăpezile acoperă cîmpul, vara e o frumusețe, dar tu ești departe. Simt deseori nevoia comunicării cu tine; absența ta e o rană. Acum tata e În pămînt, Lung care venea zilnic la noi, era ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
primitoare, un spațiu închis narcotizant în care muncitorul devine una cu decorul: "Aroma piliturii îmbibate de ulei îi amețește simțurile. Muncitorul nu mai vrea să plece acasă. Nu mai poate. Nu-l siliți să plece dacă nu vrea! Rămâne în singurătatea atelierului său. Aerul dinăuntru, călduț, aproape umed, țese o haină străvezie care se depune ușor pe trupul lui. Îl învinge în scurt timp adormindu-l." (Visul). Cea mai spectaculoasă metamorfoză e a menghinei înseși, căreia - într-o cascadă de echivalări
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
celui care o scrie, într-un registru psihologic bogat și cu o bună utilizare a codurilor literare. Cele patru secțiuni ale volumului, cu diferențe marcate și cu unele inegalități (preferatele mele sunt Cartea părinților sau "Sunt cuminte, promit" și Cartea singurătății sau Do You Yahoo?, iar secvența mai slabă mi se pare Cartea iubirii sau Akihito), formează totuși un întreg și dau imaginea unui scriitor matur, stăpân pe resursele și mijloacele sale. Îndelung amânat și, cum spuneam, defazat, debutul editorial al
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
forumuri se găsesc alte cîteva atestări, probabil independente: "mă refer, în genere, la problema lipsei trebilor sentimentale, respectiv singurătățuri și altele asemenea" (evil.weblog.ro, 15.09.2007) - exemplu interesant pentru că locutorul în căutare de devieri lingvistice folosește singurătățuri (în loc de singurătăți) alături de forma trebi (pe care o preferă curentului treburi); "nu mai bine pe muntele meu înzăpezit (...), feriți și de inundații, și de pene de curent și de sin-gu-rătățuri?" (forum.desprecopii.com); "dacă tot e vorba de singurătățuri..." (forum.computergames.ro
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
este, simbolic, o mare și dreaptă victorie a ceea ce a însemnat pentru noi Monica Lovinescu și un semn că încă mai putem spera. Citind textul lui Gabriel Liiceanu 3 în care evoca ultimii ei ani, cei în care bătrânețea, boala, singurătatea și fantomele trecutului căpătaseră o dureroasă materialitate, aproape insuportabilă pentru cei ce i-au stat în preajmă până la capăt, mi-am reamintit de statuia din copilărie. Reîntoarcerea mamei, devenită eternă, la patul fiicei, pentru a-i asista sfârșitul, mi s-
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
Bănulescu este fericit completată de un text inedit bănulescian încredințat redacției de Sultana Bănulescu, fiica scriitorului.Este vorba de nuvela Condrat, neîncheiată, reprezentând continuarea nuvelei Mistreții erau blânzi, proiecându-ne ca și aceea în lumea fabuloasă a pescarilor din Delta Dunării. Singurătatea matematicianului În numărul din iunie al Ideilor în dialog, Horia-Roman Patapievici comentează inspirat discursul de recepție al matematicianului Solomon Marcus la Academie (membru corespondent din 1993; titular din 2001): "Discursul profesorului Solomon Marcus a avut patru linii de forță: destrămarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]
-
care Solomon Marcus îl numește Ťspiritualitatea matematiciiť). Împletind aceste patru fire și firul biografiei sale intelectuale, discursul profesorului Marcus a fost în același timp o lecție magistrală, o confesiune, o predică și un dialog personal cu înaintașii. Trei ar fi singurătățile matematicianului. Este singurătatea școlară a matematicii, care ține de prejudecățile încorporate în procesul educativ. Este singurătatea disciplinară a matematicii - a ei, între științe, și a matematicienior, între umaniști. Și mai este singurătatea socială a matematicii, evocată de Gheorghe }ițeica în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]
-
îl numește Ťspiritualitatea matematiciiť). Împletind aceste patru fire și firul biografiei sale intelectuale, discursul profesorului Marcus a fost în același timp o lecție magistrală, o confesiune, o predică și un dialog personal cu înaintașii. Trei ar fi singurătățile matematicianului. Este singurătatea școlară a matematicii, care ține de prejudecățile încorporate în procesul educativ. Este singurătatea disciplinară a matematicii - a ei, între științe, și a matematicienior, între umaniști. Și mai este singurătatea socială a matematicii, evocată de Gheorghe }ițeica în discursul său de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]
-
discursul profesorului Marcus a fost în același timp o lecție magistrală, o confesiune, o predică și un dialog personal cu înaintașii. Trei ar fi singurătățile matematicianului. Este singurătatea școlară a matematicii, care ține de prejudecățile încorporate în procesul educativ. Este singurătatea disciplinară a matematicii - a ei, între științe, și a matematicienior, între umaniști. Și mai este singurătatea socială a matematicii, evocată de Gheorghe }ițeica în discursul său de recepție la Academie. ș...ț Confesiunea plină de patetism a profesorului Marcus își
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]
-
un dialog personal cu înaintașii. Trei ar fi singurătățile matematicianului. Este singurătatea școlară a matematicii, care ține de prejudecățile încorporate în procesul educativ. Este singurătatea disciplinară a matematicii - a ei, între științe, și a matematicienior, între umaniști. Și mai este singurătatea socială a matematicii, evocată de Gheorghe }ițeica în discursul său de recepție la Academie. ș...ț Confesiunea plină de patetism a profesorului Marcus își extrage forța din adevărul acestui paradox: deși matematica e indispensabilă culturii moderne, iar beneficiile ei sociale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]