9,879 matches
-
cu totul diferite sunt caracteristicile celuilalt membru al perechii divine, lituanianul Vëlinas (și Vëlenas, Vélniasxe "Vélnias"; În letonă, Velnsxe "Velns"), al cărui nume indică astăzi diavolul și se regăsește Într-o serie amplă de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții, al magiei, al obscurității. Din acest punct de vedere, cei doi formează o pereche perfect complementară. Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă o poezie a sa intitulată Cu moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei și aflat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
furtună, casa mea se află la marginea satului, lângă cimitir. Îmi este frică de necunoscutul nopții, de tot ce poate aduce ea, de tot ce mă poate surprinde și amenința: de un câine, de un fulger, de un răufăcător, de spectrele în care nu cred, dar care ies din adâncul meu fără voia mea. Nu le pot stăpâni. Și nu-mi pot stăpâni frica aceasta care se ridică în mine orice aș face și orice aș gândi. Fiind instinctuală, ea mă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
distinse în vederea unei alegeri. Într-o lume dotată cu grade de bine și de rău, problema este să nu cazi peste rău din neputința de a cunoaște și alege binele. Nehotărârea existențială este crisparea provocată de conștiința riscului și de spectrul regretului. Ceea ce urmează să fac nu este indiferent, pentru că nu orice aș face este la fel de bine sau de rău. „Ce e de făcut?“ În spatele acestei întrebări se ascunde tortura pe care o induce în noi posibilul, faptul de a nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
această întrebare nu e un simplu răspuns înlăuntrul unui sistem de concepte; nu e un răspuns instalat confortabil în perimetrul lipsit de primejdie al curiozității goale, satisfacere nevinovată a pasiunii cunoașterii. „Ce e de făcut?“ este o întrebare pândită de spectrul realului: acesta o urmărește, o amenință, o hărțuiește. Dar în fața somației de a produce gestul, nehotărârea nu poate răspunde decât cu gesticulația gândirii. În primă instanță se pare că nehotărârea nu izvorăște dintr-un blocaj al lucrurilor - căci ceva e
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nici junimismul nu vor fi adoptate de Iorga drept filosofia sa politică, ci doar naționalismul marelui poet național Mihai Eminescu. Iorga nu a adoptat imediat ideile lui Eminescu. Eminescu își făcuse apariția pentru el după ce se familiarizase cu un vast spectru filosofic. Dar Eminescu va constitui ulterior influența decisivă, modelîndu-i opera politică, literară și (într-o oarecare măsură) istorică. Mai presus de orice, ideile lui Eminescu au stat la baza conceptului de națiune al lui Iorga. Drept urmare, înțelegerea mesajului lui Eminescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reacționară antirepublicană extremistă) și totodată istoric i-a sugerat lui Iorga să conferențieze la Văleni despre Constantinopole și despre turcii din Balcani 156. Dar semnificația acestor contacte nu trebuia exagerată. Iorga era în legătură permanentă cu istoricii și politicienii întregului spectru politic. Avea legături și cu Henri Bergson, care i-a trimis un prospect referitor la o posibilă cooperare internațională a intelectualilor 157. Pe vremea cînd era purtător de cuvînt al Adunării, Iorga și-a exprimat opiniile față de țelurile politicii externe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ea l-a însoțit pînă cînd banda de teroriști legionari l-au răpit. În 1922, a început perioada dominației liberale, a stabilizării și a industrializării forțate. Din cauza situației economice dificile și a neglijării tineretului, anii aceștia s-au scurs sub spectrul permanentelor demonstrații antisemite. Nici o sărbătoare națională, nici o comemorare sau serviciu religios nu se afla în afara preocupărilor "Noului naționalism". Iorga a menționat că la Blaj, în timpul unor celebrări comemorative ale Sărbătorii Naționale a Transilvaniei, în mai 1925, studenții au mîzgălit zidurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a revistei The New Republic. Dar, În plan profesional, de departe cel mai mult Îi datorez lui Robert Silvers, editor fără pereche al prestigioasei The New York Review of Books, care m-a Încurajat de-a lungul anilor să explorez un spectru politic și istoric tot mai larg, cu riscurile și avantajele ce decurg dintr-o astfel de aventurare. Această carte a beneficiat și de contribuția studenților de la New York University. Unii dintre ei - mai ales Dr. Paulina Bren, Dr. Daniel Cohen (acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a acestei cărți. Impactul cumulat al acestor lovituri a fost distrugerea unei civilizații. Amploarea dezastrului pe care Europa l-a abătut asupră-și a devenit limpede pentru contemporani chiar din prima clipă. La extrema dreaptă și la cea stângă a spectrului politic, unii au văzut În propria sacrificare a Europei ocazia de a lupta pentru ceva mai bun. Anii ’30 au fost, În cuvintele lui Auden, „un deceniu josnic, necinstit”, dar au reprezentat și o perioadă a implicării și a credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mobilizând și dirijând oamenii și resursele În slujba binelui colectiv. Evident, această viziune le surâdea mai ales socialiștilor, dar convingerea că o economie planificată echivala cu o societate mai prosperă, mai justă și mai echilibrată a fost Îmbrățișată de un spectru politic foarte larg, inclusiv de partidele creștin-democrate aflate În ascensiune În tot vestul Europei. Istoricul englez A.J.P. Taylor spunea ascultătorilor BBC, În noiembrie 1945, că „nimeni În Europa nu crede În traiul american - adică În inițiativa privată; mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să „producă”. Ambasadorul britanic În Italia vorbea despre influența moderatoare a lui Togliatti asupra aliaților săi socialiști, mai „Înfierbântați”. Stalin avea și el motive Întemeiate să nu-și Încurajeze suporterii din centrul și vestul Europei la exploatarea mâniei populare. Însă spectrul războiului civil și al revoluției rămânea prezent. Constatând În Belgia serioase tensiuni politice și comunitare, Aliații au plasat țara În rândul celor „instabile”, alături de Grecia și Italia. În Franța, greutățile economice din iarna anului 1947 s-au tradus În insatisfacția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradițiile literare comune, nu avem mai multe În comun cu Anglia imperialistă decât cu Rusia comunistă”. Desigur, Wallace era celebru pentru Îngăduința față de comunism, dar oprobriul său față de implicarea Statelor Unite În Marea Britanie și Europa era Împărtășit de personalități din Întregul spectru politic. Când Winston Churchill a rostit faimosul discurs despre Cortina de Fier În Fulton (Missouri), În martie 1946, Wall Street Journal a comentat acid: „Reacția țării la cuvântarea domnului Churchill e dovada concludentă că SUA nu dorește o alianță, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partid Comunist Francez dintr-un partener stingher În coaliția guvernamentală Într-un critic virulent al politicii franceze interne și externe, În asemenea măsură Încât, la sfârșitul lui 1947 și Începutul lui 1948, Franța părea sortită unui război civil. Bântuit de spectrul războiului, Parisul amesteca teama remanentă de revanșismul german cu zvonul unei iminente invazii sovietice. În aceste condiții, după mustrarea lui Molotov, francezii s-au Întors cu reticență spre Vest. Întrebat de secretarul de stat american George Marshall, În aprilie 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceste acorduri au fost semnate tocmai pentru că nici una dintre marile puteri nu ar fi riscat o confruntare din pricina lor. În schimb Germania era cu totul altceva. Nemții contau imens, mai ales pentru ruși. Germania era subiectul războiului și al păcii. Spectrul revanșismului german nu bântuia numai calculele francezilor, ci și pe cele ale rușilor. Când Stalin, Truman și Churchill s-au Întâlnit la Potsdam (În perioada 17 iulie - 2 august 1945, cu Attlee În locul lui Churchill după victoria laburiștilor În alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forțele sovietice. Supraviețuirea lor politică depindea nu de câștigarea voturilor - ceea ce nu fusese nicicând un obiectiv realist -, ci de viteza și eficiența cu care acaparau statul și reușeau să dezbine și să distrugă partidele istorice aflate În centrul liberal al spectrului politic. Misiune pe care au Îndeplinit-o fără probleme: Încă din martie 1948, lista guvernului a câștigat În alegerile naționale 405 din cele 414 locuri În parlament. În România, ca și În Bulgaria (sau În Albania, unde Enver Hoxha i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ori să se retragă În umbră, temporar sau definitiv). De vreme ce majoritatea partidelor și ziarelor de orientare fascistă sau ultraconservatoare erau oricum interzise (cu excepția Peninsulei Iberice, unde lucrurile stăteau exact invers), adeziunile politice public exprimate se rezumau la centrul și stânga spectrului. Gândirea și opinia de dreapta intraseră Într-un con de umbră În Europa. Dar, deși conținutul scrierilor și manifestărilor publice s-a metamorfozat spectaculos după căderea lui Hitler, a lui Mussolini și a adepților lor, tonul a rămas același. Stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la 85 de ani) anunța la Eliberare că normalitatea politică nu va fi regăsită până când „Franța nu va trece printr-o baie de sânge”, limbajul său nu șoca auzul francez, deși venea de la un burtos parlamentar din provincie, reprezentând centrul spectrului politic. Scriitorii și cititorii francezi erau obișnuiți de mult cu ideea că transformarea istorică și vărsarea de sânge merg mână În mână. Când Sartre și contemporanii săi susțineau că violența comunistă reprezintă o formă de „umanism proletar”, „moașa istoriei”, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
generosului ajutor dat pentru reconstrucția economică a Europei. În iulie 1947, numai 38% din francezii de vârstă adultă considerau că Planul Marshall nu reprezintă o amenințare serioasă pentru independența Franței; suspiciunea față de implicarea Americii a fost alimentată În continuare de spectrul războiului În 1948 și de luptele din Coreea doi ani mai târziu. Acuzațiile fabricate de comuniști - că armata americană folosea arme biologice În Coreea - au găsit un public receptiv. În probleme culturale, comuniștii nu aveau nevoie să ia inițiativa. Teama
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oară În patruzeci de ani, statele din jumătatea vestică a continentului nu erau nici În război și nici imediat amenințate, cel puțin În cercul lor. Conflictele politice interne se domoliseră. Partidele comuniste de pretutindeni, cu excepția Italiei, erau marginalizate treptat, iar spectrul unui reviriment fascist nu mai era invocat decât În campaniile politice ale comuniștilor. Liniștea nesperată a occidentalilor era legată de incertitudinea Războiului Rece. Internaționalizarea confruntărilor politice și implicarea ulterioară a Statelor Unite au atenuat virulența conflictelor domestice. Probleme politice care Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după care au crescut din nou odată cu entuziasmul unei noi generații. Diversele comunități din țările Beneluxului (catolicii și protestanții În Olanda, valonii și flamanzii În Belgia) erau de multă vreme organizate În structuri comunitare separate - zuilen sau pillars -, acoperind un spectru larg de activități. Catolicii din Olanda predominant protestantă spuneau rugăciuni diferite și frecventau alte biserici decât concetățenii lor protestanți. Dar ei aveau și opțiuni electorale aparte, citeau ziare diferite, ascultau propriile programe de radio și, mai târziu, urmăreau posturi de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Royal Court Theatre din Londra piese de Beckett și Bertolt Brecht, precum și lucrări de John Osborne, Harold Pinter și Arnold Wesker, ale căror piese Îmbinau toate minimalismul estetic cu un dispreț stilizat, Într-o tehnică greu de plasat În spectrul simpatiilor politice. Chiar și teatrul britanic convențional a devenit mai aventuros. Spre sfârșitul anilor ’50, o generație inegalabilă de lorzi ai teatrului - Olivier, Gielgud, Richardson, Redgrave, Guinness - s-a Îmbogățit cu tineri actori abia ieșiți de pe băncile universității (În special
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au crescut și s-au revoltat Împotriva „sistemului”, primele semne ale exploziei s-au făcut simțite În căminele din prefabricate ale unui campus mărginaș și anost, trântit la Întâmplare Între blocuri-turn și ambuteiaje, Într-o suburbie pariziană ticsită. XIItc "XII" Spectrul revoluțieitc "Spectrul revoluției" Actul sexual a Început În 1963, Între sfârșitul cenzurii În cazul Chatterley și primul disc Beatles. Philip Larkin Revoluția - am iubit-o nespus. Daniel Cohn-Bendit Revolta burgheziei cuprinse de remușcări Împotriva proletariatului mulțumit și oprimant e una
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și s-au revoltat Împotriva „sistemului”, primele semne ale exploziei s-au făcut simțite În căminele din prefabricate ale unui campus mărginaș și anost, trântit la Întâmplare Între blocuri-turn și ambuteiaje, Într-o suburbie pariziană ticsită. XIItc "XII" Spectrul revoluțieitc "Spectrul revoluției" Actul sexual a Început În 1963, Între sfârșitul cenzurii În cazul Chatterley și primul disc Beatles. Philip Larkin Revoluția - am iubit-o nespus. Daniel Cohn-Bendit Revolta burgheziei cuprinse de remușcări Împotriva proletariatului mulțumit și oprimant e una dintre curiozitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exersate de Marx și marxism. În 1960, Jean-Paul Sartre scria În Critique de la raison dialectique (Critica rațiunii dialectice): „Consider că marxismul reprezintă filosofia supremă a timpului nostru”. Credința de nezdruncinat a lui Sartre nu era Împărtășită de toți, dar Întreg spectrul politic era de acord că oricine Încearcă să Înțeleagă lumea trebuie să ia În serios marxismul și moștenirea sa politică. Raymond Aron - contemporanul lui Sartre și inamicul său intelectual, după ce-i fusese odinioară prieten - a fost toată viața anticomunist. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]