10,694 matches
-
părintelul Mircea Dejeu, pe cheltuiala credincioșilor, a Arhiepiscopiei Clujului, Vadului și Feleacului precum și a protopopiatului Huedin. Resfințirea a avut loc în 23 octombrie 1988, de către P.S. Iustinian Maramureșanul, episcop ortodox al Vadului, Feleacului și Clujului . este construită din lemn de stejar.Formată din naos și pronaos de formă dreptunghiulară, cu absida altarului decroșată, poligonală cu patru laturi, având în partea de sud o prispă cu 9 stâlpi, biserica este un edificiu de dimensiuni medii. Tot pe partea de sud se face
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se evidențiază o etajare a vegetației. Aspectul formațiunilor forestiere din regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus ilex") - ambii sempervirescenți, stejarul lusitan ("Quercus lusitanica"), cu frunze căzătoare, apoi cedrul ("Cedrus atlantică") - varietatea atlantică a cedrului libanez, pinul-de-Alep - întâlnit mai ales in [[Algeria] și [[Tunisia]] ("Pinus halepensis"), tuia, [[tisa|tisa]] și specii lemnoase de ienupăr (Callitris quadrivalvis). Pădurile apar în general sub
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
se întâlnește frecvent arganierul ("Argania sideroxylon"), specia tropicală, reprezentând un relict al florei răspândite aici în Terțiar Înălțimea munților determina o etajare a vegetației. Aici, în urma creșterii umidității, apar păduri cu specii de copaci mediteraneeni, mai ales quercinee și conifere: stejarul de pluta ("Quercus suber") până la 1300 m altitudine și stejarul de stâncă ("Quercus ilex") între 1000 și 1600 m, în amestec cu Pinul de Alep ("Pinus pinaster") și stejarul de cârmâz ("Quercus coccifera"). În această zonă mijlocie a munților, până la
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
relict al florei răspândite aici în Terțiar Înălțimea munților determina o etajare a vegetației. Aici, în urma creșterii umidității, apar păduri cu specii de copaci mediteraneeni, mai ales quercinee și conifere: stejarul de pluta ("Quercus suber") până la 1300 m altitudine și stejarul de stâncă ("Quercus ilex") între 1000 și 1600 m, în amestec cu Pinul de Alep ("Pinus pinaster") și stejarul de cârmâz ("Quercus coccifera"). În această zonă mijlocie a munților, până la 1800-2000 m, datorită climatului mai temperat nu lipsesc nici stejarii
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
păduri cu specii de copaci mediteraneeni, mai ales quercinee și conifere: stejarul de pluta ("Quercus suber") până la 1300 m altitudine și stejarul de stâncă ("Quercus ilex") între 1000 și 1600 m, în amestec cu Pinul de Alep ("Pinus pinaster") și stejarul de cârmâz ("Quercus coccifera"). În această zonă mijlocie a munților, până la 1800-2000 m, datorită climatului mai temperat nu lipsesc nici stejarii cu frunze căzătoare. Culmile înalte mai păstrează păduri de cedru (Cedrus atlantică) cu o înălțime de până la 45 de
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
stejarul de stâncă ("Quercus ilex") între 1000 și 1600 m, în amestec cu Pinul de Alep ("Pinus pinaster") și stejarul de cârmâz ("Quercus coccifera"). În această zonă mijlocie a munților, până la 1800-2000 m, datorită climatului mai temperat nu lipsesc nici stejarii cu frunze căzătoare. Culmile înalte mai păstrează păduri de cedru (Cedrus atlantică) cu o înălțime de până la 45 de metri, iar la pește 3000 de metri în Maroc se dezvoltă o floră alpina cu elemente arcto-tertiare [[Categorie:Floră Mării Mediterane
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
o construcție spațioasă din lemn, în plan triconic, cu pridvor închis, pronaos și altar. Înălțimea până în vârful turlei este de 19 m. Pictura în frescă a fost realizată de Dorel Beșleagă din Sibiu în anul 1998. Catapeteasma din lemn de stejar a fost sculptată de meșteri din Vânători-Neamț, la fel și iconostasul și mobilierul. Biserica a fost sfințită cu hramul „ Acoperământul Maicii Domnului” chiar în ziua de prăznuire, la 1 octombrie 2000, de către Prea Sfințiul Visarion Rășinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
minuni. A fost mănăstire de călugări de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) și pînă la desființarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Situată în mijlocul pădurilor de fag și stejar de pe dealul Deleanu, la câțiva km vest de satul omonim, care aparține de comuna Cârligele, este un vechi lăcaș de cult ortodox, al cărui istoric nu este complet elucidat nici acum. O legendă spune că mânăstirea ar fi luat ființă
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
dată la echipa națională a României pentru un meci împotriva Franței în iunie 1997. A jucat în toate cele trei meciuri de la Campionatul Mondial de Rugby din 1999, 2003, 2007. De-a lungul carierei a strâns 71 de selecții pentru „Stejarii” și a marcat 142 puncte, inclusiv 28 eseuri. Astfel este cel mai bun marcator român, egal cu Cătălin Fercu.
Gabriel Brezoianu () [Corola-website/Science/312429_a_313758]
-
fost reamenajat pe direcția nord-vest, la o distanță de 5-6 m. de absida noului lăcaș religios. Noua biserică are forma unei cruci, fiind compartimentata cu altar, naos, pronaos și pridvor închis, iar catapeteasma a fost confecționata din lemn masiv de stejar sculptata. Fațadele exterioare a lăcașului religios sunt tencuite și vopsite foarte simplu în culoarea albă. Pictură interioară a fost realizată în anul 1990, în tehnică de frescă de către pictorii Radu și Alexandra Jitaru Concomitent au mai fost construite o serie
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
din deal, s-a construit aici o biserică, având hramul Sfanțul Mare Proroc Ilie Tesviteanu Altarul și naosul noului lăcaș religios sunt spațioase și excelent luminate. Catepeasma, tetrapodul, stranele cântareților, tronul arhieresc și stranele credincioșilor sunt executate din lemn de stejar masiv. Deasupra pridvorului a fost înălțata o turla oarbă în formă pătrată. Lucrările de sculptură au fost realizate de către renumitul meșter Vasile Gavriloaia din Humulești. Sfanțul Sinod al Biserici Ortodoxe Române, în ziua de 23 februarie 2000, a hotărât transformarea
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
streșini. De remarcat portalul de intrare în biserică, trilobat în partea superioară, tăiat mai înalt în ax și decorat cu rozete și alte motive filigranate în jurul golului intrării. Temelia și soclul acestei biserici sunt din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul inițial din draniță care deteriorându-se a fost înlocuit cu tablă. Pridvorul de formă pătrată cu latura de 4,70 m, iluminat de o singură fereastră în partea de apus, este despărțit de restul bisericii printr-un perete
Biserica de lemn din Corjăuți () [Corola-website/Science/312425_a_313754]
-
o anchetă, însă a fost stopată. Suspectat de izbucnirea incendiului a fost bibliotecarul, însă focul nu a început în bibliotecă, ci de pe acoperiș. De inimă rea, bibliotecarul a înnebunit.”" Conacul avea o suprafață de circa 500 metri pătrați, pardoseli din stejar masiv, groase de peste 6 cm, beciuri, pereți groși de aproape un metru, precum și un zid împrejmuitor de piatră. După Revoluția din decembrie 1989, a fost distrus de localnici. În anul 2000, istoricul Ioan Caproșu, profesor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
satul Oșlobeni, comuna Bodești, județul Neamț, la 27 km sud de orașul Târgul Neamț și la 23 km nord de municipiul Piatra Neamț. Vezi harta Vechimea acestui lăcaș de cult datează din anul 1721, când, pe o colină din dumbrava de stejari ce străjuia atunci aceste locuri, câțiva călugări au construit un schit cu o biserică din lemn. Numele micii localități actuale Dumbrăvele a fost preluat așadar de la fosta dumbravă de stejari care din păcate nu s-a mai păstrat. În anul
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
din anul 1721, când, pe o colină din dumbrava de stejari ce străjuia atunci aceste locuri, câțiva călugări au construit un schit cu o biserică din lemn. Numele micii localități actuale Dumbrăvele a fost preluat așadar de la fosta dumbravă de stejari care din păcate nu s-a mai păstrat. În anul 1900 au fost înnoite micile construcții și a fost ridicat un nou corp de chilii cu o clopotniță. În perioada comunistă schitul a fost transformat în biserică de mir, în urma
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
prof. Victor Jurca, care a adăugat încă 70 de scene. Iconostasul, candelabrul și mormântul Domnului, în stilul baptisteriului de la Curtea de Argeș au fost sculptate din lemn de tei de Ștefan Gajo. Tronurile, scaunele și stranele au fost sculptate din lemn de stejar de Traian Novac. Pardoseala este realizată dintr-o combinație de marmură albă de Rușchița și marmură roz. Clopotnița are șase clopote, turnate în 1936, armonizate în arpegiu. În 2011 a fost cuprinsă într-un proiect al municipalității pentru evidențierea patrimoniului
Biserica ortodoxă din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312900_a_314229]
-
pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Straja, localitate menționată documentar din anul 1219 (Gnezted), păstrează un interesant monument istoric, biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, construită la îneputul sec. al XVIII lea. Lăcașul, realizat din lemn de stejar, material durabil, se compune din altar, naos și pronaos. Latura de sud, unde se află și intrarea în biserică este protejată de pridvor, iar deasupra pronaosului se ridică turnul clopotniță. Învelitoarea șarpantei e din șindrilă. Altarul semicircular detașează și particularizează
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
s-a făcut înainte de 1829, dată la care s-a zugrăvit. Cu ocazia acestei mutări s-au făcut și unele înlocuiri de bârne din pereții bisericii. Astăzi biserica are absida construită din bârne de brad, peretele vestic din bârne de stejar, iar ceilalți pereți din brad și stejar. Lăcașul a fost edificat ca biserică unită (greco-catolică). Sătenii își aminteau că ultima liturghie arhierească greco-catolică a fost săvârșită în această biserică în anul 1938, de către episcopul unit Iuliu Hossu. În anul 1948
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
care s-a zugrăvit. Cu ocazia acestei mutări s-au făcut și unele înlocuiri de bârne din pereții bisericii. Astăzi biserica are absida construită din bârne de brad, peretele vestic din bârne de stejar, iar ceilalți pereți din brad și stejar. Lăcașul a fost edificat ca biserică unită (greco-catolică). Sătenii își aminteau că ultima liturghie arhierească greco-catolică a fost săvârșită în această biserică în anul 1938, de către episcopul unit Iuliu Hossu. În anul 1948 Parohia Greco-Catolică din Tăuți a fost desființată
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
și restaurare a picturii în perioada 1990-2010. În 7 iunie 1998 biserica a fost resfințită de către episcopul Irineu Pop, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi și un mare număr de credincioși.” Biserica a fost clădită din bârne de stejar dar și de brad, îmbinate în cheotoare dreaptă și în coadă de rândunică, pe o fundație de piatră, dar altarul este edificat numai din grinzi de brad și are o formă poligonală, cu pereții retrași. Pe latura sudică, pe toată
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
Alba-Iulia, iar între 1944-1948 protopopiatului Cluj. La cererea credincioșilor, din 1 aprilie 2000 a fost înființată parohia Stolna, în cadrul protopopiatului Cluj II. Registrele matricole au fost introduse în anul 1851. Biserica veche din satul Stolna este construită din lemn de stejar, pe o fundație din piatră în anul 1730; în prezent se găsește în mijlocul cimitirului, pe un deal din marginea de nord a satului, ea a fost construită în centrul satului, azi însă a rămas în capătul de sus al satului
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
47 m. pe aceasta se înalță 4 stâlpi legați câte 2 prin sistemul X al grinzilor de furtună. Deasupra galeriei simple fără arcade se înalță coiful piramidal până la 11, 70 m.” Sfânta Masă, de dimensiuni reduse, este din lemn de stejar cu picior din piatră. Crucea Răstignirii de asemenea este din lemn și are o înălțime de doar 15 cm. Clopotul se trage din pronaos. Până în 1999, când s-a fisurat, exista un clopot de 18 kilograme, fără inscripție. Acesta a
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
asupra satului, ca o mărturie a vremurilor de umilință și suferințe, ca o mamă mângâietoare a acelor crdincioși care s-au mutat pe rând din satul frământărilor vremelnice, la locașurile de odihnă vecinică din jurul ei”. Această biserică din bârne de stejar, lucrată numai cu securea și închiotorată cu măestrie, după anul înscripționat deasupra ușii, care cu greu se mai poate descifra, pare să fi fost ridicată în anul 1781 și zugrăvită mai târziu. Deasupra strănii e scris pe perete: ,S-au
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
la acea dată ea a înlocuit, indubitabil, biserica de lemn menționată în Conscripția din 1733 a episcopului blăjean Inochentie Micu Klein. Edificată după obiceiul pământului, în cimitirul satului, pe o fundație de piatră, biserica este construită pe bârne solide din stejar, îmbinate ân coadă de rândunică și cheotoare dreaptă, având la bază un plan dreptunghiular unitar, cu pronaosul de 2,80m /4,65m, iar naosul de 4,55m/4,65m, pereții laterali prelungindu-se dincolo de iconostas, cu încă 80 cm, astfel încât
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
și distribuție a automobilelor, pieselor de schimb și accesoriilor în Europa. La designul logo-ului companiei sale, Iwasaki s-a folosit de emblema familiei sale care conținea trei diamante și de cea a clanului Tosa, care conținea trei frunze de stejar unite. Acesta a fost înaintașul logo-ului de azi: trei diamante unite în punctul central. În 1875, Iwasaki a hotărât să redenumeasca compania sa după logo: ”Trei Diamante” sau, în japoneză, Mitsubishi. De atunci, toate companiile care s-au dezvoltat
Mitsubishi () [Corola-website/Science/310966_a_312295]