10,586 matches
-
bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a șmecherului. Gentlemanul e cel care pînă la dirimanta probă contrară are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La șmecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție putința de a ști că semenul lor e tot atît de întinat ca și ei. Mai departe, Hristos iartă ușor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
biserici, fuseseră instalate vreo treizeci de paturi de fier, tip cazon, lipite două cîte două și suprapuse pe trei niveluri, pînă aproape de tavanul curbat, asemănător bolților de cramă. Spațiile libere dintre paturi fuseseră calculate cu precizie: înguste, cît să te strecori și să te cațări pe crengile de dormit. Se dormea cîte doi în pat, cap la cap, dar și cap la picioare, mai ales atunci cînd se înghesuiau cinci sau șase deținuți în două paturi alăturate. Nici nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inel se agață un poet, ca peștele în cîrlig, de fiecare poet atîrnă alți poeți, pentru a fi astfel magnetizați, locuiți sau posedați de zei. Însă modul concret în care intră zeul în contact cu poetul, tehnica prin care se strecoară în el, felul în care îl posedă, nici un filosof nu ne-a spus, fiindcă nici un filosof nu a asistat vreodată la un act atît de intim. Doar în pușcărie lucrul acesta înceta să mai fie un mister; se desfășura sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Însă, abia mai târziu mi-am dat cont, prin care Însă acea zeitate ascunsă și insuportabilă pentru ochii noștri umani, Prezentul, Își face apariția. Poate În cortegiul său, al lui Dionysos, printre fauni, nimfe, delfini, nereide, driade și alții, se strecoară și el, modest, dar... ce mai Înseamnă acest epitet la unul dintre atotputernici?! Și, ca și Eros, stăpân și peste cei mai puternici, peste zei, Iisus Însuși, care În pustiu a Învins categoric cele trei mari ispite ale Satanei, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
corporale și psihice: nu, ci pentru că „el”, se pare, nu este făcut pentru noi și dacă, uneori, În momente de sinucigașă nepăsare, inspirație sau nebunie, Îl provocăm, Îl atragem să iasă afară din vizuina sa, marele șarpe, Quetzalcoatl ce se strecoară printre secole umane, avem atunci, ca un privilegiu pe care nu Îl suportăm, cu adevărat semnul, puterea și chipul care se ascunde În spatele semnelor, chipurilor și puterilor cu care suntem obișnuiți și care ni se par absolute. Zeitatea ne ajută
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În realitatea unei revoluții române, dar o declara cea mai importantă a secolului trecut, admirându-i violența, decizia protestului, martirii! Noi - prin „noi” eu desemnez mai ales o parte a elitei și a mass-mediei „de tiraj”, În care s-au strecurat nu puțini tineri sau mai puțini tineri scriitori de talent, unii dintre ei chiar conducători de reviste, atrași de libertatea de expresie, ca și de posibilitatea de a influența, În mod direct, opinia publică, dar și pe mai-marii zilei politice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
copilărească, adeseori infantilă - În sensul bun și mai puțin onorabil! - al cuvîntului. Decenii la rând fiind comanditată și nu rareori umilită de politicieni și de ziare, de mass-media, s-a hotărît să ia În mîini aceste „organe” și s-a strecurat la televiziune, ziare, și chiar În noile partide politice. Primisem dreptul, indiscutabil, de a comenta orice și pe oricine, cenzura, orice fel de cenzură - chiar și cea a gramaticii sau a sintaxei frumoasei limbi române! - dispăruse În colbul trecutei dictaturi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ciudat, un „prost” care, cum o spuneam, e suficient de „nebun”, de „mândru” de infirmitatea sa socială, Încât, În loc s-o ascundă, cu răbdare, calm, prudență până la marginile vicleniei - se știe, prostia și nebunia folosesc adesea viclenia, pentru a se „strecura”, pentru a se „masca!” -, „Îi” face un loc, modest la Început, printre ceilalți, acestei „prostii” la care ține, pe care o crede o „altfel de inteligență”, iar, apoi, „singura, adevărata inteligență!” și, nu m-ar mira ca talentul său oratoric
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Time of the Season revărsându-se din casă. - Adios, amigo, zise Pete, călcând accelerația. - E întotdeauna o plăcere să te văd, i-am spus, bătându-l cu mâna pe spate, apoi mi-am șters-o pe blugi și m-am strecurat în casă, închizându-mă în birou, unde am prizat două linii masive și, oftând ușurat, am dat fuga la bar cu cutia mea de bere fără alcool pe care vârcolacul mi-a umplut-o cu punch. Acum eram gata pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scena din baie. Aimee privi în altă parte, nervoasă. - Îmi pare bine de cunoștință, dar trebuie să plec. - Vrei o linie? l-am întrebat pe Jay, blocând ieșirea lui Aimee. - Haide, chiar trebuie să plec, zise Aimee și mai insistent, strecurându-se pe lângă mine, după care am mai aruncat o ultimă privire în oglindă și am ieșit după ea, închizând ușa în urmă. Toți trei pe hol am fost brusc acostați de o pisică înaltă și sexy cu o tavă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de șiraguri de mărgele anale. Fiecare femeie pe care o întâlnește se udă de plăcere. Are drăguțul obicei de a linge fețele femeilor în public și de a-și freca degetele de sexul lor pe sub masă, la Balthazar, în timp ce le strecoară droguri ca OxyContin în pahare. I-o trage uneia atât de puternic încât îi sparge osul pelvian. Fute o semifaimoasă actriță TV în culise, doar cu câteva minute înainte ca ea să apară în talk-show-ul Live with Regis and Kelly
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să se delecteze cu gura ei, dar când și-a dat seamă că o sorb din priviri, a început să vorbească - lăudând-o - despre o sculptură din sârmă, agățată într-un colț al clădirii Booth House. Studenți mai tineri se strecurau în fundal, mai mult niște contururi întunecate, iar fața ei era dungată în portocaliu de lumina veiozei cu bule colorate, și o oră mai târziu o voi fi urmărit în jurul întregii încăperi fără să-mi dau seama, ea zâmbind acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
baie și i-am spus simplu lui Jayne, care stătea în fața oglinzii inspectându-și coapsele (obsesia celulitei): - Dorm aici la noapte. N-am primit nici un răspuns. Rosa întinsese deja cearșafurile, iar Jayne, doar în tricou și chiloți albi, s-a strecurat în pat și s-a ascuns sub cearșaf. Stăteam în mijlocul camerei, lăsând Xanax-ul să-și facă efectul până când m-am simțit îndeajuns de calm ca să spun: - Vreau ca Sarah să scape de chestia aia. Jayne întinse mâna după un scenariu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în noaptea asta. Identic cu ceea ce îmi imaginasem la doisprezece ani. Scrisesem și ilustrasem eu însumi povestirea. Iar arătarea de pe coridor era ceea ce desenasem. Ai mai văzut-o înainte? Nu. Ce făcea acest monstru pe care l-ai creat? Se strecura în casele oamenilor. În miez de noapte. De ce făcea asta? Nu vreau să răspund la asta. Dar vreau un răspuns De ce nu-mi spui tu? Se strecura în casele oamenilor pentru că vroia să mănânce copiii... Străzile pustii alunecau pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-o înainte? Nu. Ce făcea acest monstru pe care l-ai creat? Se strecura în casele oamenilor. În miez de noapte. De ce făcea asta? Nu vreau să răspund la asta. Dar vreau un răspuns De ce nu-mi spui tu? Se strecura în casele oamenilor pentru că vroia să mănânce copiii... Străzile pustii alunecau pe lângă noi și nimeni din mașină nu scotea un cuvânt. Robby privea luna care îi șoptea ceva, în timp ce Sarah îngâna ceva ca pentru sine, un fel de consolare. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rânduri, fiindcă a durat câteva zile până am copiat câte ceva din ceea ce doreai mata. Mai sunt câteva, pe cari le voi trimete cu altă ocazie. Eu am explicat pe dosul fiecăreia și am mai adăugat și separat, ca să nu se strecoare vreo greșală și să ai și o completare la ceea ce vei relata În Monografia pe care o așteptăm. Cu răbdarea dvs. excepțională, cu priceperea cu care am văzut că sunteți atât de bine Înzestrat, sperăm să apară o oglindă serioasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și lacul Sf. Ana. A fost un drum minunat de frumos, nu atât de lung ca până la Fălticeni. Lumea deja e plecată din stațiuni climaterice, i-a speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început focul la sobă! În privința documentelor promise, chiar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a mea, mi l a copiat În mai multe exemplare, pe care le-am distribuit la cei cari au dorit. A fost un gest modest din partea mea către Dvs., dar cu o semnificație mai adâncă, cu dorința de a vă strecura În suflet o mică recunoștință pentru tot ce ați făcut pentru mine. Aceeași recunoștință o port În sufletul meu și D-lui V. Ciurea, care m-a Îndemnat să fac bustul „Maior Ioan” pentru Fălticeni (...). Colonel Ciuntu este la curent
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mare importanță. Poate conducerea (muzeului, n.n.) de acolo... e mai slabă? (...). „Galeria oamenilor de seamă” (...) mi-a răspuns, la primirea ultimei mele donații, În termeni foarte frumoși și Înălțători pentru mine (...). Îmi pare nespus de bine, că v-am putut strecura În suflet o mică rază de recunoștință, din partea mea! Într-adevăr, scrisorile Dvs. au o formă literară plăcută, cari meritau o evidențiere. Între timp, mulți intelectuali de aci, au cetit monografia mea, mai bine zis romanul Dvs. scris cu mare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
multă speranță. Știi că vorba multă nu este prielnică faptei. Ba unii mai spun că este „sărăcia omului” și cu acea carte se face cam multă vorbă . Se publică tot felul de inovații și cărțile menite a păstra trecutul se strecoară cu greu și numai când sunt semnate de unii autori cu noroc. Eu nu am avut niciodată noroc. Tot ce am realizat a fost rodul muncii grele și a luptei. Acuma nu mai pot lupta. Mi-au căzut aripileă D-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în piața guvernului din Chișinău. Și fizic, copiii ăștia seamănă izbitor de mult cu ai noștri: slăbuți, smoliți, doar că au poate ceva mai mulți cercei în urechi și, sprâncene și vorbesc franțuzește (basarabenii sunt francofoni doar din oficiu). Mă strecor cu dificultate, încercând să-mi găsesc o poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-un echilibru precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un imens covor roșu-galben-verde, „țesut” din flori vii, care o transformă într-o poiană mirifică, de basm. Ulicioare înguste, aglomerate cu tarabe și mese lungi la care mănâncă o clientelă nesățioasă - e sâmbătă și e amiază -, încât trebuie să te strecori foarte abil, ca să nu atingi din greșeală cotul unei mâini duse la gură. Incredibil câți străini sunt la Bruxelles, auzi în jurul tău toate limbile pământului, inclusiv rusă (bad surprise!), mai des decât altele. Metropolă a Uniunii Europene, capitala Belgiei și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
moldo-letone din Riga. Sesizez o concurență între Maria Briedis, fosta președintă al Asociației, și noul ei lider. Încerc să-i abat de la această inutilă confruntare a orgoliilor. Pe punte se declanșează o mare forfotă... în jurul mâncării. Înghesuiala e teribilă. Te strecori cu blidul printre alții, înfometați ca și tine, căci de dimineață, de la micul dejun, n-ai mai pus nimic în gură. Oferta e bogată: salate, friptură, sosuri de mai multe feluri, bere, vin, desert. Încăperea de dedesubt e complet full
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la întâlnirea cu lumea literară din Petersburg, pe Pușkinskaia, 10, Galeria 103, la două cvartale de „cazarma” în care am fost cazați. Niște detalii, cred, ar ilustra mai sugestiv atmosfera. Evenimentul avea loc la mansarda unui bloc spre care te strecurai cu greu, virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau, alții, probabil, trăgeau țigări cu „iarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rusă care, evident, în lungile sale turnee prin Europa, a ajuns și pe aici. Spune Chingiz: „La Varșovia, oferta sexuală e mai agresivă decât la Sankt-Petersburg și la Moscova, dar și mai civilizată. De câteva ori pe zi, veți găsi - strecurate pe sub ușă - „oferte” dintre cele mai tentante și diverse... Sunt și negrese, pentru că Polonia e un fel de placă turnantă în industria sexului din Europa. Blondele și blonzii din Polonia au bulversat prețurile pe continent...”. Îl întreb de unde cunoaște asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]