10,628 matches
-
cu cele cinci T-38 ale cartierului general al batalionului. Unitatea a devenit operațională în iunie 1943 și a fost atașată Corpului de cavalerie în iulie. Au luat parte la bătăliile defensive din Kuban și Crimeea. Începând cu noiembrie 1943, tancurile T-38 din companiile 51 și 52 au fost evacuate în România. Cu toate acestea, în aprilie 1944 încă mai erau zece T-38 din Compania de tancuri 53 ca sprijin al Diviziei 10 infanterie în Crimeea. Multe au fost
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
parte la bătăliile defensive din Kuban și Crimeea. Începând cu noiembrie 1943, tancurile T-38 din companiile 51 și 52 au fost evacuate în România. Cu toate acestea, în aprilie 1944 încă mai erau zece T-38 din Compania de tancuri 53 ca sprijin al Diviziei 10 infanterie în Crimeea. Multe au fost pierdute în aceste operațiuni iar în august 1944 Regimentul 2 care de luptă abia de mai putea arunca în luptă o companie de nouă tancuri T-38. Acestea
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
din Compania de tancuri 53 ca sprijin al Diviziei 10 infanterie în Crimeea. Multe au fost pierdute în aceste operațiuni iar în august 1944 Regimentul 2 care de luptă abia de mai putea arunca în luptă o companie de nouă tancuri T-38. Acestea au participat la luptele din jurul Bucureștiului și de pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești, iar din martie 1945 la forțarea râurilor Hron, Nitra, Váh și Morava în Cehoslovacia și mai apoi în Austria. Până pe 22 aprilie 1945 regimentul încă
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
la luptele din jurul Bucureștiului și de pe câmpurile petrolifere de lângă Ploiești, iar din martie 1945 la forțarea râurilor Hron, Nitra, Váh și Morava în Cehoslovacia și mai apoi în Austria. Până pe 22 aprilie 1945 regimentul încă mai avea în posesie cinci tancuri T-38 extrem de uzate care au fost rechiziționate de sovietici.
Panzer 38(t) () [Corola-website/Science/317438_a_318767]
-
stabilesc ca nunta să aibă loc în joia de dinaintea începerii Postului Mare din săptămâna următoare. Satul este condus de un sfat popular în frunte cu comunistul Voicu Gogonea (Alexandru Bindea). În apropierea satului se află cantonată o unitate sovietică de tancuri. Din cauza izolării sale, satul nu este electrificat. Cu toate acestea, cu ajutorul inventatorului Coriolan (Șerban Pavlu), instructorul cultural Sandu Praștie (Dan Tudor) de la Comitetul Județean de Partid le proiectează sătenilor în acea sâmbătă un film propagandistic. În ziua următoare prin sat
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
Înduplecat de tristețea ficei sale, socrul mic dă poruncă tuturor să înceapă petrecerea în adevăratul sens al cuvântului. Nuntașii încep să danseze și să chiuie, iar după câtva timp casa începe să se cutremure și prin pereți pătrunde țeava unui tanc sovietic. Soldații ruși întră în casă, împușcându-l pe socrul mic și luându-i cu ei pe ceilalți bărbați. Președintele Sfatului Popular a fost împușcat a doua zi, iar fiul său, Gogonică, actualul primar, a rămas singurul bărbat într-un
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
Cotescu. Acest fapt a fost prezentat astfel în cronicile cinematografice de la momentul premierei: "„ [...] pleacă de la o întâmplare reală. În martie 1953 o nuntă dintr-un sat românesc a sfidat «blocada» doliului lui Stalin și s-a desfășurat pe muțește, cu tancurile sovietice în spate. Pe muțește până când oamenii n-au mai răbdat. Inconștiența lor n-a rămas nepedepsită. Bărbații au fost deportați, iar mirele s-a întors la nevastă, de fapt ca să moară acasă, 13 ani mai târziu.”" Impresionat de întâmplarea
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
Gabriel Spahiu plângându-se că a fost nevoit să mănânce chiar după masa de prânz. La unele scene toți spectatorii de la filmări au început să râdă, iar regizorul a trebuit să-i îndepărteze pentru că actorii nu puteau juca din cauza gălăgiei. Tancul care apare în film a fost închiriat, iar transportarea sa de la București la Snagov a costat aproximativ 2.000 de euro, mai mult decât chiria plătită. El a fost ridicat cu o macara pe un trailer și transportat cu trailerul
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
București la Snagov a costat aproximativ 2.000 de euro, mai mult decât chiria plătită. El a fost ridicat cu o macara pe un trailer și transportat cu trailerul până la destinație. La finalul filmului, soldații ruși intrau în casă cu tancul. Pentru dărâmarea propriu-zisă a casei a fost folosită însă o machetă de lemn. Regizorul a fost deschis la propunerile actorilor și a modificat unele cadre după ideile acestora. Cei doi actori tineri din rolurile principale s-au simțit stimulați de
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
Rapido la sud de San Angelo și două companii ale Regimentului 141 au reușit același lucru la nord, ele au rămas mare parte din timp izolate, iar blindatele aliaților nu au reușit deloc să treacă râul, rămânând vulnerabile la contraatacurile tancurilor și tunurilor motorizate din Divizia 15 Panzere a generalului german Eberhard Rodt. Grupul sudic a fost forțat să se retragă peste râu în dimineața zilei de 21 ianuarie. General-maiorul Geoffrey Keyes, aflat la comanda Corpului II, a insistat ca Divizia
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de pe Dealul Mănăstirii, au reușit să-și păstreze poziția mare parte din zi. Izolarea și lipsa susținerii din partea blindatelor și a tunurilor antitanc a făcut însă poziția una neapărabilă spre după-amiaza zilei de 18 februarie, când inamicul a contraatacat cu tancurile. Li s-a ordonat să se retragă până la râu atunci când cartierul general a înțeles că și tentativele de a rupe frontul în munți și de-a lungul digului sunt sortite eșecului. Fuseseră foarte aproape. Germanii au fost foarte alarmați de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
dovedeau foarte abili în infiltrarea de lunetiști în zone ale orașului despre care se credea că fuseseră eliberate. Ziua de 19 martie a fost stabilită ca zi a loviturii decisive asupra orașului și mănăstirii, fiind planificat și un atac-surpriză cu tancurile din Brigada 20 blindate pe drumul de la Cairo la ferma Albaneta (drum ce fusese pregătit de unitățile de geniu pe întuneric) și de acolo către mănăstire. Un contraatac surprinzător și puternic susținut asupra mănăstirii de pe Dealul Castelului venit din partea Diviziei
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
geniu pe întuneric) și de acolo către mănăstire. Un contraatac surprinzător și puternic susținut asupra mănăstirii de pe Dealul Castelului venit din partea Diviziei 1 parașutiști germane a perturbat total orice posibilitate de atac asupra mănăstirii dinspre dealurile Castelului și Spânzuratului în vreme ce tancurile, lipsite de susținerea infanteriei au fost toate scoase din luptă până la jumătatea după-amiezii. În oraș, atacatorii au avansat greu, și per total inițiativa a trecut în mâinile germanilor ale căror poziții în apropiere de Dealul Castelului, poarta către pozițiile de pe
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
plan trebuia să țină forțele de rezervă germane departe de linia Gustav. Mișcările de trupe în zonele înaintate au fost efectuate doar pe timp de noapte, iar unitățile blindate care se deplasau de pe frontul de la Adriatica au lăsat în urmă tancuri și vehicule astfel încât zonele lăsate libere să pară neschimbate pentru misiunile aeriene inamice de recunoaștere. Diversiunile au funcționat. Chiar și în a doua zi a ultimei bătălii de la Cassino, Kesselring estima că aliații aveau șase divizii în fața celor patru ale
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
să construiască un pod peste râu, pe care blindatele Brigăzii 1 canadiene au putut trece și au devenit un element important (atât de necesar și absent americanilor în prima bătălie și neozeelandezilor în cea de a doua) pentru respingerea contraatacurilor tancurilor germane. În munții de lângă Cassino, "Monte Calvario" (Muntele Calvarului, denumit și Punctul 593 sau Creasta Capului de Șarpe) a fost cucerit de polonezi doar pentru a fi recapturat de parașutiștii germani. Timp de trei zile, atacurile poloneze și contraatacurile germane
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Hitler (rebotezată linia Senger la insistențele lui Hitler pentru a minimiza semnificația eventualei ei penetrări). Un atac imediat a eșuat, și Armata a 8-a a decis să se regrupeze. Trecerea a 20.000 de vehicule și 2.000 de tancuri prin linia ruptă Gustav era o operațiune majoră care a durat mai multe zile. Următorul asalt asupra liniei a început la 23 mai cu corpul polonez atacând Piedimonte (apărat de redubtabila Divizie 1 parașutiști) pe dreapta și cu Divizia 1
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
apoi să avanseze spre vest, prin Vinkovci și Osijek, către Zagreb. Pe 19 septembrie, o imensă coloană blindată a JNA a părăsit Belgradul. Jurnaliștii străini au relatat că se întindea pe aproape 10 km și includea cel puțin 100 de tancuri, majoritatea T-55 și M-84, precum și transportoare blindate și numeroase piese de artilerie grea remorcate. Coloana a trecut granița croată pe 20 septembrie, în apropierea orașului sârbesc Šid. Alte unități ale JNA au asigurat un sprijin suplimentar, în special
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
lansat unele din cele mai ample atacuri motorizate asupra localității. Cel mai important dintre ele, susținut de Brigada 51 Mecanizată a JNA, a început pe 18 septembrie, de la nord de strada Trpinjska, și a implicat în jur de 30 de tancuri și 30 de transportoare blindate. Când primele tancuri au ajuns în dreptul liniilor croate, coloana conducătoare a fost prinsă în ambuscadă și sub tiruri intense de lansatoare portabile de rachete, direcționate de apărătorii croați de pe acoperișurile și din pivnițele clădirilor de pe
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
asupra localității. Cel mai important dintre ele, susținut de Brigada 51 Mecanizată a JNA, a început pe 18 septembrie, de la nord de strada Trpinjska, și a implicat în jur de 30 de tancuri și 30 de transportoare blindate. Când primele tancuri au ajuns în dreptul liniilor croate, coloana conducătoare a fost prinsă în ambuscadă și sub tiruri intense de lansatoare portabile de rachete, direcționate de apărătorii croați de pe acoperișurile și din pivnițele clădirilor de pe stradă. Ambuscada croată s-a desfășurat prin blocarea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
intense de lansatoare portabile de rachete, direcționate de apărătorii croați de pe acoperișurile și din pivnițele clădirilor de pe stradă. Ambuscada croată s-a desfășurat prin blocarea coloanei blindate sârbe într-un teren expus, lansatoarele portabile de rachete distrugând primele și ultimele tancuri din coloană și prinzând practic în capcană vehiculele din mijloc, care n-au mai putut părăsi zona. Acestea erau incapabile din punct de vedere tehnic să-și coboare turelele suficient de mult încât să tragă înspre pivnițele caselor. Coloana blindată
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
erau incapabile din punct de vedere tehnic să-și coboare turelele suficient de mult încât să tragă înspre pivnițele caselor. Coloana blindată a fost aproape complet distrusă. Ca rezultat, zona în care s-au desfășurat luptele a fost poreclită cimitirul tancurilor. În total, în jur de 100 de blindate au fost distruse în acea zonă, 14 dintre ele fiind distruse personal de colonelul Marko Babić. Legăturile Vukovarului cu Croația au fost tăiate pentru o vreme, după ce satul Marinci, situat pe ruta
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Armata Roșie cu 50 de ani în urmă, în timpul bătăliei de la Stalingrad, un oraș distrus oferea mult mai multe poziții defensive decât unul intact. Pe 16 octombrie, JNA a atacat cartierul nordic al Vukovarului (Borovo Naselje) cu trei companii de tancuri. În timpul atacului, comandantul croat Blago Zadro a fost ucis pe când își conducea personal soldații în luptă. Eșecurile JNA au fost o surpriză neplăcută pentru Înaltul Comandament al Armatei de la Belgrad și, la începutul lui octombrie, generalul Života Panić, comandantul Primului
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
recrutare s-au ascuns sau au părăsit țara. Proteste au izbucnit și în unele unități de rezerviști, iar în orașele Valjevo, Čačak și Kragujevac s-au organizat mari demonstrații de masă împotriva războiului. Într-un faimos incident, un conducător de tanc pe nume Vladimir Živković și-a condus vehiculul din linia frontului de la Vukovar și până în fața parlamentului federal de la Belgrad. Mulți sârbi nu se identificau cu cauza sârbilor din Croația și nu doreau să-și vadă viețile lor și pe
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
inițiată de JNA în Croația și soarta populației de origine ne-sârbă rămasă în Vukovar după căderea orașului. Cele trei luni de asediu au blocat în zona orașului unele din cele mai bune unități ale JNA, inclusiv două brigăzi de tancuri și șase brigăzi mecanizate - care reprezentau o parte substanțială a forței de asalt mecanizate a armatei iugoslave - lucru care a redus presiunea sârbă pe celelalte fronturi din Croația. Această pauză de trei luni, în timpul căreia JNA s-a concentrat pe
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
proprii în bătălia Vukovarului publicate de partea sârbă (făcute publice de Miroslav Lazanski, un purtător de cuvânt neoficial al JNA și un foarte cunoscut comentator militar de la Belgrad) includ 1.103 soldați și voluntari uciși, 2.500 răniți și 110 tancuri și transportoare blindate distruse. Două avioane au fost doborâte, în timp ce altul s-a prăbușit din cauza unei defecțiuni tehnice. Deși JNA nu a recunoscut oficial decât 1.279 militari uciși în misiune pe parcursul întregului război, numărul real a fost probabil semnificativ
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]