12,028 matches
-
nemernicilor, a trădătorilor, a celor care subminează cuceririle poporului în frunte cu Partidul Muncitoresc Român, trebuie să-i învățăm minte pe dușmanii poporului, trebuie să umplem pușcăriile cu ei, trebuie să-i nimicim, într-un cuvânt... Iar dezlănțuirea furioasă a tovarășului Cameniță avea o motivație concretă, punctuală: îi semnalaseră tovarășii de la București, de la conducerea superioară, auzi, să vină dânșii să semnaleze, că voi aici nu sunteți în stare de nimic, îi semnalaseră că în regiune, și anume, la voi, la Serenite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în frunte cu Partidul Muncitoresc Român, trebuie să-i învățăm minte pe dușmanii poporului, trebuie să umplem pușcăriile cu ei, trebuie să-i nimicim, într-un cuvânt... Iar dezlănțuirea furioasă a tovarășului Cameniță avea o motivație concretă, punctuală: îi semnalaseră tovarășii de la București, de la conducerea superioară, auzi, să vină dânșii să semnaleze, că voi aici nu sunteți în stare de nimic, îi semnalaseră că în regiune, și anume, la voi, la Serenite, în pădurea Galimea, acționează grupuri armate organizate... Tovarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
semnalaseră tovarășii de la București, de la conducerea superioară, auzi, să vină dânșii să semnaleze, că voi aici nu sunteți în stare de nimic, îi semnalaseră că în regiune, și anume, la voi, la Serenite, în pădurea Galimea, acționează grupuri armate organizate... Tovarășul Cameniță urla scos din minți, dacă ar fost posibil l-ar fi strâns de gât prin telefon pe Gârmoci. Acesta se făcea din ce în ce mai mic, iar Fanache avea impresia că în curând șeful de raion chiar o să dea ortu popii acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
l-ar fi strâns de gât prin telefon pe Gârmoci. Acesta se făcea din ce în ce mai mic, iar Fanache avea impresia că în curând șeful de raion chiar o să dea ortu popii acolo, făcut praf și pulbere de țipetele și de amenințările tovarășului Cameniță. Lui Fanache îi venea să pufnească în râs când vedea ce spectacol caraghios oferă Gârmoci, dar se abținea: știa prea bine că nu e cazul să-și bată joc de șeful raionului, dacă pică biata căpățână a lui Gârmoci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
această prefacere de sine a sa? Ei bine, tocmai printr-o prea norocoasă, aprecia Cameniță, întâlnire cu o personalitate pentru care a făcut o bruscă și totală pasiune, o personalitate pe care Cameniță a ajuns s-o divinizeze. Și anume, tovarășul Stalin. Desigur, nu putea fi vorba de o întâlnire în carne și oase. Stalin murise cu doi ani și jumătate în urmă. Era doar o întâlnire „în spirit“: la Moscova, tovarășul Cameniță a avut posibilitatea să afle multe despre tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care Cameniță a ajuns s-o divinizeze. Și anume, tovarășul Stalin. Desigur, nu putea fi vorba de o întâlnire în carne și oase. Stalin murise cu doi ani și jumătate în urmă. Era doar o întâlnire „în spirit“: la Moscova, tovarășul Cameniță a avut posibilitatea să afle multe despre tovarășul Stalin și deodată a avut revelația sau, cu expresia lui, i s-a aprins în creier un bec de două sute de wați, că acesta fusese nu un om, ci un titan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tovarășul Stalin. Desigur, nu putea fi vorba de o întâlnire în carne și oase. Stalin murise cu doi ani și jumătate în urmă. Era doar o întâlnire „în spirit“: la Moscova, tovarășul Cameniță a avut posibilitatea să afle multe despre tovarășul Stalin și deodată a avut revelația sau, cu expresia lui, i s-a aprins în creier un bec de două sute de wați, că acesta fusese nu un om, ci un titan. A aflat de ici, de colo, de peste tot (era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cum pusese Stalin la zid pe atâția, normal că și el trebuia să aibă aceeași soartă, acum că o mierlise și nu mai avea cum să-i facă praf și pulbere pe noii conducători. Într-adevăr, la puțin timp după ce tovarășul Cameniță va fi părăsit capitala Sovietelor, în februarie 1956, Hrușciov va denunța „cultul personalității“ și crimele staliniste... Tovarășul Cameniță, neînsemnatul activist de partid venit dintr-una din țările satelit la Moscova să se perfecționeze, a ajuns să fie înrobit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o mierlise și nu mai avea cum să-i facă praf și pulbere pe noii conducători. Într-adevăr, la puțin timp după ce tovarășul Cameniță va fi părăsit capitala Sovietelor, în februarie 1956, Hrușciov va denunța „cultul personalității“ și crimele staliniste... Tovarășul Cameniță, neînsemnatul activist de partid venit dintr-una din țările satelit la Moscova să se perfecționeze, a ajuns să fie înrobit de personalitatea imensului conducător trecut în neființă și i-a învățat pe de rost biografia, a ajuns un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din biografia tătucului: totul îl captiva, totul îi stârnea admirația - de la tinerețea în care Iosif Visarionovici Dugașvili excelase prin brutalitate, ignorarea regulilor morale și sociale comune, accente de paranoia, apoi anii lui de pușcărie (fusese condamnat pentru furtișaguri), evadarea (aici tovarășul Cameniță constata emoționat că traiectoriile lor seamănă ca două picături de apă, și el avusese de-a face cu penitenciarul, și tot pentru mărunțișuri, și el scăpase prin fugă...), apoi alegerea lui, în aprilie 22, ca Secretar General al Comitetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Europa de Est, cortina de fier, războiul rece, apoi, spre sfârșit, îngenuncherea tuturor, și filozofi, și oameni de știință, și poeți și atâția alți inși d’ăștia închipuiți, cu pretenții fuseseră puși, ha, ha, ha, cu botul pe labe, se gudurau pe lângă tovarășul Stalin și erau obligați să-i recunoască cele mai mari merite în orice domeniu, ha, ha, ha, poeții îl luau drept călăuză în scrierea versurilor lor, savanții în descoperirile lor și așa mai departe, ha, ha, ha, apoi sfârșitul însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ăla a înțeles. Avea Cameniță un fel de a fi, că băga oricui frica în oase și se făcea îndată deplin înțeles. Novăceanu a mâncat jar, nu alta, în vremea din urmă cam lâncezise: fără să crâcnească, i-a furnizat tovarășului Cameniță datele de care avea nevoie. Care sunt defectele lui Boromir: bețiv, afemeiat, leneș, măcinat și de-un ulcer, cam bătrân, plictisit - cu atâtea pe cap, gândul lui nu mai avea cum să stea la idealurile revoluției comuniste. Deci - vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și cum pot fi ăștia întărâtați. În fine, Novăceanu a urzit, împreună cu Cameniță însuși (pe care-l admira sincer și-n care vedea viitorul șef, un adevărat șef, cu care te poți sincroniza la marele fix), lovitura de grație pentru tovarășul Boromir: el l-a sfătuit pe prim, la îndemnul lui Cameniță, cum să greșească: Tovarășe prim, să organizăm sărbătorirea Zilei Republicii cu mare fast, să arătăm abnegația noastră față de democrația populară, să fim un exemplu și pentru alte regiuni!..., i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Tovarășe prim, să organizăm sărbătorirea Zilei Republicii cu mare fast, să arătăm abnegația noastră față de democrația populară, să fim un exemplu și pentru alte regiuni!..., i-a zis cu supușenie mieroasă, și ăsta așa a făcut, pentru ca apoi el și tovarășul Cameniță să semnaleze forurilor superioare că toarășul prim-secretar a dat o importanță mai mare sărbătorii de la 30 Decembrie decât sărbătorii Marii Revoluții din Octombrie, arătând prin aceasta lipsă de recunoștință și chiar ostilitate față de marele frate de la răsărit, eroicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Marii Revoluții din Octombrie, arătând prin aceasta lipsă de recunoștință și chiar ostilitate față de marele frate de la răsărit, eroicul popor sovietic. Boromir a fost curățat cât ai zice pește. Nimeni nu a avut habar ce s-a ales de el. Tovarășul Cameniță i-a luat locul. Era un loc pe care-l merita cu prisosință. A urmat o perioadă excepțională, când noul stăpân al regiunii s-a achitat cu brio de rolul său de stăpân. Avea de lucru: „Dușmanii poporului mișunau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o clipită starea șefului, cât de rău îi e, făcea pe dracu-n patru, măsluia un dosar, ceva, și-i procura un dușman, pe cineva care să intre în malaxorul lui Cameniță: șeful Securității nu suporta să-l vadă pe tovarășul Cameniță trist sau iritat. Dar exercițiile de putere ale tovarășului Cameniță nu se opreau aici. Orele de usmeală, când îi tumbăcea pe bandiți în beciurile de la Securitate, îl oboseau fizic pe tovarășul Cameniță, dar, ciudat, îi provocau și o mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe dracu-n patru, măsluia un dosar, ceva, și-i procura un dușman, pe cineva care să intre în malaxorul lui Cameniță: șeful Securității nu suporta să-l vadă pe tovarășul Cameniță trist sau iritat. Dar exercițiile de putere ale tovarășului Cameniță nu se opreau aici. Orele de usmeală, când îi tumbăcea pe bandiți în beciurile de la Securitate, îl oboseau fizic pe tovarășul Cameniță, dar, ciudat, îi provocau și o mare poftă de viață, îi sporeau vitalitatea și potența. După ce ieșea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șeful Securității nu suporta să-l vadă pe tovarășul Cameniță trist sau iritat. Dar exercițiile de putere ale tovarășului Cameniță nu se opreau aici. Orele de usmeală, când îi tumbăcea pe bandiți în beciurile de la Securitate, îl oboseau fizic pe tovarășul Cameniță, dar, ciudat, îi provocau și o mare poftă de viață, îi sporeau vitalitatea și potența. După ce ieșea de la bătut, ca într-un ritual, simțea nevoia să tragă un chef monstru, Novăceanu și alți doi-trei argați de încredere îi aranjau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sporeau vitalitatea și potența. După ce ieșea de la bătut, ca într-un ritual, simțea nevoia să tragă un chef monstru, Novăceanu și alți doi-trei argați de încredere îi aranjau mese fabuloase, cu bunătăți la care muritorii de rând nici nu visau. Tovarășului Cameniță însă i se păreau lucruri firești. Înfuleca înfometat, o foame de lup, bea însetat, parcă avea o butie goală ascunsă în pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor mese: râgâia în voie, nu se simțea de nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
râgâia în voie, nu se simțea de nimic amenințat pe pământ, mârâia din timp în timp câte ceva, uneori trăgea câte o înjurătură nu se știe la adresa cui. De fiecare dată lăutarii stăteau pregătiți undeva în apropiere și de fiecare dată tovarășul Cameniță îi chema: se uita încruntat pe sub sprâncenele stufoase la Novăceanu și ăsta pricepea fără nici un cuvânt. Repertoriul lăutarilor cuprindea exclusiv muzică populară, romanțe, cântece de pahar. Neapărat, totdeauna, trebuiau să fie prezente cele mai cunoscute soliste din zonă. Tov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întinse femeile din oraș: actrițele de la teatru, profesoare, doctorițe sau, mă rog, oricine era-n fustă și-l făcea să i se scoale era musai să treacă pe la el. Și acesta era tot un exercițiu, important, de putere, pe care tovarășul Cameniță și-l reprezenta pitoresc, în stilul butucănos al minții lui neșlefuite, dar foarte exact: Ce, bă, nu sunt eu șef peste toată suflarea din regiunea asta, păi, atunci, șef să fiu, nu, să fiu șef și peste pizdele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
așa cum se potrivește un elefant cu o balerină, dar asta nu avea nici o importanță. Bine că se strângeau acolo, strălucitoare, sigure, pentru zile negre. De ce să fie la alții, și nu la ei?! își spunea doamna Cameniță. În următoarea perioadă, tovarășul Cameniță a dorit să-i facă pe toți să depindă de el, să schimbe destine, vieți, a dorit să știe și ce bagă-n gură și ce scoate pe gură fiecare și chiar ce gândește fiecare. De aceea a dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bagă-n gură și ce scoate pe gură fiecare și chiar ce gândește fiecare. De aceea a dezlănțuit o prigoană nemaiîntâlnită: toți erau urmăriți de oamenii lui Novăceanu, ținuți sub lupă, ca gândacii din insectar, se raporta orice despre fiecare, tovarășul Cameniță ajunsese să fie informat și când tușește unul sau altul și se duce la farmacie. Tov Cameniță recunoștea în sinea lui că, așa cum îi spusese într-o seară la un chef Novăceanu, totul se transformase „într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aceasta, tov Cameniță, secondat de Novăceanu, răscolea lumea: pe unii îi dădea afară din serviciu fără explicație, pe alții îi promova, tot așa, anapoda, altora le fabrica dosare și-i arunca la zdup. Oamenii erau îngroziți de aceste campanii ale tovarășului Cameniță, care le distrugeau viețile. Dar ceea ce pentru ei era o teroare, pentru toarășul Cameniță nu era decât un amuzament. La prima vedere, ceea ce întreprindea el părea să nu aibă nici o legătură cu mișcarea revoluționară, era doar războiul lui personal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să priceapă că asta e calea, nu au cum să miște în front, și așa ideile socialismului triumfau, ăia se potoleau. Totul e preventiv, comenta Novăceanu râzând cu admirație, știe șefu ce face. *** De 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii, tovarășul Cameniță s-a deplasat împreună cu tovarășa Cameniță în orașul Serenite. Tocmai fusese înscăunat prim-secretar pe regiune și era prima vizită în noua funcție. Programul cuprindea: o ședință cu factorii de răspundere din raion, dimineața (timp în care doamna Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]