9,812 matches
-
drum, ne cutremură somnul și visele, este roaba din naștere, lepădată de Domnul, ne încercuie vârstă cu vârstă. Visul se combină cu aspirația la autodepășire, de aceea visul la M. Ciobanu înseamnă efort, așteptare, pândă și ardere: "auzul mi-adoarme,/ tremură stins la pământ dacă-n visul ce vine/ aflu cum trece deasupra uneltelor mele/ aburul aspru sub aripi și ros de rugină." Poezia lui Mircea Ciobanu este cea a universului uman, de o mare concentrare a emoției existențiale la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea, ce sălășluiește într-un univers pustiu; fragmente de real și imaginar sunt surprinse în stare de imponderabilitate. Cosmios, măsurătorul timpului, este invocat ca sentiment al morții potențat de teribila așteptare: "Vedem doar gurile lor strâmbându-se rar/ Cu buzele tremurând, desfășurându-se mari,/ Părul meu se-nfipse-n pământ/ Între pietre sub apă și rotit de vânt." Alteori cântă puterea magică a șerpilor purtători de pietre prețioase cu care sunt însemnați cei care, conform credinței populare, vor învinge în luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ciobanului revine la versificația cultă, fără să ne mai convingă. Poetul rămâne undeva în exterior, contemplând fapte, date și oameni. Ciclul "Învățăturile lui Neagoe către fiii țării sale" încearcă inefabilul despre suflet și gând, despre tinerețe și bătrânețe, despre moarte: "Tremură viața ființei pentru/ multul ei dor de noapte și poate/ că ziua nu va fi să aducă un hoț cucernic/ de suflete venind din întuneric fără să se audă vreun zgomot". Poate că Marin Tarangul nu și-a găsit încă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și o ușoară amorfizare, odată cu transpunerea într-un comentariu în care se implică livrescul cu amprenta secretă de neliniște; Hamlet, Antigona, Troia, Sf. Ioana, Celestina sunt mișcați pe o imensă scenă cu mijloacele parabolei, sugerând spectacolul diurnului: "O, suflete, cum tremuri când îi vezi/ Izbiți de scuturile teutone,/ în togele murdare, de azi/ La sacrificiul vreunei Antigone" ("Figuranții"). Mișcarea lirică de la un volum la altul tinde spre transpunerea existenței la o temperatură egală, fără convulsii, fără atitudini profetice, fără infern și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubiri", în care sublinia că facerea poeziei impune migală și transparență. În acest volum, el reînvie istoria, aureolând prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un colț de lună." Un adevărat infern dantesc este creat pictural în viziuni apocaliptice: "Nu-i Ștefan-vodă cel ce-a ridicat, / Mari, focurile străjii peste creste/ Întregi Carpații s-au învăpăiat." Cozma Răcoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
SCENA I Tipătescu, puțin agitat, se plimbă cu "Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie; Pristanda: în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "... Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz! Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid ca pe un câine! (se repede năvală la el. Cațavencu ocolește masa și canapeaua, răstoarnă mobilele și se repede la fereastră, pe care o deschide de perete îmbrâncind-o în afară.) Cațavencu: (tremurând, strigă la fereastră în afară) Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul! Prefectul asasin! Ajutor! SCENA X Aceiași Zoe venind repede din dreapta Zoe: (repezindu-se între Cațavencu și Tipătescu, rugătoare și foarte emoționată) Domnule Cațavencu, domnule, pentru Dumnezeu! Te rog, nu striga
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să aibă puțintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru. Cațavencu: (cu aer foarte degajat) Primesc cu mulțumire, dlre președinte. (coboară de la tribună, cătră grupul său.). Numele candidatului. Toți: (din grup și din sală) Da! Numele candidatului! Zoe: (tremurând, încet) Fănică! Tipătescu: (încet) Taci! N-ai grijă! Trahanache: (citind foaia între lumânări) Stimabil! Candidatul pe care-l susține comitetul nostru, este domnul... Ionescu: Nae Caț... Trahanache: (întrerupându-l) Ai puțintică răbdare... (citind) domnul... Cațavencu: Domnul... (Toată lumea ascultă cu mare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma. Cațavencu: (umilit) Madam! Zoe: Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat... Cațavencu: Sărut mâinile... devotamentul meu... Zoe: Cu o condiție: după alegere, o să fie manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci. Cațavencu: (repede și supus) O conduc... Zoe: D-ta o să prezidezi banchetul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în vreun fel. Într-o noapte, când Corina avea 11 ani, mama ei a fost bătută bestial. Zeci de lovituri cu picioarele în burtă,, în spate, lovituri cu pumnii. Când s-a închis ușa în urma tatălui, Corina s-a ridicat tremurând și s-a îndreptat spre locul unde zăcea mama ei. Aceasta zăcea într-o baltă de sânge, cu fața tumefiată și fără a-și mai putea deschide ochii. Corina a țipat, apoi a făcut o criză și a început să
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cel mai fericit caz a unui Alecsandri tînăr. Iată-l: „Floricică albă-n foaie/Ceai crescut lîngă izvor,/ Oare jalea mea te-ndoaie/ Cînd mă plîng eu florilor?// Cînd te-am sărutat eu, floare/ Albă și nevinovată,/ De ce-ai tremurat tu oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Oare jalea mea te-ndoaie/ Cînd mă plîng eu florilor?// Cînd te-am sărutat eu, floare/ Albă și nevinovată,/ De ce-ai tremurat tu oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
capul de cîteva ori, ascultînd nemișcat în mijlocul tăcerei nesfîrșite. Odată, un strop mărunt de ploaie lovise în geam și geamul răsunase ușor, iar mie mi s-a părut că aud aiurirea unui freamăt de aripi întinse - și o clipă a tremurat parcă pe podele, umbra unui corb... Și iarăși într-o clipă mi s-a înșirat în minte tot sfîrșitul trist al acelei iubiri din cartea lui Poe. - Se vorbea parcă de dragostea mea acolo și-n deșert căutam să alung
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei - n. m.] o plimbă de talie pînă la patul din fundul camerei”7). Comportamentul sentimental al poetului a fost, cred, definitiv marcat de experiența „cabinetelor particulare” frecventate în adolescență. Așteptarea îl „înfiorează”, anticipînd plăcerea simțurilor: „Ca de plăceri să tremuri...”8) Simțurile sînt cele care definesc „iubirea”. Carnea prevalează asupra spiritului. Undeva, un vers amintește de „tarea iubire” de odinioară, care, în epoca Stanțelor burgheze, „numai poetică [adică subiect de poezie - n. m.] a devenit”9). Echivoc, „tare” nu se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos se împotrivește lui Eros. Cimitirul e o „lecție de viață”. Alexandru Vlahuță își mustra iubita cu ideea de cimitir, spațiu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lăturalnică, ninge”, e, în fapt, un autocitat. Reia, rezumînd-o, această frază existentă în fragmentul precedent: „O după-amiază de iarnă, care trecea tăcută, într-o stradă lăturalnică”. Al treilea, menit să ateste prezența în memorie a unor vechi „pasiuni amoroase”, „Vîntul tremură-n perdele astăzi, ca și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a poeziei: „Pe aceeași ulicioară...” de Eminescu. însă, pentru starea lui Bacovia, întreaga strofă era de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
astăzi, ca și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a poeziei: „Pe aceeași ulicioară...” de Eminescu. însă, pentru starea lui Bacovia, întreaga strofă era de actualitate: „Vîntul tremură n perdele/ Astăzi ca și altă dăți,/ Numai tu de după ele/ Vecinic nu te mai arăți!”4). Problema citatelor se pune și mai încolo. De pildă, următoarea frază din „Impresii de roman” se termină astfel: „Cărțile sunt scrise, în ele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și o spaimă de tot ce citisem, de cîte auzisem, mă cuprinse, și regretam că, creierul meu, ca și al altora, a devenit o moară hodorogită care nu se mai poate opri, care, poate, nu se va mai opri niciodată, tremurînd într-un coșmar continuu de cunoștințe netrebnice...” Creierul e partea cea mai solicitată a omului modern. Totuși, dintre contemporanii poetului, doar F. Aderca - pare mi-se - folosește cuvîntul creier, într-un poem, dar versurile sale n-au puterea evocatoare a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
geamurile, vitrinele și sticlăria din casă; - o explozie a anumitor disperări și reticențe îndelung înăbușite. Restul nopții a dormit pe-afară, în frig, iar dimineață s-a întors - mi-a precizat, sugestiv, d-l Gheran - la Agatha „în izmene și tremurînd”. După astfel de crize urmau perioade în care stătea cu capul sprijinit de perete, ca în cutare poem, „fără a spune un cuvînt”. Din cauza acestei poziții, la o vreme, peretele s-a erodat, încît s-a făcut o gaură în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un joc amețitor, între vis și realitate, pe care l-a zugrăvit atît de artistic Mihail Sadoveanu, în Dumbrava minunată. Vizitînd lacul din codru, cu fantezia sa foarte bogată, el trăiește, în adevăr, o lume de basm: "Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu aripi de fiori Muiate în miros de flori Văd lebede, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori, Roind și bînd miere din flori. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai tîrziu, să le modifice și iar să le modifice, pînă cînd le da forma defi nitivă. Dar de la început, cînd poetul n-avea decît paisprezece ani, găsim în versurile sale: sub blînda batere de vînt, apa sură a lacului tremura lin și-și înfunda mișcarea creață în stuful de la iezătură; izvoarele plîngeau; pelinii suri ca argintul îmbătau cîmpul cu miros dulce; fluturii beau mierea, din miile de flori; cîntarea de bucium de la stîni cobora prin văi; lanul călătorea cu valuri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
meu de in"150. Fără Casandra, se simțea singur și voia să moară, ca să se ducă lîngă ea. Aceasta este explicația ultimei strofe din Steaua vieții: "O, steauă iubită ce-abia stai prin stele, Un sfînt ochi de aur, ce tremuri în nori, Aibi milă și strînge lungi zilele mele Cobori, o, cobori!"151 Iubita lui fusese și rămăsese pentru el "o stea iubită", "un înger", un "înger de pază", nu din dezmierd, ci dintr-o credință care-l stăpînea. La
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
uitări" și unde anume să se întîlnească cu ea, poetul a scris, tot atunci, poezia, care a rămas între postume, cu titlul Să fie sara-n asfințit: "Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurînd în apă Și să împrăștie scîntei Cărărilor din crînguri În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
6, cu mici modificări, au trecut definitiv în Luceafărul. Iată, de exemplu, cum Hyperion, din cer, vede pe Cătălin și pe fata de Împărat în grădina palatului: "Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă Răsare luna liniștit Și tremură din apă Și umple cu-ale ei scîntei Cărările din crînguri, Sub șirul lung de mîndri tei, Ședeau doi tineri singuri... Miroase florile-argintii Și cad o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii, Cu plete lungi bălaie..."234 Boala, de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a visului, nici cea în fond mistificatoare a speculației filosofarde. Dimpotrivă, atenția pare a-i aluneca mai degrabă spre concretețea unui real ce se lasă dezvăluit în cele mai sordide detalii: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios / închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" ( Pentru nimic în lume). Este cât se poate de evident că potențialul interpret al unui astfel de text, emblematic pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]