10,305 matches
-
în pericol de a muri, ceea ce a făcut ca linia de succesiune să fie nesigură. În mod privat, Filip pare să fi avut o personalitate mai plăcută. Când era mai tânăr, s-a spus că avea un simț ascuțit al umorului și un "mare sentiment de distracție". De-a lungul domniei sale, el a participat la "academii" din Madrid - acestea erau saloane literare care aveau scopul de a analiza literatura contemporană și poezia, cu un dram de umor. A fost un pasionat
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
un simț ascuțit al umorului și un "mare sentiment de distracție". De-a lungul domniei sale, el a participat la "academii" din Madrid - acestea erau saloane literare care aveau scopul de a analiza literatura contemporană și poezia, cu un dram de umor. A fost un pasionat al teatrului, uneori criticat de contemporani pentru dragostea sa pentru spectacole "frivole". Alții au captat personalitatea sa privată ca "bun, blând și amabil". Cei apropiați ai pretins că era competent academic, cu o bună stăpânire a
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
lungul spectacolului, fenomen cum ar fi atunci când unul dintre personaje, Kyoshiro Kokujo, spune: "Eu sunt întunericul... Eu sunt noaptea... Eu sunt Bat-Oh, așteptați e spectacol greșit." Ca atare, ele reapar ca gaguri rulate pe parcursul spectacolului. O altă formă comună de umor găsită în spectacol este ruperea din al patrulea perete. Personajele vor spune în mod constant lucruri, cum ar fi "Se pare că e timpul pentru o dispariție", " Sper că scriitorii vor face mai bine săptămâna viitoare", "De ce e camera aproape de
Duel Masters () [Corola-website/Science/310316_a_311645]
-
versiunea din limba engleză, provine de la cuvântul "Kaiju", însemnând "monstru" și "do" înseamnă "calea". De aceea, "kaijudo" înseamnă "calea monstrului". În ansamblu, versiunea japoneză este mai serioasă decât versiunea americană. În timp ce versiunea japoneză pare să se bazeze mai mult pe umor vizual situațional, versiunea americană pare să utilizeze umor mai mult verbal. De asemenea, în timp ce versiunea japoneză este în mare parte un spectacol de umor cu cărți de joc, versiunea americană este o parodie gen din plan. De fapt, în versiunea
Duel Masters () [Corola-website/Science/310316_a_311645]
-
însemnând "monstru" și "do" înseamnă "calea". De aceea, "kaijudo" înseamnă "calea monstrului". În ansamblu, versiunea japoneză este mai serioasă decât versiunea americană. În timp ce versiunea japoneză pare să se bazeze mai mult pe umor vizual situațional, versiunea americană pare să utilizeze umor mai mult verbal. De asemenea, în timp ce versiunea japoneză este în mare parte un spectacol de umor cu cărți de joc, versiunea americană este o parodie gen din plan. De fapt, în versiunea americană nu este o traducere adevărată dar este
Duel Masters () [Corola-website/Science/310316_a_311645]
-
este mai serioasă decât versiunea americană. În timp ce versiunea japoneză pare să se bazeze mai mult pe umor vizual situațional, versiunea americană pare să utilizeze umor mai mult verbal. De asemenea, în timp ce versiunea japoneză este în mare parte un spectacol de umor cu cărți de joc, versiunea americană este o parodie gen din plan. De fapt, în versiunea americană nu este o traducere adevărată dar este în schimb o "parodie a dublajului". Versiunea americană are de asemenea efecte diferite de sunet și
Duel Masters () [Corola-website/Science/310316_a_311645]
-
a constatat că era obligată să presteze o muncă grea, de șase ore pe zi, cu studenți care nu înțelegeau româna sau erau indolenți, venind cu întârziere la cursuri, dar a observat că unii lectori, precum Cezar Tabarcea, tratau cu umor această situație, și apreciindu-se ca o profesoară veselă în relațiile cu colegii. În continuara discuției cu moderatorul doamna Elena Zaharia Filipaș precizează că profesorul Șerban Cioculescu i-a sugerat să trateze la teza de doctorat opera lui Ion Vinea
Elena Zaharia Filipaș () [Corola-website/Science/309046_a_310375]
-
personajul principal." În 2016, românul "Spadă" a apărut în Franța, la editură Editions AGULLO, în traducerea lui Jean-Louis Courriol, scriitorul fiind invitat la evenimente de lansare în librarii din Paris și Nancy. Disecând cu o plăcere malițioasa și cu un umor negru extrem de acut această tragi-comedie a puterii politice și mediatice, Bogdan Teodorescu scrie un roman negru filosofic, o farsă socio-politică redutabila prin construirea unui scandal național pornind de la un fapt divers" (Yan Lespoux) "Un roman extrem de actual, cu sonorități universale
Bogdan Teodorescu () [Corola-website/Science/309128_a_310457]
-
atrag atenția Pascalopol, dar și Aurica, Titi, Aglae și ceilalți membri ai familiei, care au fiecare câte o manie sau o ciudățenie. Episodul morții lui moș Costache Giurgiuveanu deși ar trebui să fie unul tragic este împins de ironia și umorul negru călinescian înspre tragicomic. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
în top 3 televiziuni generaliste, este asigurată de o abordare proprie în ceea ce privește modelul de business și, în special, conținutul. KANAL D a fost prima televiziune care a intuit și a integrat în programele sale uriașă nevoie a publicului românesc de umor și relaxare, o abordare personală și inovativă a telespectatorilor, dar și dorința comună de a dezvolta conținutul stației, împreună cu aceștia. Producțiile proprii precum programale de Știri, ”Asta-i România”, ”WOWBiz”, “D-Paparazzi”, “Te vreau lângă mine”, dar și producțiile realizate
Kanal D România () [Corola-website/Science/310839_a_312168]
-
și lungimi de om care are înaintea sa eternitatea, cu sfătoșenie moldoveană, lipsită de nerv și concentrare, cu poezie exterioară a naturii, cu sentimentalism față de toate nimicurile, cu fărâme mici de fapte în cadre mari, cu duioșie continuă și cu umor aproximativ, cu o atmosferă mătăsoasă lipsită de noutate. Toate acestea se scurg în pânza domoală a unei povestiri somnolente și duioase. Alexandru Piru apreciază pe autorul prolific, cu nuvele și romane morale, didactice și naive. Dumitru Murărașu îi rezervă un
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
pământ. Cohortele morții sunt crâmpeie din războiul Unității, prinse de un adevărat artist. Victor Durnea remarcă un talent cert de povestitor, un lirism molcom, întemeiat pe o reală sensibilitate față de natură și de soarta lumii de la țară, o undă de umor ce învinge uneori tonul elegiac și coloritul idilic. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de edificare morală și religioasă, destinate sătenilor. Ceea ce le distinge este profunda credință a scriitorului, precum și o veritabilă conștiință
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
influența sa asupra regelui a fost catastrofală. Vișoianu considera că generalul era total ignorant în problemele legate de politică, iar Neagu Djuvara consideră că îl caracterizează cu excesivă bunăvoință când îl descrie: ""Petre-Lazăr, personaj strâmtorat și pretențios, total lipsit de umor și a cărui inteligență nu izbea la prima vedere, reușise să se facă antipatic tuturor."" În discuțiile cu privire la formarea comitetului român s-au înfruntat diferite principii referitoare la rolul unui asemenea comitet și asupra activităților de care trebuia să se
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Silverman, producătorul postului de televiziune CBS i-a văzut, observând potențialul lor pentru o emisiune de estradă. În 1970, Sonny și Cher au apărut în prima emisiune a lor, "The Sonny and Cher Nitty Gritty Hour". Fiind o combinație între umor slapstick, sketchuri și muzică live, emisiunea a fost un adevărat succes. Cuplul a atras atenția redactorului șef de la CBS, Fred Silverman, după ce fuseseră co-prezentatori ai emisiunii "The Merv Griffin Show", acesta oferindu-le propria lor emisiune de varietăți. "The Sonny
Cher () [Corola-website/Science/308885_a_310214]
-
sfârșit alese, Gilliam avea "carte blanche" pentru a decide cum să le îmbine cu animațiile sale, înarmat fiind cu camera, foarfeca și aerograful său. În timp ce emisiunea era rezultatul unui proces de colaborare, diferiți membri erau responsabili pentru diferite elemente ale umorului Pitonilor. În general, opera membrilor educați la Oxford era mai mult vizuală, și mai pretențioasă din punct de vedere conceptual (de exemplu sosirea neașteptată a Inchiziției spaniole în sufrageria unei case din suburbie), în timp ce operele absolvenților de la Cambridge erau mai
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
să înceteze deoarece lucrurile deveneau „"far too silly"” („mult prea caraghioase”). O metodă populară de a încheia sketchurile era cea de a arunca o „greutate de 16 tone” din recuzită pe unul dintre personaje, atunci când sketchul începea să-și piardă umorul, iar uneori un cavaler în armură intra pe scenă, lovindu-le pe personaje în cap cu o găină de cauciuc, înainte de a se trece la următoarea scenă. Altă metodă inovatoare de a încheia scenele era intrarea lui Cleese ca prezentator
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
masculină) compunea scenete întregi pentru femei, pe care apoi le interpretau chiar ei. Astfel, într-o scenă în care era nevoie de o gospodină, unul dintre Pitoni apărea îmbrăcat de casă, cu un șorț, vorbind în „"falsetto"”. Deși asta accentua umorul, nu era în sine însăși gluma (efectul comic produs de schimbul de replici ar fi fost același și dacă rolul ar fi fost interpretat de către o femeie). În general, rolurile feminine au aparținut chiar unei femei - de regulă Carol Cleveland
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
din nou de Jones, „"The Meaning of Life"” este presărat cu unele dintre cele mai bizare și tulburătoare momente ale Pitonilor, precum și cu numere muzicale elaborate. Filmul este de departe cea mai neagră operă a lor, conținând violență spectaculoasă și umor negru : la timpul lansării, Pitonii au mărturisit că scopul lor a fost să ofenseze „"pe absolut toată lumea"”. Un film scurt realizat de Gilliam - „"The Crimson Permanent Assurance"” - care inițial trebuia să fie un sketch în cadrul filmului, a ajuns să fie
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
în cadrul specialului pre-Python „"How To Irritate People"” - „Cum să-i enervezi pe oameni”). Sugestia de a transforma obiectul stricat într-un papagal mort i-a aparținut lui Chapman, și a dat sketchului un aer suprarealist care l-a făcut memorabil. Umorul lor a prezentat de multe ori oameni obișnuiți în situații obișnuite, comportându-se absurd fără nici un motiv aparent. Precum Chapman, fața de poker a lui Cleese, accentul de clasă medie și statura impunătoare l-au ajutat să pară convingător când
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
găsirea unui format original pentru showul Pitonilor, și în primul rând Jones a fost cel care a dezvoltat stilul „flux al conștiinței”, care a dus la abandonarea glumei finale și a încurajat trecerea fluidă de la un sketch la altul - permițând umorului conceptual al echipei să „respire”. Jones a obiectat de asemenea împotriva folosirii filmului „sped-up”, muzicii prea emfatice, și stilului static al camerelor de filmat, și a început să fie interesat de regizarea spectacolelor. Mai târziu a regizat filmele „Monty Python
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
de exemplu, prin folosirea cadrelor ample pentru schimburile de replici prelungite, și uzul economicos al muzicii. Cum a fost demonstrat în sketchurile sale și ale lui Palin, Jones era interesat în efectul vizual al comediei, considerând că locațiile interesante augmentau umorul, nu distrăgeau atenția. Metodele sale i-au încurajat pe mulți viitori comici să rupă cu stilul de filmare legat de studio, și asta s-a văzut în showuri din secolul XXI precum „"Green Wing"”, „"Little Britain"” sau „"The League of
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
asta s-a văzut în showuri din secolul XXI precum „"Green Wing"”, „"Little Britain"” sau „"The League of Gentlemen"”. Dintre contribuțiile lui Jones ca interpret, rolurile sale de femei între două vârste, cu voci ascuțite, sunt poate cele mai memorabile. Umorul său, alături de cel al lui Palin, tinde să fie mai degrabă conceptual; un sketch tipic Palin/Jones își datorează umorul absurdității scenariului. De exemplu, în „"Competiția rezumă-l pe Proust"”, Jones joacă rolul unui prezentator caraghios, care oferă concurenților 15
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
contribuțiile lui Jones ca interpret, rolurile sale de femei între două vârste, cu voci ascuțite, sunt poate cele mai memorabile. Umorul său, alături de cel al lui Palin, tinde să fie mai degrabă conceptual; un sketch tipic Palin/Jones își datorează umorul absurdității scenariului. De exemplu, în „"Competiția rezumă-l pe Proust"”, Jones joacă rolul unui prezentator caraghios, care oferă concurenților 15 secunde pentru a rezuma opera lui Proust "În căutarea timpului pierdut"; în sketchul „"Mouse Organ"”, are rolul unui om în
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
Organ"”, are rolul unui om în frac care folosește ciocane pentru a lovi șoareci care au fost antrenați să chițăie la o anumită frecvență, și dacă erau loviți corespunzător ajungeau să reproducă melodia „"Bells of St. Mary"”. În ambele cazuri, umorul decurge din însăși absurditatea ideii. Jones a fost de asemenea apreciat pentru talentul său de comic "chaplinesque", demonstrat de exemplu în sketchul „Dezbrăcatul în public”. În 2004, Jones a fost prezentator și actor în miniseria BBC „"Terry Jones' Medieval Lives
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
(n. 29 martie 1943) este un actor, comic, scriitor și compozitor de cântece comice britanic. A fost scenarist și actor în cadrul faimosului grup britanic de umor Monty Python. Idle s-a născut în South Shields, Tyne and Wear (pe atunci County Durham) și în Harton Village, fiul Norei Barron (Sanderson) și al lui Ernest Idle. Tatăl său luptase în cadrul Forțelor Aeriene Regale, fiind un supraviețuitor al
Eric Idle () [Corola-website/Science/309847_a_311176]