10,579 matches
-
teorie mai sofisticată, care făcea legătura între apariția unuia sau altuia dintre cei doi bărbați și lumina răsfrântă de marmura sculpturii: pe Taurus l-ar fi avantajat cea diurnă, iar pe Dedal numai cea tainică, nocturnă. Nu o dată sclavele o zăriseră pe regină în bătaia lunii încercând să șteargă mângâietor cu mâna chipul-semnătură apărut sfios la suprafața pietrei, ca și cum statuia s-ar fi pretat, docilă, la corecturile ochiului privitor. Ștersătură cu ștersătură, dispariție cu dispariție, mâna-i se prinse binișor în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al său "sieben Jahre sind vorbei", spectrul crea o scansiune în curgerea vremii, un nimic de care depindea posibilitatea măsurării ei, o simplă ruptură, fără de care însă vremea n-ar fi avut glas. Din ascunziș, copila ițea capul ca sa-l zărească pe furiș. Venea mult mai des ca Moș Crăciun și n-aducea niciodată nimic, absolut nimic, afară de un curent de nedumeriri confuze, ca atunci când ușa și fereastra unei camere se deschid simultan și perdele fine se umflă, scoțând contururile obiectelor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru prezentarea de luni. În seara asta 24 de grade sub zero aici la Sollentuna 2. 9 februarie Azi s-a întâmplat ceva ciudat. Luam prânzul cu Gård la Metropol ca să trecem în revistă candidații la postul de asistent. Deodată zăresc o veche cunoștință, hipiotul de la aeroport. Individul era îmbrăcat elegant în niște haine de damasc. Stătea la masă cu o femeie extrem de frumoasă, probabil manechin. Cei doi s-au întors spre masa noastră și au ciocnit paharele politicos. Gård nu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cu grupul. N-am putut să n-ascult ce cântă. Oribil! Totuși când să adorm muzica a încetat. M-a apucat neliniștea, m-am sculat și m-am dus la fereastră. În cort lumina aprinsă, umbre mișcătoare, dar niciun sunet. Zăresc sub cort bicicleta fetei care se ocupă de copii. Mă reped afară să văd ce se petrece. Regret că am făcut-o. O iau la plimbare, trec pe lângă casa lui B.-A. Am uitat că azi sunt la Stockh. Nici
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de petrol. 4 septembrie A venit Margareta să se uite la teren. E amplasat la marginea de sud a zonei Storsudret. Vedere spre mare, oarecum obturată totuși de un platou stâncos. Mică depresiune cu pomi fructiferi bătrâni. La sud se zăresc catargele navelor de la Hoburgen. Terenul are fântână, dar e dărâmată. Noroc cu vremea, soarele strălucește iar vântul nu suflă aproape deloc. A trebuit să-mi dedic toată dimineața vizitei. (Nu-i nicio pierdere pentru instituție, săptămâna trecută am lucrat 80
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Am râs. Se știa de mult ce hram (citește grad) purta Cutare. La, să zicem, opt-nouă luni de la această discuție, mă aflam, tot la Washington, în holul unei clădiri, când m-am trezit strigat pe românește. Întorcând capul, l-am zărit pe cel care ar fi trebuit să nu mai pună piciorul prin America multă vreme. Am schimbat câteva replici de curtoazie. Atât. A doua zi, l-am sunat pe cel care-mi spusese că respectivul român „de rău” nu va
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
bâlbâială epistemologică, hagiograful dlui Băsescu scrie o altă laudatio intitulată chiar Omul potrivit, în statul nepotrivit. Ni se spune că: „Dacă persoanele ar putea ține loc de sisteme, România ar fi o țară cu probleme puține”. Interesant. Din păcate, nu zăresc o soluție rapidă - și mulțumitoare pentru sclipitorul editorialist - căci e improbabil să vedem poporul luându-și statul, așa cum e acesta din urmă - rareori de drept, mai mereu oligarhic - și cărăbănindu-se spre a lăsa loc Republicii Instalatoare Române. Dacă s-
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Becali”. „Becali?”, m-am mirat. „Dar arată altfel decât știu eu”. „Sunt mai mulți. Nu e bine să te pui cu niciunul din ei, deși unii spun că ar fi și unul mai serios printre eiț”. Am continuat să-i zăresc pe dnii Becali, ba la un meci de fotbal, ba într-o emisiune sportivă, ba la un restaurant, dar n-am avut niciodată curiozitatea să mă lămuresc de ce nu e bine „să te pui” cu un gigel ori altul. Rău
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
zi, două, trei... Pe la sfârșitul lui august, cred, primeam un scurt mesaj de la el. Îmi spunea că și-a amânat plecarea în ultimul moment, fiindcă “în România se întâmplă lucruri foarte interesante”. În decembrie ’89 sau ianuarie ’90, l-am zărit într-un reportaj despre Revoluție - devenise, parcă, purtătorul ei de cuvânt și directorul „Televiziunii Române libere”. Am avut o strângere de inimă care nu s-a stins cu totul probabil niciodată. În februarie 1990, mă reîntorceam pentru prima oara în România
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pentru toate neajunsurile Ungariei postcomuniste. Am discutat fenomenul pe îndelete cu prieteni ca Vladimir Tismăneanu, Miklós Marschall, Vasili Axionov și alții. În afară de a cădea de acord în legătură cu natura unora dintre cauzele acestei anomalii, mari soluții ale chestiunii nu am prea zărit. De obicei, lovită de un excepționalism ridicol, în blamarea disidenților, România stă totuși în rând cu suratele ei post-comuniste. A fi fost disident nu scoate pe nimeni de sub lupa critică. Nu e un cec în alb. Dimpotrivă, a fi fost
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
înainte se găsea cantonat un regiment de cavalerie. Negăsind nimic au plecat furioși lăsând grenade ca amintire pe câmp. Am răspândit avioanele în câte un colț al terenului. Se dă un atac asupra Odessei <și> tunurile bubue fără întrerupere, se zăresc nori de fum la orizont, ciulim urechile la cel mai mic sgomot de motor și ne sfătuim îngrijorați cu căpitanul nostru ce ne însoțea cărând răniți cu un avion și pe deasupra trăgând de elice și îndeplinind și rol de mecanic
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
unor zăgazuri. În mijlocul marelui stadion sunt 4 mari găuri de bombe. Orașul este măreț și de o frumoasă arhitectură. Populația aclamă trupele noastre pe marile bulevarde și salută avioanele noastre care trec la 10 m<etri> peste case. În port zăresc 4 nave de război înecate, iar pe cheiuri, mormane de mașini, rezultatul bombardamentului în picaj al IAR 80. Câteva aerodroame cu avioane false și adevărate incendiate și pământul răscolit de bombe. Trecem pe litoral și admirăm <greu descifrabil> și alte
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
înfipt în pământ. Închipuiți-vă așadar "că în trecere, aflat în trăsură și mânând calul la galop, aproape de tot de marginea drumului, răstoarnă cu un șfichi iute și iscusit cortelul o plăcere nevinovată a burghezilor de prin partea locului. Va zări negreșit o pereche de tineri în straie de sărbătoare", sărutându-se aprig pe gură și pipăindu-se de mama focului. Chiar descoperiți, amorezii nu contenesc nici măcar o clipă drăgosteala", căci nu se simt deloc stânjeniți că au fost surprinși. "Poți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fără perdea. Mergând și mai departe cu îndrăzneala, tânărul propune un bizar concurs de frumusețe. Ca toți "bon-viveurii din la Belle Époque, așezată sub semnul veșmintelor foșnitoare și al ciorapilor negri, jubilează când vede piciorul unei doamne, își pierde capul zărind o gleznă și cere îndurare când privirea îi alunecă pe o gambă"40. Așadar, Paul de Cassagnac le așează în fața lui pe cele cinci doamne mascate și le cere să-și descopere picioarele. Le admiră, le compară și acordă premiul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
desăvârșită a ostentației și a discreției, frumoasa mondenă și cavalerul său se etalează atunci când par a se ascunde. Pretind că se prefac pentru a fi spionați și mai atent. Se așează ceva mai departe, rămânând totuși acolo unde pot fi zăriți. Stabilesc între ei și ceilalți invitați de la serată o distanță calculată cu dibăcie, care să-i permită oricărui observator atent să perceapă și să descifreze acele semne infime care trădează flirtul: unduirile ușoare ale evantaiului, freamătul gleznei pe perna de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
soldații se înghesuie să o întâlnească pe fata de la poștă, pe învățătoare sau pe ospătărița de la cafenea... Se fac multe strădanii pentru impresionarea vânzătoarei de la băcănie, pentru prilejul de a adresa niște complimente curtenitoare, sau pur și simplu "pentru a zări niște bucle bălaie, un gât delicat, mâini îngrijite"76. Dar vai! Locuitoarele satelor nu răspund decât arareori avansurilor bărbaților. După cum observă Roland Dorgelès, "nu-i ușor să placi femeilor când singurele tale haine de gală sunt o vestă lălâie care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-și dinții de un alb sclipitor, îi mângâie fesele, rostește câteva cuvinte deopotrivă de neînțeles și de o lascivitate fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înverzită, sper să găsesc toporașii pe care îi căutam. Îmi trag trăistuța din spate în față și... înainte! Înainte în poieniță, cu gândul să găsesc toporași. Dar, toporașii, din păcate, nu ieșiseră încă. Mă plec, mă uit mai bine și zăresc muguri care se grăbeau să se ridice către soarele cald al primăverii. De aici de sus, din poieniță, privesc în vale, în jos, către sat. Văd la poalele muntelui întreaga vatră a satului. În bogăția nuanțelor pe care le stăpânesc
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
100 de metri de calea ferată. Mă uit atent, văd școala din sat, clădirea bisericii, cimitirul, casele vecinilor și undeva, aproapeăaproape, casa acoperită cu draniță, casa noastră, cu grajd mare, construit sub forma literei L, și în hotar cu ulița, zăresc și o căsuță, anexă la grajd. În peisajul satului se desprinde maiestos și gârla satului, care trece doar la câțiva pași de casa noastră. Mai sus de locuința noastră, apa din gârla în care pescuiam cu Ion punea în mișcare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și ne trimiteau la a afla, ce o să pățim la jandarmerie, deși nu ne închipuiam de ce am fost s ăltați de acasă. Mama deja începuse să plângă, iar eu care căutam cu privirea încotro suntem dirijați, ce credeți, o și zăresc pe sora mea Maria care, și ea, identificânduăne, se apropie, dar santinela o respinge, nu-i dă voie să vorbe ască cu noi. Suntem arestați!, am reușit eu să o informez, peste voința celor care ne păzeau. Nu a mai
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și văzu t intrarea la beci, unde au și pătruns, fără a ține seama de susținerile mamei. Au găsit patru sticle cu vin, rămas de la ultimele prânzuri, organizate pentru comemorarea lui tata, pe care le-au și luat. Apoi, au zărit niște găini în curte, au fugit după ele până la coteț, le-au prins și legat de picioare, după care le-au aruncat în căruța care aștepta la poartă. Au intrat apoi în casă, au privit dacă mai este ceva de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Dimineață, la ora opt când, totuși, ajung la morgă, de la o depărtare de cam o sută de metri o văd pe fosta mea noră discutând cu doctorul care trebuia să-i întocmească certificatul de necropsie. De ce când ea m-a zărit, a dispărut imediat, în fugă ? Despre necropsia efectuată la data de 4 septembrie 2003 de medicul Knieling Anton de la Institutul de Medicină Legală Iași aveam să aflu date care nu-mi clarifică multe din împrejurările morții fiului meu. Necropsia reține
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
deschisă comunicării. Bucuroasă de întâlnire, ne sărută din prag și ne poftește în casa deosebit de ospitalieră, ca și stăpâna. După ce schimbă câteva cuvinte cu Andreea, văd că o ia de mânuță, o plimbă prin toate camerele, iar într-una Andreea zărește agățată pe perete o chitară. Chitara lui Ema, fiica lui Tanța, atunci studentă în anul IV la Facultatea de medicină. În timpul ei liber se mai îndeletnicea exersând la chitară. Urmărindu-i privirea fetiței, Tanța ia chitara din cui, o ajută
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
face că baza a rămas acel caiet uitat, pierdut, regăsit, rătăcit din nou și pînă la urmă pus parțial în circulație. El reflectă primele mele minunări în fața unor orizonturi pe care niciodată nu mi-aș fi închipuit că le voi zări, nici măcar din depărtare. Și aici vreau să precizez micile amănunte pe care le amintesc mai sus. Greu pentru generațiile tinere să realizeze că un pașaport, în vremea comunismului, nu era un document normal, ca acum. El era eliberat dacă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
rod remușcările. Îl întreb cînd trebuie să fie înapoi, la Geneva, dimineață? La ora șapte. E ora două. Doamne! Și tot mergem, mergem. Și nicăieri nu aflăm drumul. Depășim Aiguebelle în beznă și suntem prea obosiți ca să ne mai bucurăm zărind ferestrele luminate ale unui local de noapte, la intersecția șoselei cu cîteva drumuri secundare. Intrăm împleticindu-ne și decorul mi se pare desprins dintr-un film cu Jean Gabin în rol de camionagiu. Bărbați masivi și nerași picotesc în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]