96,681 matches
-
în Livonia, între care se numărau apariția unui ducat livonian ereditar după modelul Prusiei. În același timp, Ordinul cerea reînființarea sa („"Rekuperation"”) în Prusia, se opunea secularizării și apariției unui ducat ereditar. La momentul izbucnirii Războiului Livonian, Liga Hanseatică își pierduse deja monopolul pe profitabilul și prosperul comerț din Marea Baltică. Deși încă era implicată și volumul tranzacțiilor era în creștere, ea acum împărțea piața cu flotele mercenare europene, mai ales din cele Șaptesprezece Provincii Olandeze și din Franța. Vasele hanseatice nu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
odată cu Marele Război al Nordului din 1720. Suedia a acceptat să-și predea posesiunile din Livonia în schimbul unei plăți din partea sfântului împărat roman Maximilian al II-lea. Maximilian nu a reușit însă să plătească compensațiile cerute, astfel că și-a pierdut influența în afacerile baltice. Termenii tratatului privind Livonia au fost astfel ignorați și Războiul Livonian a continuat. Din punctul de vedere al lui Ivan, aceasta doar a permis puterilor implicate să formeze o alianță împotriva lui, acum că nu se
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
apoi către Wenden. La sosirea lor la Wenden, armata rusă a asediat orașul, dar a fost întâmpinată de o forță de despresurare cu 6.000 de soldați germani, polonezi și suedezi. În , care a urmat, rușii au suferit pierderi grele, pierzând cai și arme, Ivan fiind pentru prima oară învins categoric în Livonia. Bathory a accelerat formarea husarilor, o unitate de cavalerie nouă și bine organizată, care a înlocuit datoriile feudale ale nobililor. Similar, el a îmbunătățit un sistem de artilerie
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară"”. La 1 septembrie 1916 Armata a 3-a bulgară a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară"”. La 1 septembrie 1916 Armata a 3-a bulgară a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
meschine. Pierderea unicei ieșiri la Marea Baltică a fost o mare lovitură pentru economia lituaniană. Între 70% și 80% din comerțul exterior lituanian trecea prin Klaipėda. Regiunea, care reprezenta doar 5% din suprafața țării, conținea o treime din industrie. Lituania a pierdut și masivele investiții pe care le făcuse în infrastructura portului. Circa 10.000 de refugiați, predominant evrei, au părăsit regiunea și au căutat adăpost din partea guvernului lituanian. Lituanienii și-au pierdut încrederea în soarta țării lor: în martie-aprilie, retragerile de
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
suprafața țării, conținea o treime din industrie. Lituania a pierdut și masivele investiții pe care le făcuse în infrastructura portului. Circa 10.000 de refugiați, predominant evrei, au părăsit regiunea și au căutat adăpost din partea guvernului lituanian. Lituanienii și-au pierdut încrederea în soarta țării lor: în martie-aprilie, retragerile de depuneri în bănci și în instituțiile de credit au ajuns la aproape 20% din total. După pierderea regiunii Klaipėda, Lituania a alunecat în sfera de influență germană, mai ales în termeni
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
al Franței din cadrul lui INSEP. În anul 2007 a fost laureată cu aur la Jocurile Africane. Un ani mai târziu a câștigat pentru prima dată Campionatul African de Scrimă. În același an a participat la Jocurile Olimpice de la Beijing, unde a pierdut în turul întâi cu campioana olimpică Jujie Luan. La Olimpiada din 2012 de la Londra a ajuns în sferturile de finală. A fost învinsă la limită de italianca Valentina Vezzali, cea mai titrată scrimeră din istoria. A încheiat sezonul 2011-2012 pe
Inès Boubakri () [Corola-website/Science/335883_a_337212]
-
sferturile de finală. A fost învinsă la limită de italianca Valentina Vezzali, cea mai titrată scrimeră din istoria. A încheiat sezonul 2011-2012 pe locul 8 din clasamentul mondial. În 2014 a ajuns în semifinală la Campionatul Mondial de la Kazan. A pierdut cu italianca Martina Batini și s-a mulțumit cu bronzul, prima medalie cucerită de un scrimer african la un Campionat Mondial. În anul 2014 s-a căsătorit cu floretistul francez Erwann Le Péchoux.
Inès Boubakri () [Corola-website/Science/335883_a_337212]
-
în lumea jocului. Caracterele contoare individuale de viață, iar în cazul în care viața personajului este golita, acel caracter nu poate fi utilizat până când se ajunge la următorul punct de control. În cazul în care toate cele trei personaje își pierd viața, jucătorul trebuie să înceapă din nou la ultimul punct de control. În întreaga lume de joc sunt fiole magice speciale, si pentru fiecare cincizeci de acestea colectate, jucătorul primește un punct de calificare, care pot fi folosite pentru a
Trine 2 () [Corola-website/Science/335875_a_337204]
-
cu câteva zile înainte de masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. În 1574, regele Carol al IX-lea l-a chemat la Curte însă din cauza urei puternice dintre el și Ducele de Guise, a trebuit să plece din nou. Neavând nimic de pierdut, a luat parte la „Complotul Nemulțumiților”, împreună cu ducele de Alençon, însă a fost oprit și închis la Bastilia cu mareșalul de Cossé-Brissac. A fost eliberat în aprilie 1575 iar regele i-a recunoscut nevinovăția prin scrisori înregistrate în Parlament. A
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
anti-prusac toată viața, respingând în mod repetat măsuri prusace ca Kulturkampf și stabilirea căsătoriilor civile. Heinrich, precum și supușii săi din Reuss, a refuzat să accepte pe deplin că împărații germani Hohenzollern aveau prioritate față de alte case regale. Heinrich nu a pierdut nici o ocazie de a-l nemulțumi pe împărat, refuzând să permită construirea unui memorial al împăratului Wilhelm I, bunicul iubit al împăratului Wilhelm al II-lea. De asemenea, a refuzat să tolereze orice demonstrații de doliu, fie oficiale fie particulare
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
1988 înainte ca blocul răsăritean să înceapă să se dezintegreze. František Louka, un bărbat ceh de vârstă mijlocie ce era burlac convins, este un violoncelist ce își câștigă existența cântând la funeraliile organizate la crematoriul din Praga. El și-a pierdut locul de muncă de la Filarmonica Cehă deoarece fusese trecut de către autorități pe lista neagră ca „nesigur politic” după ce fratele său fugise în Occident. Un prieten îi oferă o șansă de a câștiga o sumă mare de bani printr-o căsătorie
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
Granadei în 1492. În 1503 a fost numit ca prim-guvernator și Vice-Rege al coloniei portugheze India (în . Almeida este creditat cu stabilirea hegemoniei portugheze în Oceanul Indian, ca urmare a victoriei din bătălia navală de la Diu, din 1509. Și-a pierdut viața în 1510 în timpul călătoriei de întoarcere în Portugalia. s-a născut la Baía de Saldanha lângă Lisabona, se presupune că în anul 1450, ca fiu al primului Conte de Abrantes (în ), Dom Lopo de Almeida și al soției sale
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
acțiune militară notabilă a fost Ofensiva din Saar, care a încetat în condiții controversate. După înfrângerea Poloniei din octombrie 1939, planificatorii militari din cadrul "Oberkommando der Luftwaffe" și "Oberkommando der Wehrmacht" și-au îndreptat atenția asupra Europei Occidentale. Aliații occidentali au pierdut inițiativa strategică, preluată de germani în 1940. Statul Major General german a conceput mai multe proiecte de plan de operațiuni. Șeful Marelui Stat Major al forțelor terestre, generalul Franz Halder, a prezentat primul plan cu numele de cod was "Aufmarschanweisung
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
a dobândit cetățenia kazahă. Sub noile culori a cucerit medalia de bronz pe echipe la Campionatul Asiatic din 2013. În 2016 s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 prin turneul preolimpic de la Praga. La Rio de Janeiro a pierdut în primul tur cu americanul Daryl Homer, care a devenit vicecampion olimpic în cele din urmă.
Iliia Mokrețov () [Corola-website/Science/335925_a_337254]
-
apariții, incluzând două partide de Cupa României, și cu 5 goluri marcate. A început sezonul 2013-2014 pe 20 aprilie 2013, împotriva celor de la Săgeata Năvodari, unde a fost schimbat în minutul 77, într-un meci în care echipa sa a pierdut cu 0-1 în deplasare. Pe 26 iulie 2013 a marcat singurul gol al echipei sale împotriva celor de la FC Botoșani, unde a egalat în minutul 54, făcând 1-1, meciul terminându-se cu scorul de 2-1 pentru botoșăneni, în deplasare la
Azdren Llullaku () [Corola-website/Science/335931_a_337260]
-
ca titular, marcând un singur gol. A marcat două goluri în atâtea partide în cupă. Llullaku a început sezonul 2014-2015 pe 21 iulie 2014, împotriva celor de la Pandurii Târgu Jiu, în optimile de finală ale Cupei României. Echipa sa a pierdut meciul cu 0-1 în prelungiri, Llullaku fiind integralist, după ce terminaseră cele 90 de minute cu scorul de 0-0. După acest rezultat, echipa sa a fost eliminată din competiție. Primul său meci de campionat l-a jucat pe data de 27
Azdren Llullaku () [Corola-website/Science/335931_a_337260]
-
lucru care l-a făcut să rateze primele două partide ale anului, întorcându-se, însă, în al treilea meci al anului, împotriva celor de la Rapid, pe 9 martie, unde a jucat ca titular, fiind înlocuit de Alexandru Curtean, echipa sa pierzând însă partida cu 1-0, acasă, după un gol al giuleștenilor în primele minute ale primei reprize. Pe 14 martie 2015, Llullaku a marcat golul egalizator pentru echipa sa la douăsprezece minute de la intrarea în teren din minutul 53, când l-
Azdren Llullaku () [Corola-website/Science/335931_a_337260]
-
pilonii existenți, dar lucrul pripit a făcut ca podul să se prăbușească. Refăcut pe piloni noi după proiectul lui Stanisław Hempel, podul a fost redeschis la 22 iulie 1946 de către Bolesław Bierut. Cu toate acestea, podul redeschis acum și-a pierdut o mare parte din splendoarea sa de dinainte de război, deoarece fondurile limitate nu au permis restaurarea diferitelor caracteristici decorative neo-renascentiste poloneze precum balustradele lucrate manual sau băncile de piatră ce se sprijineau pe pilonii podului. Balustradele decorate au fost înlocuite
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
mute din cauza revoltelor. El s-a întors în oraș în anul 1485, dar și-a mutat reședința din Orașul Vechi în Cetatea din Praga, unde a locuit tot restul vieții sale. Ceilalți regi ai Boemiei au locuit tot în cetate, pierzându-și interesul pentru Orașul Vechi. Turnul a rămas incomplet, având o lungă perioadă de timp un acoperiș provizoriu. Clădirea și-a pierdut orice funcție și s-a luat în considerare chiar demolarea ei. Turnul a fost utilizat ca depozit de
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
din Praga, unde a locuit tot restul vieții sale. Ceilalți regi ai Boemiei au locuit tot în cetate, pierzându-și interesul pentru Orașul Vechi. Turnul a rămas incomplet, având o lungă perioadă de timp un acoperiș provizoriu. Clădirea și-a pierdut orice funcție și s-a luat în considerare chiar demolarea ei. Turnul a fost utilizat ca depozit de praf de pușcă probabil de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, primind atunci numele de Turnul Pulberăriei sau Poarta Pulberăriei. El a fost
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
a fost o relicvă venerată a Bisericii Ortodoxe Ruse și din Belarus, care a fost confecționată în 1161 de meșterul Lazar Bohșa la comanda Sfintei Eufrosina de Poloțk și s-a pierdut în iunie 1941 la Moghilău. Eufrosina, maica superioară a Mănăstirii din Poloțk, a comandat confecționare acestei cruci pentru a decora noua biserică cu hramul Schimbarea la Față. Crucea simplă din chiparos era decorată cu aur, pietre prețioase și email, reprezentându-i pe
Crucea Sfintei Eufrosina () [Corola-website/Science/335968_a_337297]
-
individual, cât și pe echipe la Campionatul European de la Bolzano. La Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney a fost eliminat în sferturile de finală de rusul Dmitri Șevcenko și s-a clasat pe locul 5. La proba pe echipe, Italia a pierdut cu China în semifinală, apoi a câștigat cu Polonia în „finala mică” și s-a mulțumit cu bronzul. În 2001 a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial de la Nîmes, după ce a trecut în finală de francezul Loïc Attely. Astfel
Salvatore Sanzo () [Corola-website/Science/335984_a_337313]
-
a meciului, a fost învins, scorul fiind 13-15, și i-a ocolit titlul olimpic încă o dată. La Campionatul Mondial din 2005 de la Leipzig și-a repetat performanța de la Nîmes, învingându-l pe chinezul Zhang Liangliang. La Jocurile Olimpice din 2008 a pierdut în semifinală la o tușă diferență cu japonezul Yuki Ota. La rândul său în „finala mică” l-a învins la limită pe chinezul Zhu Jun, cucerind medalia de bronz, cea de-a patra din cariera sa, dar și ultima: proba
Salvatore Sanzo () [Corola-website/Science/335984_a_337313]