97,091 matches
-
zâmbetul este mai frecvent, apare și o dificultate de interpretare. Semnificantul zâmbet poate semnala la fel de bine confortul, fericirea, sentimentul de valorizare socială și personală, dar și nervozitatea, emoția (J. Pearson, 1991: 137). Este semnificativ faptul că zâmbetul poate fi un semn de identificare a unor sentimente pozitive la bărbați, nu și la femei, care zâmbesc în continuu. În schimb, copiii nu se disting radical în această privință, ceea ce consolidează opinia unei socializări diferite (de reprimare a afectelor la bărbați: “Nu plânge
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
o fată” și de supralicitare a afectelor la fete: “O fată trebuie să fie sensibilă, răbdătoare, delicată”). Diferențele de expresie facială, postură, teritorialitate (bărbații ocupă mai mult spațiu în raport cu femeile) sunt dublate de diferențe gestuale. Comportament feminin Comportament masculin Toate semnele repertoriului de gesturi (de la surâsul feminin afiliativ, distinct de cel masculin: de solidaritate, dar și de ironie la contact vizual, postură etc.) contribuie la configurarea a două subculturi: cea masculină centrifugă, competitivă (de ocupare a teritoriului) și cea feminină centripetă
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
made Language. Cea de a doua este reprezentată de critică franceză a falocentrismului la nivelul limbii și de elaborarea unei écriture féminine „scriiturii feminine” ilustrată de Hélène Cioux și Lucy Irigaray. În această ultimă perspectivă, femeia este concepută ca un semn al discursului, în contrast cu accentul pus de școala anglo-americană pe aspectele socio-politice ale limbii. Lingvistele feministe Deborah Cameron (1985) și Sara Mills (1995) își concentrează demersul critic pe importanța limbajului și reprezentării în construcția și menținerea inegalitații de gen. D. Cameron
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
pentru femei oferă une din puținele forme ale solidarității feminine prin promovarea unei culturi diferite, focalizate asupra experiențelor, proiectelor sau dilemelor femeilor (carieră și/sau viață de familie; comportament masculin asertiv și/sau sensibilitate, solicitudine feminină), ele se situează sub semnul aceleiași constrângeri paradoxale (double bind) care însoțește întreaga existență feminină. În acest sens concursul anului 2000 lansat de revista internațională Cosmopolitan în varianta românească menit să promoveze modele de reușită feminină (femei manager, femei juranliste, cercetătoare etc.) a funcționat cu
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
a oferit cadoul mult dorit. Kris îi dă lui Fred și Doris indicații pentru a ajunge acasă mai repede prin evitarea traficului auto pe o rută alternativă. Pe drum, Susan vede casa visurilor sale având în curtea din față un semn pe care scria "De vânzare". Fred află că Doris a încurajat-o pe Susan să aibă credință și îi sugerează să se căsătorească și să cumpere casa. Apoi se mândrește că el trebuie să fie un mare avocat dacă a
Miracolul din Strada 34 () [Corola-website/Science/333187_a_334516]
-
intrat într-o eră de aur a creării materialelor video de aproximativ un minut."" În martie 2014, videoclipul a avut peste 15 milioane de vizualizări și pește 97.000 de comentarii. În anul 2013 descrierea clipului a fost actualizată în semn de protest pe Google+ și au fost adăugate două adnotări videoclipului. În luna august a anului 2014, video-ul a avut peste 16 milioane de vizualizări și pește 102.000 de comentarii.
Eu la grădina zoologică () [Corola-website/Science/333201_a_334530]
-
iar jurnalul Helenei Jablonska, o femeie poloneză relativ înstărită, de vârstă medie, descrie tensiunile interetnice, antisemite și de clasă din oraș: „evreicele din subsoluri te jefuiesc cel mai rău”, și (la 18 martie 1915) „evreii își dau jos în grabă semnele de pe magazine, ca să nu-și dea nimeni seama cine e proprietar pe unde. [-] Toți s-au îmbogățit atâta de pe urma acestor bieți soldați și acum bineînțeles că vor să fugă!” După ce rușii au intrat în oraș în martie, soarta evreilor a
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
este un erou-martir tătar care pe 23 iunie 1978 s-a autoincendiat în Crimeea în semn de protest față de represiunea tătarilor crimeeni. Este un simbol al cauzei națiunii tătare. Musa s-a născut în familia ciobanului Yagya pe 20 februarie 1931, în satul Uzunğî din regiunea Balaklava, Crimeea. A avut cinci frați și două surori. În
Musa Mamut () [Corola-website/Science/333226_a_334555]
-
primii ecologiști alături de bunul său prieten Bernard Charbonneau, iar una dintre trăsăturile scrierilor lui, de la cele teologice până la cele de filosofie a tehnologiei sau mass-media, este o exegeza mereu surprinzătoare a ceea ce el numește "locuri comune". Practic, Ellul pune sub semnul întrebării tot ceea ce e clar și stabilit, reușind să răstoarne modul în care înțelegem lucrurile. A fost descris ca "pionierul gândirii ecologice înainte de Michel Serres. Că specialist în propagandă a descoperit că nu există realitatea opiniei publice înainte lui Pierre
Jacques Ellul () [Corola-website/Science/333227_a_334556]
-
și șederea îndelungată acolo au contribuit la formarea personalității sale. Konstantin Fedin a început să scrie proză scurtă în anul 1919, fiind descoperit de Maxim Gorki în 1921 și introdus în cercul literar Frații Serapion. Începuturile sale literare stau sub semnul formalismului și decadentismului, după cum afirma singur, simțindu-se o tendință de sondare complexă a psihologiei personajelor. Autorul evidențiază rezistența vechilor obiceiuri burgheze în epoca nouă instaurată după Revoluție, tema sa favorită fiind conflictul între vechi și nou în perioada Revoluției
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
revoluționare, salvarea acestuia de către revoluționarul umanitarist și uciderea idealistului de către prietenul său fanatic. Spre deosebire însă de Gauvain care-l salvează pe marchizul de Lantenac pentru a omagia generozitatea acestuia, Starțov îl ajută pe marchizul von Schönau mai puțin în semn de recunoștință pentru o favoare de care a beneficiat anterior și mai mult într-un gest egoist de a-l ajuta să transmită o scrisoare logodnicei sale din Germania. Romanul "Orașe și ani" a fost considerat unul dintre primele romane
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
o reputație diabolică datorată curajului de a urca singură pe piscul Cele Trei Călugărițe sau de a coborî în grote adânci, precum și a lipsei de respect față de străvechea ordine prusacă, circulând superstiția că prezența ei într-un loc e un semn rău. Soarta personajului rămâne necunoscută după întâlnirea devastatoare cu Andrei, ce a avut loc în 1920 la Petrograd, dar, spre deosebire de Andrei care se îndreaptă spre moarte, Marie este un personaj plin de energie care iubește viața. Prezența unor elemente autobiografice
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
examinare puțin sensibilă care are indicații limitate. Acesta poate fi modificat, în unele cazuri. De exemplu, în cazul unei maculopatii confirmate. Într-adevăr, leziunile sunt ireversibile, stabile sau susceptibile de a se agrava după oprirea tratamentului. Aceasta se traduce prin semne vizuale ca fotofobia, fulgere luminoase și diminuarea acuității vizuale. Studiul fundului de ochi scoate la iveală o pigmentație în inelul perimacular și angiografia arată o zonă de epiteliu retinian cu scăpări pigmentare. Câmpul vizual, vederea în culori, electroretinograma cât și
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]
-
literaturii române române, vol. I (A-L)", Pitești, Editura Paralela 45, 2006, p. 316-317; -Iordan Datcu, "Dicționarul Etnologilor Români", Editura Saeculum I.O., București, 2006, p.221-222; -Marian Popa, "Istoria literaturii române de Azi pe Mâine, vol. II," București, Editura Semne, 2009, p.753; -Jean Băileșteanu, "Viața ca o...paradă", Editura Autograf MJM, Craiova, 2010, p. 256-258; - Dumitru Gălățan-Jieț, "Petrileni de vază," Editura Confluențe, Petrila, 2010, p. 75-82; -Lucian Dindirică, "Dicționarul biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România", Filiala Craiova, Editura
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
O paranteză (sau cel mai des referite în perechi ca paranteze) este un semn de punctuație, de obicei folosit în perechi potrivite în cadrul textului, pentru a separa, evidenția sau explica un anumit text. Parantezele rotunde ( ) sau drepte [ ] în limba româna arată un adaos în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. Parantezele rotunde în limba
Paranteză () [Corola-website/Science/333288_a_334617]
-
sau propozițiile închise între paranteze constituie o propoziție (respectiv frază) de sine stătătoare din punct de vedere gramatical sau fac parte din aceeași propoziție sau frază ca și grupul sintactical cărui înțeles îl explică. Cuprinsul parantezei e despărțit prin punct (semnul întrebării, semnul exclamării) atât de grupul sintactic anterior, cât și de cel care urmează. Punctul (semnul întrebării, al exclamării) al doilea se pune înaintea ultimei paranteze. Parantezele drepte se folosesc cu scopul de a închide un adaos făcut de noi
Paranteză () [Corola-website/Science/333288_a_334617]
-
închise între paranteze constituie o propoziție (respectiv frază) de sine stătătoare din punct de vedere gramatical sau fac parte din aceeași propoziție sau frază ca și grupul sintactical cărui înțeles îl explică. Cuprinsul parantezei e despărțit prin punct (semnul întrebării, semnul exclamării) atât de grupul sintactic anterior, cât și de cel care urmează. Punctul (semnul întrebării, al exclamării) al doilea se pune înaintea ultimei paranteze. Parantezele drepte se folosesc cu scopul de a închide un adaos făcut de noi într-un
Paranteză () [Corola-website/Science/333288_a_334617]
-
vedere gramatical sau fac parte din aceeași propoziție sau frază ca și grupul sintactical cărui înțeles îl explică. Cuprinsul parantezei e despărțit prin punct (semnul întrebării, semnul exclamării) atât de grupul sintactic anterior, cât și de cel care urmează. Punctul (semnul întrebării, al exclamării) al doilea se pune înaintea ultimei paranteze. Parantezele drepte se folosesc cu scopul de a închide un adaos făcut de noi într-un text citat. Ele ajută la separarea spuselor noastre de ale altuia, sau de câte ori este
Paranteză () [Corola-website/Science/333288_a_334617]
-
afectează în nici un mod pe varani. Împerecherea se produce între lunile mai și august, ouăle fiind depuse în septembrie, în toată această perioadă, masculii luptă pentru femele și teritoriu. Masculul care pierde lupta este ținut o perioadă la pământ în semn de dominare, masculul care învinge disputa are atunci au posibilitatea de a încerca receptivitatea reproductivă a unei femele prin intermediul limbii bifurcate. De cele mai multe ori, femelele sunt atagoniste și resping masculul atacându-l cu gherele și colții. Așadar, masculul trebuie sa
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
coliba marinarului din cartierul de jos, unde o aruncă în mijlocul camerei. Când marinarul și fratele acestuia îl ajung din urmă pe d'Arrast, ei nu reacționează cu mânie, ci îl invită să ia loc și să li se alăture. Primul semn de simpatie al lui d'Arrast față de oamenii de rând are loc atunci când el refuză să-l pedepsească pe șeful poliției. Mai târziu, el este de acord să asiste la ritualurile precreștine și de origine africană (deși Camus nu a
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
două mii și numărul plăcuțelor scris din bibliotecă poate fi estimat la un total de trei sute. Majoritatea tăblițelor (aproximativ 6.000) conțineau compoziții colocviale sub formă de legislație, corespondențe și angajamente diplomatice, declarații aristocratice și aspecte financiare. Textele rămase conțineau preziceri, semne, incantații și imnuri către diverși zei, în timp ce altele se refereau la medicină, astronomie și literatură. Din toate aceste texte aflate în bibliotecă doar zece conțin opere literare expresive cum ar fi epopei și mituri. "Epopeea lui Ghilgameș", o capodoperă a
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
a debutat în 1969 cu proza scurtă ("Adam"), urmat de altă ("Absenți la dragoste"). Deși, la vremea lor, au fost bine primite de critică, autorul nu a inclus decât o nuvelă în volumul sau de Scrieri definitive din 2013 (editură "Semne", colecția "Scriitori români contemporani"). Volumul, cu 926 de pagini, realizare grafică exemplara, în format mare, cuprinde textele reprezentative ale autorului (șapte române și opt nuvele). Sumarul volumului Scrieri definitive este următorul: Române: Nuvele: Referințe critice: ""Cazul lui rămâne greu de
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
prejudecățile în ceea ce îl privește sunt „idioate”. În 2007 a intrat într-un conflict diplomatic cu Viena, după ce i-a criticat pe militanții împotriva energiei atomice din Austria, care organizau blocaje la posturile de frontieră dintre cele două țări în semn de protest față de centrala nucleară cehă de la Temelin. Un an mai târziu a evocat posibilitatea de a-l provoca la duel pe președintele francez de atunci Nicolas Sarkozy, "la ora 5 dimineața în pădurea Boulogne, cu doi martori îmbrăcați în
Karel Schwarzenberg () [Corola-website/Science/333345_a_334674]
-
scriitorul l-am admirat cu destul timp înainte de a apuca să îi strâng mâna. Îi citisem cărțile și descoperisem cu încântare pe criticul care scrie cel mai bine din branșa (nu sunt vorbe mari); când își pune în minte, autorul «Semnelor lui Hermes» e cel mai virtuoz dintre toți combatanții [...], un profesionist care îmbină erudiția cu performanță stilistica. Rară avis! Și, în plus, e un om aparte, mereu misterios, cu tristețile sale prețioase, dar și cu un imbatabil simt al umorului
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
major de ciumă. Situat pe malul Canalului Giudecca, el domină orizontul insulei Giudecca. Este membru al Asociației bisericilor venețiene și conține mai multe picturi realizate de Tintoretto, Paolo Veronese și Francesco Bassano. "" a fost construit ca o biserică votivă în semn de mulțumire pentru scăparea orașului de un focar major de ciumă care a decimat populația Veneției între 1575 și 1576 și în care au murit 46.000 de oameni (25-30% din populație). Senatul Republicii Venețiene i-a comandat arhitectului Andrea
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]