10,833 matches
-
plaje mai vizitate. Tot de-aici se poate vedea spre Sud Muntele Stenhouse de 353 de m altitudine, iar spre Nord un Pavilion chinezesc acoperit cu țiglă. La mare cinste sunt însă traseele turistice și bicicletele, care pot fi ușor închiriate de oricine. În fata satului Sok Kwu Wan se afla un golf plin de ambarcațiuni, care de care mai pitorești, dar și bărci de pescuit care aprovizionează restaurantele de lângă chei. O zi pe această insulă te reconfortează cât pentru trei
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
adică „bântuite”, așa cum spun agenții imobiliari, pot rămâne neocupate uneori ani de zile. Prin lege, agențiile imobiliare sunt obligate să comunice clienților evenimentele care au avut loc în imobilul respectiv, altfel riscă darea în judecată pentru tăinuire. De regulă, investitorii închiriază aceste apartamente străinilor care nu țin cont de superstiții. Oamenii, în general, evita să vorbească prea mult despre morți și cimitire. După zbuciumul de pe pământ, decedații merită să se odihnească în pace. Se spune că Dumnezeu a hărăzit sufletului să
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
sens. Din acest motiv, înmormântarea poate fi întârziată și cu peste patru ani, până se eliberează un loc în cimitirele publice. Prețul păstrării unui cadavru la morgă costă și el destul de mult. Pentru găsirea unui loc în teren trebuie să închiriezi un spațiu pe termen de 10 ani. După această perioadă, cadavrul este fie incinerat, fie reînhumat în mormânt de mai mică importanță. Incinerarea, chiar pentru persoanele de condiție modestă, nu-i o soluție tradițională, ci una conjuncturală, întrucât incinerarea în
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Mihai Bergman, comandantul garnizoanei din Tiraspol, a venit cu Lebed la mine. Eu nu m-am ridicat și m-am uitat cu dispreț. «Cine ești?» m-a întrebat Lebed. Știți foarte bine cine sunt.» « Da, da, da... Ai voștri au închiriat câteva celule la noi ca să vă ținem pe voi.» «Ai noștri nu au arendat nimic de la voi. Voi ați închiriat de la noi Republica Moldova. Mai mult, țineți aici și prizonieri de război.» A rânjit. «Ești deștept tare, da?» M-au anchetat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
uitat cu dispreț. «Cine ești?» m-a întrebat Lebed. Știți foarte bine cine sunt.» « Da, da, da... Ai voștri au închiriat câteva celule la noi ca să vă ținem pe voi.» «Ai noștri nu au arendat nimic de la voi. Voi ați închiriat de la noi Republica Moldova. Mai mult, țineți aici și prizonieri de război.» A rânjit. «Ești deștept tare, da?» M-au anchetat serviciile de contraspionaj ale Armatei a 14-a două luni. Voiau să mă facă să recunosc că aș fi fost
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de Artă, am fost și instructor coregraf...” “Primul hectar l-am luat pe câteva vedre de vin și de țuică” Gata cu urzicile țigăncilor, cu ardeii și castraveții. Trebuia să încerce o afacere adevărată. „Lăngă Primăria Capitalei, erau Sindicatele unde închiriase Nica Leon la o firmă de turism. Am luat legătura cu ei. Mi-au dat să fac niște curse cu microbuzul pe la Odessa, pe la Edirne, pe la Istanbul și câștigam în două zile cam 4-5 salarii. Eram cu o grupă din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
m dat niște grâu de sămânță și am mai luat vreo 100 de animale în 2005. Am făcut primul import de juninci din Olanda. Am luat 70 de juninci Holstein din Olanda. Nu aveam spațiu suficient de cazare și am închiriat un grajd de la un fost CAP dintr-o comună vecină. Cu stabulație legată. L-am renovat, i-am introdus apă automată. Am început să dau laptele la Danone. Delegatul companiei mă întreabă dacă nu vreau să iau 66 de vaci
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cumva are o lipsă, dar lucrul era cu neputință. Acela era numărul. Căută mai departe vreun bis și se gândi la posibilitatea ca în curtea unchiului să fie mai mulți locatari. Știa însă bine că Giurgiuveanu era proprietar și nu închiria, și un chiriaș, de altminteri, ar fi știut la cine stă. Mai mult muncit de ciudățenia acestei întîmplări decât de problema petrecerii nopții în necunoscut, Felix mergea în neștire înspre strada Arionoaiei, când, deodată, o imagine i se fixă în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mărunțișuri, fie măcar o bomboană. Odată îi dărui o cravată. Într-o zi, Felix se auzi strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia în trăsura cu doi cai albi, care era închiriată de Pascalopol, și ședea oricând la îndemîna ei, agitând un pachețel cu mâna. Felix alergă intrigat și descoperi că fata avea în mână un pachet de ciocolată fină. - Rupe din el... nu tot... nu tot!Apoi Otilia începu să ronțăie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de brațele Otiliei, moș Costache rezista moale, cu vocea lui răgușită. - Are să fie cam greu, pierd un venit... - Papa, te rog, hai să ne mutăm. Moș Costache spuse Aglaei noua hotărâre. De altfel, își făcuse socoteala că ar putea să închirieze casa din Antim mai scump decât cealaltă. - Cine ți-a dat ideea asta? se răsti aceasta.Luat repede, Costache mărturisi: - Otilia. E departe de Conservator. - E departe de bărbați, îl parodie Aglae. N-ai să lași casăbună, bătrânească, pe mâini
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mirat: - Acela e proprietarul? Dar bine, este unchiul meu, CostacheGiurgiuveanu. - Nu mai spune! Chiar așa-l cheamă. Colegul îl informă că ședea într-o casă de raport cu câteva caturi, foarte modernă, însă cu apartamente mici, pe care proprietarul le închiria la studenți, la intelectuali tineri în concubinaj, scoțând astfel un venit mai mare. Accepta chiria lunar, în schimb se acoperea printr-o poliță scadentă la data exigibilității ei. În caz de neplată, preschimba polița sporindu-i cifra, sau o protesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Scarlat a găsit aci pe ultimul vlăstar feminin al unei familii de acestea simple, care deținea o curte mare de tot. Scarlat, fiind tâmplar, și-a făcut spre stradă niște case pasabile, care se văd și acum, și le-a închiriat. Terenul l-a tăiat în două prin altă casă cu prispă, pe care la fel o închiria mai ieftin, cu odaia, la studenți. Coridorul acestei case cu pălimar răspundea în fund unde, în plin centru al orașului, dădeai de o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
curte mare de tot. Scarlat, fiind tâmplar, și-a făcut spre stradă niște case pasabile, care se văd și acum, și le-a închiriat. Terenul l-a tăiat în două prin altă casă cu prispă, pe care la fel o închiria mai ieftin, cu odaia, la studenți. Coridorul acestei case cu pălimar răspundea în fund unde, în plin centru al orașului, dădeai de o priveliște cu desăvârșire țărănească. Acolo, Scarlat avea o casă, ca pe la munte în Muntenia, cu pridvor lat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi plătit lui terenul "foarte ieftin". În felul acesta, ar fi avut jos venit de la prăvălii, împreună cu Otilia, și ar fi avut și un apartament de locuit, pe care, cum era deocamdată singur, ar fi putut să și-l închirieze, păstrîndu-și o mansardă. Pentru un doctor, o astfel de afacere era strălucită. Felix iubea și respecta pe Otilia peste orice măsură posibilă, dar combinațiile lui moș Costache îl aruncau într-o silă care umbrea sentimentele lui. Exagerând, în sensul prudenței
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jumătăți de cărămidă a două odăi din față, spre a le preface în patru, și divizarea sălii de intrare printr-un paravan de lemn, pentru ca apartamentul din față să aibă o intrare separată. Își făcuse socoteala că ar fi putut închiria camerele ca mobilate cu măcar patruzeci lei pe lună, luând pe an aproape două mii de lei chirie. Două mii lei înmulțit cu zece (adică cu zece ani) dădeau douăzeci de mii de lei. Pentru Otilica, gândea el, era o sumă bună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el o "menajeră". Avea o veche cunoștință, pe care-o frecventa de pe când era văduv și care îl mulțumea prin aerul de modestie materială. Se gândi că ar putea s-o ia în casă "ca pe o nevastă", ca să-i închirieze odăile, să-i vadă de gospodărie. La căsătorie nu cugeta deloc, nu numai fiindcă îi era frică de cheltuieli, dar fiindcă își zicea că o femeie care trăiește în casă e prin chiar aceasta o adevărată soție. Ideea legalității era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
las până nu-l descopăr. Aglae voia să cheltuiască puțin, dar să satisfacă onoarea familiei, care ședea toată în numărul de preoți și de trăsuri. Se mulțumiră, în materie de cler, cu părintele stavrofor și cu popa Țuică. În privința trăsurilor, închiriară zece și obținură zece împrumut prin Stănică, de la numeroasa familie a acestuia. Pascalopol însuși trimise pe a lui și veni și el cu alta. Cele peste douăzeci de vehicule, printre care și cupeuri, înșirate pe strada de obicei cam pustie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar rece, ca față de un chiriaș care e pe cale să se mute. Într-o zi întrebă iarăși pe Otilia: - Tu ce faci? ca să știu! Poți să stai acum cât vrei, dar să știi că eu la primăvară repar puțin și închiriez casa. Nici nu e de tine odaia de sus. Mă mir de ce nu-ți iei în oraș o odaie mobilată! Din toate cuvintele Aglaei rezulta că Otilia era socotită ca o străină tolerată. Otilia nu se aștepta la alte purtări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că le-a plecat băiatu ! S a făcut doi-trei ani de când a plecat Tudor, a plecat înainte să moară bunică-sa, madam Ioaniu. Camera lui o ține Ivona și-acu neatinsă, nu doarme nimeni în ea și nici n-o închiriază. Ditamai căsoiu pustiu, și camera băiatului o ține Ivona ca p-un cavou, cu poze colorate trimise de el de pe unde-a umblat. Și ce-i încălzește pe ei că băiatu lor colindă țările toate, pe ei ce-i încălzește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu sînt lesbiană ! țip exasperată. — OK ! zice grăbită. OK. Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strîns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, cînd am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bînd schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gîtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai tîrziu, Îmi trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Vă aduc imediat copiile rapoartelor. Spuneți-le că n-or să fie puși sub acuzare dacă vorbesc. Stathis, du mizeriile astea la companiile care furnizează costume și vezi dacă se potrivește cu ceva din inventarul lor, apoi află cine a Închiriat costumele pe care le poartă... artiștii. Să Încercăm mai Întîi pe calea asta, că dacă trebuie să identificăm persoanele pe baza fotografiilor, o să dureze o săptămînă Întreagă. Domnilor, sînteți liberi! Vincennes, pe cai! Și nu te lăsa furat de peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca să-i facă să creadă că fusese o spargere. Decolă de acolo fără o țintă anume, mergînd cu mașina la Întîmplare. *** Se plictisi repede să conducă mașina, așa că găsi o zonă cu moteluri și se opri la o bombă care Închiria camere cu ora: Oscar’s Sleepytime Lodge. Plăti pentru o săptămînă, cără sacoșele Înăuntru, făcu un duș și Îmbrăcă la loc hainele murdare. Un adevărat rai al gîndacilor. Pe peretele din spatele patului se vedeau gîngănii și grăsime. El Însuși avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
relaxarea grilei marxiste, publicarea unor lucrări originale neortodoxe și a unui impresionant număr de traduceri din operele presocraticilor, ale lui Platon, Plotin, Hume, Berkeley, Kant, Schelling, Freud, Frege, Carnap, Heidegger. În 1975, scurtă vreme după pensionarea sa, Constantin Noica a închiriat o cămăruță mizeră de 8 m2 într-o cabană dintr-o stațiune de munte din preajma Sibiului, numită Păltiniș, situată la 1 400 m altitudine și la 330 km de București, și s-a mutat acolo. Din acel moment a început
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Partea din spate era lipită de munte și trăiai sub amenințarea permanentă a unor stînci uriașe ce păreau gata să se prăvălească În orice clipă și, totuși, nu cădeau niciodată. Nu degeaba plătiseră o groază de bani ca s-o Închirieze, te apucă amețeala cînd te gîndești. Avea piscină și o grădină destul de mare, cu o mulțime de copaci și chiar cu o porțiune de păpuriș, unde Julius se ducea adesea și cînd se Întîmpla să dea peste o broască rîioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît cu mediul, fiindcă altfel americanii ăștia l-ar fi luat peste picior. CÎt despre bani și În general despre partea materială nu trebuia să-și facă griji; Juan Lucas avea să-i trimită o sumă frumușică lunar, ca să-și Închirieze un apartament lîngă universitate, În cazul cînd nu i-ar fi plăcut să stea la cămin. Îl sfătui să-și găsească repede o americancă și să aibă grijă să nu-i vină cu un plod, ori să-i treacă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]