9,824 matches
-
a zis: „Nu știi cum se cresc copiii. N-are nimic, nu-i bolnav. E sănătos. Lasă-l să plângă până o obosi, și așa ai să-l lecuiești”. CELE MAI VECHI AMINTIRI Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. Îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Povestirile cinice ale mamei despre încercările ei repetate de a mă avorta plus amărăciunea din existența cu Nichita, toate astea mă sculptaseră altfel pe dinăuntru. Viitorul nu poate să fie decât trist, viața în cuplu e o tortură, i-am șoptit lui René. Dar asta nu te împiedică să te bucuri de viață, mi-a aruncat René, criticându-mă ca de obicei pentru „crizele mele de nihilism”, pentru lăcomia cu care mă îndopam cu tristețe. După Spinoza, tristețea, spunea el, înseamnă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aruncat apă peste ea ca s-o facă să iasă afară și a tras-o de păr încât a rămas cheală în acel loc, a spus ea, arătându-mi locul în care părul n-a mai crescut, locul adevărului, am șoptit eu numai pentru mine. 17 ianuarie 1991 Războiul a izbucnit la ora unu noaptea - americanii au distrus roboții irakieni. Toată lumea e zguduită de acest război care va avea consecințe grave pentru soarta întregii planete. Oamenii au început să întrevadă drumul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a zburat ca un arhanghel, la plecare. Eu și cu Inger ne-am dus să vedem din nou mormântul lui Hill. Avea o piatră separată de a tatălui său, profesor universitar cu care pictorul s-a luptat o viață. Am șoptit lângă piatra lui Hill cuvinte de iubire și mare admirație pentru toată opera lui, inclusiv poemele. Seara, la Inger (Johansson) acasă, unde era o masă superbă, au venit și Birgitta, și Ulf - erau la masă și Stina (cu prietenul ei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care se prepară în fiecare atom și deși avem atâtea creiere și atâția ochi, suntem orbi la toate transformările din elemente. Peste câteva zile, sunt sigură de asta, mă voi uimi din nou în fața firelor de iarbă, a primelor flori, șoptindu-le: Bine ați venit, de unde ați venit! Imaculata prospețime a primăverii, cel mai frumos anotimp, se oglindește și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
s-au stins și pe holuri s-au auzit pașii alergând și vocile ridicate, amenințătoare ale studenților de la zi care făceau de serviciu. Colega din Bacău, al cărei soț era securist și care stătea lângă mine la curs, mi-a șoptit că cei din Ardeal, printre care și o cântăreață binecunoscută de muzică populară, au cântat în noaptea aceea. Dimineață, a doua zi, mulți au fost trimiși acasă pentru a nu tulbura liniștea din academie și a nu răspândi vești despre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de mare finețe pentru industria socialistă. Eram tineri, eram frumoși și eram fericiți. În scurt timp după darea în folosință a fabricii, în care fusese adusă, de la o firmă din străinătate, tehnologie de vârf în automatizări, dar despre care se șoptea că era deja depășită în alte țări europene, angajaților le-au fost repartizate apartamente în blocurile care se construiau frenetic în zona industrială a orașului. Numărul locuințelor era aproximativ egal cu al celor care se angajau, de aceea, orice tânăr
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fără a lucra ceva. Tot ce făceam era să curăț mașinăria lângă care stăteam și să o privesc ore în șir. De fapt, era defectă. Peste un timp, unui mecanic i s-a făcut milă de mine și mi-a șoptit la ureche: „Mergi la șeful de secție și cere-i o mașină care funcționează. Asta e defectă de câțiva ani”. Am 36 încercat de câteva ori să-i vorbesc maistrului, dar se făcea că nu mă vede, de parcă aș fi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iar timbrul grav, ochii mici și curioși mă cântăreau. Părul vopsit castaniu-roșcat era făcut permanent, tuns scurt, băiețește. Avea gesturi hotărâte, masculine, dar era simpatică și îmi inspira încredere. Recunosc că mă simțeam în siguranță în prezența ei. Mi-a șoptit, cântărindu-mă din cap până în picioare: Ești profesoară, tovarășa? Nu, vin din fabrică. De ce? 41 Arăți a intelectuală, nu pari muncită. Ești elegantă și firavă. Nu te prea văd umblând prin praf și prin noroaie. Păi... nu prea am muncit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
secretara de la județ, iar între noi, în spate, instructorul cel slab. Mirosea greu a țigări și își schimba culoarea feței de fiecare dată când, în saltul mașinii prin gropi, se apropia mai mult de mine. Instinctul de femeie mi-a șoptit imediat că deja era mult prea interesat de persoana mea. Casele au început să se zărească. Era o zi de sfârșit de vară secetoasă, iar norii de praf făceau dificilă observarea tuturor detaliilor. La vederea mașinii de la județ, oamenii se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
școală am aflat o mulțime de lucruri despre colegi și mai ales despre învățătoare. Odată, tovarășa ne-a pus să scriem niște scrisori despre cineva de la primărie, dar nu avem voie să spunem nimănui, că ne lasă repetenți, mi-a șoptit copilul înainte de a intra în curtea școlii. Ținând copilul de mână, am intrat în clasă. Sub catedră și pe aceasta erau o mulțime de „mărțișoare”, pe care învățătoarea încă nu apucase să le ducă în portbagajul mașinii. 100 TOATĂ LUMEA FURA
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
abia cumpărată de la București, pe care o purtam, era tot roșie! Ne cunoaștem între noi și ne așezăm în bănci după preferințe. Ca de obicei stau lângă tovarășa Grasu, fosta mea șefă, și lângă Vasilescu, primarul de la Harbujești, care ne șoptește: S-a sinucis generalul Milea! „Cine-o mai fi și ăsta?”, mi-am spus nedumerită în gând, fără a înțelege că s-a sinucis comandantul armatei române! N-a apucat să spună mai mult, că în sală a intrat Țăpoi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să aibă destui bani pentru cele două femei, dar și pentru familia sa. Într-o zi, fiica 140 sa, care tocmai terminase liceul, a fugit în lume cu un șofer brunet din satul învecinat, spre disperarea președintelui. Pe la colțuri se șoptea că fata ar fi gravidă și că iubărețul președinte va fi bunic, ceea ce s-a și întâmplat. Spre toamnă, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a fost nuntă mare. Acolo s-au întâlnit cele două amante cu soția președintelui Cotoi, care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în comună, mi-a răspuns inginerul atotștiitor. Poate dați o cafea, că tot v-am adus vestea cea bună! V aș invita la vie să vedeți ce frumos cântă greierii noaptea și ce frumos miroase a fân cosit, mi a șoptit inginerul la ureche. Mirosurile de rachiu proaspăt băut, de usturoi și de țigară m-au învăluit neplăcut. Am tăcut și am zâmbit. Pe el îl rugasem să pregătească sus, la ferma viticolă, masa pentru secretarul Țăpoi. Contabila chicotea cu nasul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
directoare, șefii cei mari își alegeau câte una, uneori și două, după gust, pentru a-și petrece ultima seară într-un mod cât mai plăcut. Discret, într-una dintre pauzele instruirii, un activist mărunt de la serviciul „cadre”, tovarășul Lunecosu, îi șoptea „celei alese”: După instruire, mergi la barul de la hotel. Mă aștepți acolo pentru cazare. Îți iei și bagajul cu tine. O priveam cu coada ochiului pe „cea aleasă”. Cele noi se înroșeau și priveau speriate în jur. Dintre cele mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
magazie încremeneau. Căldura din casă mă îmbia la somn după ce terminam treaba. Plecam la primărie odată cu Mișu, care mergea la școală. Mama, tot când se întunecă vii acasă? Nu știu când vin. M-am săturat să stau mereu singur, îmi șoptea la despărțire. „Ar trebui să mă ocup mai mult de copil și de familie” îmi spuneam de fiecare dată. Imediat ce intram în primărie uitam însă cu desăvârșire de hotărârea luată. PLOCOANE PENTRU NOTE DE TRECERE Pregătirea pentru examenele din februarie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pozele imediat ce le făcea. Uimită am privit pozele color primite, foarte reușite, pe care le-am pus în mapa de primar. Nu vă grăbiți, că vă ducem cu mașina, iar șareta o aduce tata mâine dimineață la primărie, mi-a șoptit Sofia. Am stat până noaptea târziu în curte la lumina stelelor și mi-au povestit despre casa lor, despre patiseria pe care o aveau. Mi-au arătat poze. Am vorbit, am cântat, am spus glume, am depănat amintiri. Uneori neamțul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a luat-o pe zare. M-au lăsat în liniște în fața casei. Când am coborât, Sofia mi-a pus în mână o sacoșă mare în care erau felurite produse 190 alimentare și dulciuri. Înainte de a închide ușa mașinii, mi-a șoptit la ureche: Noi am vorbit foarte serios. Gândește-te bine! E șansa vieții tale. Alții ar da ani din viață ca să o aibă. Așteptăm un răspuns. Somnul nu a venit în noaptea aceea. Zorile m-au găsit cu ochii deschiși
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
căldărari. Căruța cu coviltir care oprise în fața primăriei era plină cu lighene din aluminiu, cazane, castroane, căni din aramă și cazane de țuică, a căror confecționare și comercializare era strict interzisă. Vedeți că v-au lăsat ceva acasă, mi-a șoptit nenea Turuianu la ureche. Dați-le voie să-și vândă marfa, că avem și noi nevoie de cele pe care le lucrează. Sunt cuminți, și dacă le merge vânzarea plătesc și la primărie ceva bani. „Ar trebui să aibă autorizație
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Nu plec când vrei mata! Plec atunci când spune primăreasa să plec. Ea e femeie bună! Mata nu ești! Dacă ești așa mare ghicitoare, spune-mi care e numele meu! 194 I-am îndesat în palmă niște bani și i-am șoptit la ureche în poartă: Ghiță, așa îl cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de școală, să mă ducă să-mi iau copilul de la nenea Culai și să plec până la șoseaua națională pe jos, deși aceasta ar fi fost o nebunie în acele momente tensionate. Soția casierului mi a ieșit înainte și mi-a șoptit bucuroasă: Soțul tău vine cu o mașină să te ia! Du-te cu mașina noastră și adă-l pe Mișu! Pe drum m am oprit la ferma viticolă. Inginerul, pe care îl credeam prieten, a refuzat să-mi vorbească, întorcându
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în două zile ai plecat la București, să te prezinți la examenul de admitere la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale. Ai înțeles?" Nu știu ce-am bâlbâit, am ieșit din birou împreună cu delegatul MAE, care pe culoar mi-a mai șoptit la ureche, ca șarpele Evei, că Ministerul se va îngriji să-mi aranjeze mutația în capitală, spațiu locativ și transferul "tovarășei" cu serviciul. Față de cele de mai sus țin să precizez că la terminarea facultății în 1962, anul de înființare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și transferul "tovarășei" cu serviciul. Față de cele de mai sus țin să precizez că la terminarea facultății în 1962, anul de înființare a Cursului Postuniversitar de relații Internaționale, fusesem "selectat" să mă prezint la București, la Curs, delegatul de atunci șoptindu-mi "vorbe dulci", gen "ce viață interesantă o să ai ca diplomat! Nici n-o să stai prea mult prin țară azi ești la Roma, mâine la Helsinski"! Surprins de "Helsinski", m-am gândit c-o fi vorba nu de "externe", ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Victoriei. Pe culoar, în drum spre secretariat, dau nas în nas cu tovarășul ministru Ștefan Andrei, însoțit de șeful lui de cabinet, fostul meu director din anii '70 de la Direcția culturală. Am salutat și l-am auzit pe tovarășul consilier șoptindu-i tovarășului ministru: "S-a întors Săvescu". De întors, mă întorsesem, la încheierea misiunii, cum era și normal, dar de ce era întoarcerea mea atât de interesantă pentru ministru? Când am intrat în secretariatul direcției și apoi la director (regretatul ambasador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]