11,853 matches
-
de mare", și "nu-i ajungeai cu prăjina la nas"..., "vezi, Dumnezeu nu bate cu bota", ori "nu era Ea atât de rea, cât o sfătuiau și o mânuiau fanarioții lui Panaiotache, care-au dirijat-o și învățat-o să calce pe cadavre"!!! ... A fost dusă într-o noapte la București și înhumată la Cimitirul "Sfânta Vineri". Miu Gheorghiu, fetele, rudele au plâns-o fierbinte. La câteva zile, gura lumii, malaxorul, s-a oprit, a redevenit cuminte. Cei doi colegi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
măi omule: n-au decât să poftească și să te vorbească, cine-o vrea și ce-o vrea! Cine-ți cunoaște hatârul știe prea bine că n-ai fost și nu ești un lingău!... Dar, dacă-ți stă în putință, calcă-ți ușor pe inimă și fă-le și această dorință! Fiindcă, astfel, îți salvezi gândul. Și poți să-ți vezi colecția expusă așa cum și-o dorește inima ta, acum, când mai ești și trăiești! În fond, buni sau răi, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu îndrăzneam să ghicesc răspunsul, continuă: Să vezi... întâi și-întâi, pe la orele șase, șase fără un sfert, a coborât de la etajul trei grăsunul Stupcanu, controlorul de la vama Siret, care trebuie să fie acolo la șapte fix. L-am auzit călcând grăbit și ieșind valvârtej, trântind, ca de obicei, ușa de la intrare, deschizând portiera mașinii, apoi ambalând motorul și demarând în viteză... N-am apucat să citesc o pagină întreagă și, de la ultimul etaj a coborât doamna Murărașu femeia aceea înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era vreun bețiv, nu fusese niciodată văzut umblând pe șapte cărări, ci doar că avea În el o sămânță de ceartă, ca toți din neamul nostru, și nu se prea dădea În lături la o adică și nu se lăsa călcat pe coadă. Neamu’ nostru, lumea asta proastă, o auzeam bolborosind pe Motănica, În timp ce reproșul din privirile surorilor ei aluneca instantaneu În compasiune, o compasiune din care ai fi putut Înțelege că-i mai mult fratele ei decât al lor. Motănica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spune Andrei, că el știe mai bine. Andrei se lovește cu palma peste frunte. Uite-l că și-a adus aminte. — Taci că-i bine! În afară de noi nu mai are moșu’ pe nimeni. De o săptămână nu i-a mai călcat picior de ziler prin curte. Ești scăpat, Laure. Da’ mai rău e că n-are cine să-i bată tuburi... Această descoperire Îl face să-și piardă cumpătul pentru o clipă. Zbiară: Laure! Pune dracului mâna odată pe mătura aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ușor ondulate și de privirea apoasă ce-l arăta În stare să-l asculte pe tac-su ceasuri În șir cu cea mai mare atenție, ca să facă până la urmă tot ce știe și ce vrea el. Prima dată Îl văzusem călcând parcă-n vârful picioarelor printre roabe și găleți și grămezi de mortar, cu o strâmbătură de dezgust la care n-am luat aminte până nu mi-a spus Laur. — Uite-l, ăla-i poponaru’ de fii-su... — Tot degeaba, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l conduc la gară. Era o hotărâre de moment. Mă lipseam cu inima ușoară de banii pe ziua aia. Mi se cam acrise și mie de tuburi, ăsta-i adevărul, și n-aș mai fi avut mult până să-mi calc pe inimă și să-l Însoțesc. Fiindcă tot ne era În drum, am zis să trecem și prin Calea Griviței pe la Motănica. Lui văr-miu Îi era totuna, iar eu probabil că simțeam nevoia unui răgaz În care să decid dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tuburi. M-am urcat Într-un autobuz. Mergea la Casa Scânteii, da, acolo s-ar fi putut să dau peste neamurile mele vitrege pe la care n-am mai trecut din iarnă, așa că s-ar cuveni. În urmă cu trei ani călcasem În gura lăcomiei lăsând un manuscris la o editură. Hotărâsem Într-un moment de slăbiciune extremă al vieții mele că nu m-aș mai putea numi scriitor fără o astfel de relație. Am tot trecut de atunci pe la Editura Calende
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
efort suprem. De-acum o priveam ridicat Într-un cot, lungit În iarbă la picioarele ei. E atât de Înaltă și de frumoasă, dragostea mea, mămica mea Felicia pe care toată viața te-am căutat și acum aștept, să mă calci pe cap ori să-mi tragi un șut În gură cu adidasul ăsta alb. Așteptam să facă ceva sau să spună ceva. Gâfâia și tot ce fierbea În ea era desigur de necuprins În vorbe, așa Încât renunță și o luă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i și el amărât și vai de capu’ lui. Și pe tine te-am lăsat fără viză pe buletin, Îi amintește lui Andrei. Oricine vine În curtea asta și pune maistru’ Gomoiu obrazu’ pentru el, am io grijă. Da’ dacă calcă pe bec, nu mai am ce-i face. În primăvară... Nu-i așa, bre? În primăvară mi-a furat un sac de ciment jigodia aia, face moș Victor. L-a Încântat unu’ din gară. Am zis că ducă-se, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el până la urmă, că i-am golit moșului curtea și i-am rupt Încuietorile și ne-am mai căcat la capu’ lui pe birou’ ăla. — Da’ cine l-a omorât pe moșu'?! E foarte contrariat văr-miu și mă cam calcă pe nervi. Acuma chiar aș vrea să-l țin de gură. În sfârșit a adus asta cârnații și porțiile de varză cu ciolan și parcă aș simți nevoia să-mi tihnească și mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Gilbert din Techirghiol care le gătea pentru douăzeci și cinci de lei pe zi, le-ar fi ajuns s-o ducă din câștig binișor la Vădăstrița până-n primăvară. Nenorocirea a fost că mai Încoace, spre sfârșitul lui august, văr-miu a călcat În gura lăcomiei și a cumpărat hainele astea care le văd pe el, raiații și geaca și pantofii, pe care n-a dat mare lucru: câștigul pe trei zile de alergătură pe plajă cu avem nămol de la Techirghiol, cine mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pentru oricine ar fi bătut la ușă. Și cel mai bine ar fi să nu ieșim deloc, fiindcă de bună seamă e ceva vreme de când ei au Început să ne caute. Părințelul a instituit regula asta, și tot el a călcat-o câteva seri mai târziu. Ce să mai spun că de-acum ieșea În fiecare seară, bineînțeles, ca să caute centrala aia termică unde lucrează Pepino, despre care nevastă-sa habar n-avea unde ar putea să fie. De altfel ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trenul apăru din întuneric ca o fantomă, și se opri scrâșnind jalnic pe șine. Ca la comandă, pe peron se deslănțui o goană turbată către trenul înțepenit pe linie la vreo 50 de metri. Cine cădea, căzut rămânea... Peste ceilalți, călcați în picioare veneau alții... și alții. Cât ai clipi, o mulțime agitată umplu vagoanele până pe scări, cățărați pe tampoane și pe acoperiș, înghesuiți câte 10-15 în compartimente de 6 persoane... de nu mai încăpea un ac. Peste tot înjurături, lovituri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
locuri, ar trebui să îngenuncheze!... Acolo, pământul e plin de oasele eroilor... și mustește de sângele lor”. Simții un fior străbătând-mi întreaga ființă, și pielea mi se încreți pe trup. „Ce zic „ei”, oare, acolo în morminte, când dușmanii calcă pământul pe care ei l-au apărat cu viața și cu sângele lor?!”, fu primul gând care îmi veni în minte. Încă pe atâta, mai avem... pân’ la București...!”, acelaș glas mormăi, risipindu-mi gândurile. După o lungă noapte de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
copleșitoare se înfățișa înaintea ochilor. „E frumos ... e frumos de ți se taie răsuflarea !”, mi-am zis, și gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor străini: Andreas Wolf, episcopul italian Marco Baldini, sirianul Paul din Alep, ș.a... care au călcat pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Locomotiva gâfâia cu toată puterea, slobozind în răstimpuri câte un șuierat prelung, jalnic, care ți răscolea toată ființa. Drumul nostru se apropia de capăt. În piept, inima începu să-mi ticăie mai tare și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
albe, domnițe visătoare în rochii lungi de mătase... logofeți, spătari, vornici... cârmuitorii țării din alte vremuri... Te uiți vrăjit la casele a căror vechime și simplitate strămoșească îți duce gândul departe în lumea care a strălucit odinioară, povestită în cronici... Calci cu grijă pe pietre, de parcă ți-e frică să nu deștepți cu zgomotul trecerii tale, cine știe ce ființe legendare adormite de sute ori de mii de ani pe aceste locuri... Un șuierat scurt, de intrare în gară, mă smulse din visare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de moarte în timpul refugiului, înfricoșa... dar, fuga de foame era înspăimântătoare. „Călătoria”, cu „trenul foamei”, era cumplită. Trenul apărea ca o fantomă din întuneric... Pe peron se dezlănțuia o goană turbată către el. Cine cădea căzut rămânea...Peste cei căzuți, călcați în picioare, veneau ceilalți. Trenul era sortit să aparțină celor puternici și norocoși, ceilalți, cei mai mulți, nu mai sperau nimic. Cât ai clipi, o mulțime agitată, umplea vagoanele până pe scări cățărați pe tampoane și pe acoperișuri, înghesuiți câte 10-15 în compartimente
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
apusuri aurii, cum au mai fost când am plecat !” „.. Să nu ne răzbunați..!”, erau ultimele lor cuvinte. Cei mai mulți dintre ei și-au găsit sfârșitul, după ani de temniță grea. Statornicirea noii orânduiri își întindea covorul de sânge peste care triumfătorii călcau cu rânjet de fiară flămândă. „ - S-a stins becul nr...!”, striga gardianul securist în dreptul unei celule... „... Și becul nr... s-a stins..!”, se auzi altul în fața altei celule.. ș. a. „ - Oare-i celula lui Iuliu Maniu... ori, a istoricului Gheorghe Brăteanu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
băncile, catedra, fruntașii comuniști aliniați pe perete, gata de marș... totul se învârtea în jur, ca la „roata norocului”... ritmat... „Tră-ias-că...tră-ias-că!.. Stă-pân... pe ...destin e..! ... Cu un nou imn, în marș „triumfal”, Republica pășea neabătut pe drumul înfăptuirilor „democratice”,călcând peste cadavre... semănând întuneric și groază... Capitolul VIII ÎN ȚARA ASTA, SUNT PREA MULTE COZI DE TOPOR... În prima sâmbătă, după Bobotează... A doua zi era Duminică și, deșteptarea se prelungea cu o oră.. așa că puteam sta la povești până
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Fiecare se cufundă în gândurile lui, prin minte trecându-le.. „I. Maniu luptă de 50 de ani pentru... și înălțarea neamului..”, „.. Regim cu rele deprinderi... Țara se duce de râpă... nulitățile și secăturile conduc.. Societatea românească se dărâmă..!”. „ Dreptatea este călcată în picioare..!”, se auzi cineva, gândind cu voce tare..”.. „ Dreptatea este călcată în picioare..!” „ Hm ?!.. Dreptatea..!, murmură Ichim juristul, și, deodată, parcă trezit dintr-un somn amorțit, se pomeni cu un glas îngroșat. Dreptatea...dreptatea..! Pentru ce fel de dreptate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
luptă de 50 de ani pentru... și înălțarea neamului..”, „.. Regim cu rele deprinderi... Țara se duce de râpă... nulitățile și secăturile conduc.. Societatea românească se dărâmă..!”. „ Dreptatea este călcată în picioare..!”, se auzi cineva, gândind cu voce tare..”.. „ Dreptatea este călcată în picioare..!” „ Hm ?!.. Dreptatea..!, murmură Ichim juristul, și, deodată, parcă trezit dintr-un somn amorțit, se pomeni cu un glas îngroșat. Dreptatea...dreptatea..! Pentru ce fel de dreptate luptăm noi?!”, glasul parcă nu era al lui. Se făcu tăcere.. nimeni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vreme. Ichim simți ochii de tăciune ăi căpitanului, că-l caută prin întuneric. Și, din nou vorbele comentatorului de la Radio Londra, începură să le umble prin minte... „Regim cu rele deprinderi..secăturile conduc.. țara se duce de râpă.. dreptatea este călcată în picioare”... Trecuse de miezul nopții și, somnul tot nu-i prindea. „ Europa, se pare că nu vrea să ție socoteală de tot sângele vărsat pentru apărarea ei!”, se auzi în întuneric, glasul lui Sofronie.”.. Ce-i pasă.. ei, Europei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
inima ei..!”, frânse Sofronie tăcerea. „ - Da, da..așa este !.. fu de aceeași părere Tudosă...Trăim în ea, dar nu ne putem bucura... din cauza celor care astăzi..!”, și-și frânse gândul, mușcându-și buzele la sânge. Toți se strânseră într-înșii, călcați pe același gând... și, o ură fără margini, mocnită, de răzbunare li se putea citi în ochi. Și, adâncindu-se mai departe, în gândurile lor, tăceau... tăceau, și, scormoneau cu ochii mai adânc în șperlă, de parcă acolo ar fi aflat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
partizanii erau cu totul în altă parte și, la fiecare rafală a lor, cădeau zeci de urmăritori. Puștile automate și mitralierele tocau ca melițele, împroșcând mii de gloanțe fără nici o țintă. Puhoiul de milițieni și securiști năvalea ca o apă călcând peste proprii morți, lăsându-i în urmă. Situația se complica mult.. Căpitanul trebuia să ia o hotărâre urgentă.. Toți îl urmăreau cu coada ochiului, așteptând... simțind cum li se transmite și lor neliniștea lui. Caracterul unui om nu se cunoaște
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]