9,668 matches
-
XVII-lea găsim: „Atunci jale și amar va cădea pe păcătoși, că de vor fi mai proști, pre carii de multe ori i-au dosădit și i-au asuprit, Îmbrăcați Într-atâta podoabă și frămăsețe și Într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o spuie” (Cartea româneascăde Învățătură, Iași, 1643). Înțelesul este clar și la Neculce: „că de la lăcuitorii dintâi n-au aflat scrisori, că n-au lăsat, ca niște oameni neașezați și mai mult proști și necărturari
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
pot fi, în acest caz, familia, prietenii, colegii, șeful meu, un tribunal, „lumea“ („ce va spune lumea?“) - o instanță morală sau una juridică. În toate aceste situații risc să-mi pierd slujba, să-mi atrag mustrarea cuiva, să-mi pierd cinstea, să fiu ocolit, să fiu izolat sau să fiu exclus din comunitate. Și eu mă tem în imediat de aceste lucruri care, toate, au concretețea și evidența lor și care angajează de fiecare dată un aspect bine determinat al libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
politicii lui Mihai Viteazul. Doi dintre profesori s-au opus acordării titlului, considerîndu-l prea tînăr. În ciuda intrigilor din toate părțile, Iorga și susținătorii lui au reușit să asigure absolvirea lui triumfătoare în decembrie 1889. S-a organizat un banchet în cinstea cuiva pe care cercurile intelectuale din Iași îl numeau "fenomenul Iorga"48. Deoarece nu mai avea bursă, veșnicele lui dificultăți financiare și-au făcut din nou apariția 49. Protectorii lui i-au obținut un post de profesor de latină la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
își băteau joc de "Apostolomania" lui Iorga atunci cînd cerea acceptarea șefiei lui și considera drept trădare orice nesupunere. Nu era modest și nu considera că ar avea motive să fie. Celebru pentru vanitatea sa, lingușitorii lui erau la mare cinste, din păcate, Iorga îi aprecia pe lingușitori mai mult decît pe prietenii săi sinceri care aveau curajul să-l contrazică: de aici conflictele lui cu V. Pârvan, I. Chendi, Mircea Eliade și cu admiratorii de talia unui Pamfil Șeicaru. Șeicaru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el, națiunea, "cea mai naturală dintre toate societățile omenești", se bizuia pe țărani: "apărătorul și cel care lucrează pămîntul românesc", datorie pe care și-a împlinit-o sub toate jugurile străine sau asupririle nedrepte. Țăranul era "cel mai demn de cinste și cel mai curat și cel mai harnic dintre toți locuitorii acestei țări, așa cum fusese întotdeauna". Țăranii rămîneau cinstiți, în contrast cu boierii ipocriți, care se scăldau în lux, se dedau la jocuri obscene și la orgii cu lăutari țigani, și cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
devenise un oraș liniștit de provincie. Dar Iorga nu era politician. El nu "a luat-o la goană" spre București. A așteptat să fie invitat pe baza meritelor sale trecute. Va lipsi de la întoarcerea generalului Berthelot și de la paradele în cinstea victoriei. Nimeni nu l-a chemat pe Iorga să se întoarcă, cu excepția Reginei Maria. Iorga i-a răspuns că "este prea ocupat cu ziarul" (o dată cu armistițiul, Brătianu a retras imediat subvenționarea "Neamului românesc" al lui Iorga). Iorga scria că "nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sămănătorismului însemna mult pentru Iorga, dar puțin pentru acești oameni! Ei proveneau din diferite sate ale României. Iorga își amintea cît de tare îi bătuse inima atunci cînd acești americani de origine română au intonat Imnul național al României în cinstea lui. A apelat în zadar la ei ca să revină în țară: "Nu trebuie să vă pierdeți printre străini! Vom găsi de lucru pentru voi!" Românii aceștia (asemenea majorității imigranților săraci) își găsiseră o nouă patrie și îi uraseră " Drum bun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și realitatea românească. În termeni contemporani am numi acest program o revoluție culturală. Pe termen lung, țelul era următoarea răsplată: salvarea și învierea României prin victoria legionarilor. Legiunea urma să fie tot ceea ce România de atunci nu era: de o cinste ireproșabilă și respingînd total corupția atotstăpînitoare a regimului. Codreanu ura cu patimă orice formă de venalitate. După mai mult de o jumătate de secol (dacă ignorăm acțiunile ei ulterioare) nu este ușor să condamnăm ideile Legiunii. Măcar dacă toți legionarii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să evite să vorbească despre Albania, dar nu putea să nu-și exprime simpatia față de regele Zog. Mai era și proaspăt înființatul institut al lui Iorga, de la Santi Quaranta. Dar Santi Quaranta va fi curînd rebotezat ca "Porto Edda", în cinstea fiicei ducelui. La mijlocul lunii martie, armata maghiară, zdrobind rezistența naționaliștilor ucraineni, a ocupat Rutenia. Incendiul se apropia!"87, scria Iorga. România a decretat mobilizarea, care s-a dovedit a fi un dezastru, demonstrînd cît de corecte erau previziunile generalului Antonescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
săptămînă încordată. Toată lumea simțea apropierea tragediei 8. Doamna Liliana își amintea starea de spirit a tatălui ei: tensionată, sfidătoare și combativă. Iorga se pregătea pentru seara zilei de joi, 26 iunie, cînd urma să aibă loc o manifestare comemorativă în cinstea iubitului său profesor de la Institutul de Înalte Studii, Charles Bémont. În dimineața zilei de 25 iunie, o coloană de mașini acoperite de praf și noroi, pline cu germani basarabeni cu dare de mînă a sosit la București. Consulul german al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A petrecut totuși o noapte albă nu prea plăcută. A doua zi de dimineață, văzîndu-l pe domnul Pascariu pe fereastră l-a strigat, i-a făcut din deget a mustrare și i-a zis: "Mi-ai tras o sperietură pe cinste ieri! După cum vezi, nu s-a întîmplat nimic, totul este în regulă! Îți mulțumesc, totuși". A doua zi la amiază (pe 25 noiembrie 1940), doamna Liliana a venit să sărbătorească Sfînta Ecaterina, ziua numelui doamnei Catinca. Dacă Iorga avea un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
10 ianuarie 1941 96 Heinen, op. cit., passim. Iorga nu era un necunoscut pentru fiul lui Ion Zelea Codreanu. Acesta scria într-o circulară a Legiunii: "Majestatea Sa, în marea lui înțelepciune, a pus în fruntea țării un om de o cinste excepțională". "Legionarii", II, nr. 4, 20 mai 1931; vezi și Heinen, op. cit., nota de subsol de la p. 214 97 Iorga îl aprecia în mai mică măsură pe Codreanu decît îl aprecia acesta pe Iorga. Memorii, vol. VI, pp. 170, 352-358
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
accesorii, ghiduri tipărite și distribuitori autorizați de echipament specific. Stațiunile turistice mai vechi - de-a lungul coastelor și din zonele rurale din nordul și vestul Europei - prosperau. Locații proaspăt descoperite (sau redescoperite) au devenit noile atracții, figurând la loc de cinste În broșurile turistice lucioase și În folclorul popular. Riviera franceză, cândva un refugiu liniștit unde ierna nobilimea edwardiană, a căpătat o imagine tânără și seducătoare grație noului gen al filmului estival: În 1956, Roger Vadim „a inventat” Saint-Tropez ca decor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
persoane În Scandinavia și Germania de Est. Practic, fiecare familie avea un radio 19. Majoritatea aparatelor domestice evoluaseră puțin de la unitățile mari, greoaie, cu lămpi, din deceniile interbelice. Exista, de obicei, unul la o familie. Era pus la loc de cinste În salon sau bucătărie: când familia se reunea, era musai să Îl asculte. Chiar și radiourile pentru mașină s-au modificat puțin: familia călătorea Împreună și asculta Împreună; părinții alegeau programele. Radioul fără fir era așadar un mediu conservator prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istoricizare. La urma urmei, bătălia de la Naseby din războiul civil, desfășurată puțin mai la sud, și-a așteptat 300 de ani reconstituirea; cea de la Orgreave a fost recreată pentru televiziune după numai 17 ani. Orașul Barnsley figurează la loc de cinste În Drumul către Wigan Pier, unde George Orwell a surprins memorabil tragedia șomerilor din clasa muncitoare britanică În perioada interbelică. După 70 de ani, În Wigan existau nu numai o dană (Orwell constata la vremea lui absența acesteia), ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
faptul că perioada sărbătoririi Sfântului Vincențiu coincide cu cea a tăierii viței de vie și lucrărilor din sezonul de iarnă. Vincențiu și-a câștigat notorietatea și în Biserică, în special datorită predicilor pe care Sfântul Augustin le-a consacrat în cinstea diaconului din Zaragoza, iar jocurile de cuvinte pe seama lui i-au crescut și mai mult popularitatea. De asemenea, Vincențiu era însărcinat în timpul slujbei religioase să aducă vinul pentru împărtășanie, numele lui devenind astfel subiectul multor glume. Uneori, prenumele sfântului patron
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pentru desfășurarea ceremonialului destinat acestei sărbători, profane și religioase, pentru a se bucura împreună sub ocrotirea Sfântului Vincențiu. Pe vremuri, sărbătoarea Sfântului Vincențiu era o ocazie de a veni în ajutorul familiilor viticultorilor decedați, depunându-se jerbe de flori în cinstea morților din anul respectiv. Această comemorare a morților, împreună cu degustarea vinului nou și diverse alte ritualuri tradiționale de Sfântul Vincențiu, au fost deseori comparate cu Anthesteriile, festivități care aveau loc în Grecia în fiecare lună a lui februarie în cinstea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cinstea morților din anul respectiv. Această comemorare a morților, împreună cu degustarea vinului nou și diverse alte ritualuri tradiționale de Sfântul Vincențiu, au fost deseori comparate cu Anthesteriile, festivități care aveau loc în Grecia în fiecare lună a lui februarie în cinstea lui Dionisos. Sărbătoarea Sfântului Vincențiu începe, fără îndoială, pe o notă religiosă, însă odată terminată sfânta liturghie începe petrecerea. Se mănâncă și se bea din belșug, iar petrecerea tradițională evocă vechile rituri agrare; căci marele ciclu al naturii își spune
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să aibă puține în comun cu serbările dionisiace de odinioară. Cu toate acestea, găsim în sticla de vin tânăr, un Dionisos, toropit de beție, retras aici, asemeni spiridușului din lampa fermecată, spre a nu-i fi deranjat somnul. Serbările în cinstea zeului Dionisos, Dionisiile, se organizau iarna, din decembrie până în martie, în inima Greciei, în provincia Atica. La romani, aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Bacanale. Închinate zeului Bachus, zeul vinului, ele aveau loc noaptea pe fondul unui zgomot asurzitor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
perioadă de veselie și de sărbătoare pentru toți, de la senatori la magistrați și de la proprietarii la sclavii latifundiilor. Culegătorii romani, cărora li se dădea vin la discreție, își murdăreau trupurile cu must. Platon (Legile, 637 b) descrie o sărbătoare în cinstea lui Dionisos în care drojdia de vin era folosită în același scop. În localitatea Cournonterral, aproape de Montpellier, în Miercurea Cenușii, are loc renumita sărbătoare a Paiațelor, în cadrul căreia se organizează două grupuri, Paiațele și Albii (denumiți astfel deoarece poartă o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îi murdărească cu drojdia de vin fermentată deversată pe străzi de angajații municipali. În duminica dinaintea carnavalului organizat în Duminica Floriilor, în Languedoc, mai exact la Limoux, se desfășoară, carnavalul "Fecos" (din latinescul faex, cuvânt desemnând drojdia de vin) în cinstea renumitului vin spumant, Blanquette de Limoux, "cel mai vechi vin brut din lume". După modelul sărbătorilor romane, în timpul carnavalului de la Limoux, participanții improvizează dialoguri uneori obscene, adesea deocheate, fără a fi pedepsiți în vreun fel. Pe lângă o relaxare morală, sărbătoarea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
spiritul cavaleresc; amintirea unei organizații comunale veghind odinioară la calitatea vinurilor, sau rolul de asociație profesională în scopul perfecționării "meseriei" au constituit, pe alocuri, tot atâtea subiecte de inspirație... Sărbătorile vinului sunt un prilej de a așeza la loc de cinste uneltele viticultorului de altădată și de a conserva tradiții populare care, altfel, ar risca să fie date uitării. Vinul, prin însăși simbolistica sa, este eminamente "festiv" și via dă acestei sărbători adevăratele sale rădăcini. Sărbătorile vinului transmit atât de mult
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
se prepară și astăzi vin cu aromă de rășină. Consumatorul grec nu bea niciodată vinul în stare pură, ci amestecat din plin cu apă rece sau caldă. Astfel de vinuri erau băute în timpul banchetelor și, bineînțeles, în timpul serbărilor date în cinstea lui Dionisos, precum și în timpul tuturor serbărilor religioase. Grecii le-au transmis romanilor modalitatea de conservare a vinului pentru un timp îndelungat. Astfel, Homer scria în Odiseea că regele din Pylos, Nestor, bea un vin vechi de unsprezece ani. Trăsături destul de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pe care îi acuzau de invadarea pieței. Criza de supraproducție a dus la scăderea vânzărilor, ceea ce a declanșat mișcările sociale din Sud. Pe lângă imnul faimos compus de un cântăreț pe nume G. Montehus pe muzica lui Chantegrelet și Doubis în cinstea "soldaților curajoși din secolul al XVII-lea"70 care au luptat împotriva pierderii producției viticole, războiul civil al vinului avea sa aibă cel puțin cinci efecte benefice pentru viticultori: în primul rând, pe 1 august 1907 a fost înființată Confederația
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Paul Déroulède a preamărit în 1894 "vița de vie" patriotică: Trăiască strugurele mic sau mare Să n-aud de hameiu-n floare Te cherchelește dar nu te desfată! Primul război mondial a izbucnit în 1914, aducând victoria francezilor în 1918. În cinstea acestui eveniment a fost compus cântecul Madelon și Izbânda 82, pe muzica lui Borel-Clerc, textul aparținându-i lui Lucien Boyer: Madelon, umple ulciorul Și cântă-alături de soldați Azi am câștigat războiul Să nu zic i-am lăsat lați ! Nu îndoi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]