10,875 matches
-
morții, în legătură cu care, în urma unor anchete personale, ajunsese la încheierea că românii sunt perfect sănătoși și fără sensul tragicului, specificul unui autohton fiind de a fi "gol ca un butoi gol". Titlurile denotă obsesia: O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Bunica se pregătește să moară. Poză sau adevăr, întîmplarea a făcut ca scriitorul să moară tânăr, dând fixațiunii sale calitatea unei turburătoare presimțiri. Încolo motivul literar unic este raporturile între bărbat și femeie. Egoist și experimentalist, eroul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acela că "nu se vedea tot ce știa", fiind și "extrem de influențabilă". Gestul statornic al bărbatului e acela de a dezerta: "Să fiu destul de tare ca să plec, fără să mă reție fiecare din vaietele ei". Excelente sunt cele două nuvele, Conversații cu o moartă și Bunica se pregătește să moară, ridicate amândouă pe teoria proustiană a memoriei. În cea dintâi eroul se duce la mormântul Irinei și, reactualizând purtările răposatei, își creează motive de a fi gelos și de a urî
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
confirmare etc. (singure sau în amalgam). Aceste mărci înglobează elemente eterogene din punct de vedere structural: elemente lexicale sau gramaticale, simple sau compuse, locuțiuni verbale, îmbinări libere (sintagme, propoziții sau fraze). 2.2.2. Elementele alocutive sunt utilizate prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul de comunicare oral). În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Alegerea elementelor menționate este influențată de specificul relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
1. Prezentative: aspecte definitorii Prezentativele sunt indici de alocutivitate având rolul de a realiza operația de prezentare lingvistică 10. Definițiile date conceptului în dicționare și în bibliografie au în vedere contextul în care își exercită funcția elementul definit (text sau conversație) precum și funcția care se atribuie elementului lingvistic aparținând unuia sau altuia dintre cele două tipuri de contexte (după cum prezentarea se referă la un element din text - cuvânt sau grupuri de cuvinte, sau la un element component al actului comunicativ). În
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
nu apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip "răspuns". 3.1.1.1. Contexte și funcții În acord cu cele două tipuri de contexte în care funcționează (text sau conversație) prezentativele au, în general, două tipuri de funcții: 1. servesc pentru introducerea în discurs a unui cuvânt sau a unor grupuri de cuvinte, punându-le în evidență; 2. sunt folosite pentru a prezenta alocutorului obiecte, persoane sau evenimente din contextul
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
conversațional a dezvoltat forma uitați: A: Cum dracu l-or băgat ăștia? Uitați ce-au făcut aicea! (IVLRA: 118). Uite poartă obligatoriu accent și ocupă, în raport cu funcția îndeplinită, o poziție inițială, mediană sau finală în enunț. În replici inițiatoare de conversație (dar nu numai) uite poate fi însoțit de alocutive de interpelare de toate tipurile: Cine-i doamnă? Ce s-a întâmplat?, zice. Uite, doamnă, patrușapte de ani n-a fost bolnav... (IVLRA: 185). Uite este interjecția tipică a prezentării conversaționale
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
însoțit de alocutive de interpelare de toate tipurile: Cine-i doamnă? Ce s-a întâmplat?, zice. Uite, doamnă, patrușapte de ani n-a fost bolnav... (IVLRA: 185). Uite este interjecția tipică a prezentării conversaționale în limba română; apare numai în conversație (dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. A. În calitate de marcă a cunoașterii perceptuale, uite este utilizată prototipic pentru îndeplinirea unor funcții de identificare, însoțind, adesea, diverse deictice. Sunt prezentate alocutorului: (a) obiecte din contextul situațional: D: Uite, un aparat
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
utilizarea concretului uite, care se adresează în primul rând simțului vizual, nu era firească) pentru ca, în cele din urmă să fie utilizată cu precădere în textele mediatice actuale vorbite (interferând cu valorile colocvialului uite, simțit ca inferior și eliminat din conversația radiofonică și mai ales din cea televizată). În felul acesta, iată se transformă, dintr-un prezentativ demonstrativ, neutral afectiv, cu funcție de evocare, într-o marcă a cunoașterii perceptuale, cu toate că sensul acestuia nu include o componentă perceptuală. Posturile de radio utilizau
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
canal 26. Vorbitorul își anunță intenția de a realiza un anumit act de limbaj prin intermediul unor indicatori de progresie a comunicării (de mobilizare) prezenți la începutul fiecărei replici și dă directive, prin intermediul acestor "elemente de regizare" orale, privitor la începutul conversației. Mărcile de progresie a comunicării sunt mai bine reprezentate în conversațiile standardizate (dirijate, de tip "interviu", de exemplu) și mai slab reprezentate în conversațiile libere, dezorganizate. Gradul de complexitate a organizării în progresia comunicării depinde într-o mare măsură de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
act de limbaj prin intermediul unor indicatori de progresie a comunicării (de mobilizare) prezenți la începutul fiecărei replici și dă directive, prin intermediul acestor "elemente de regizare" orale, privitor la începutul conversației. Mărcile de progresie a comunicării sunt mai bine reprezentate în conversațiile standardizate (dirijate, de tip "interviu", de exemplu) și mai slab reprezentate în conversațiile libere, dezorganizate. Gradul de complexitate a organizării în progresia comunicării depinde într-o mare măsură de nivelul de instrucție a interlocutorilor. Interjecțiile hortative sunt asemenea indicatori de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
la începutul fiecărei replici și dă directive, prin intermediul acestor "elemente de regizare" orale, privitor la începutul conversației. Mărcile de progresie a comunicării sunt mai bine reprezentate în conversațiile standardizate (dirijate, de tip "interviu", de exemplu) și mai slab reprezentate în conversațiile libere, dezorganizate. Gradul de complexitate a organizării în progresia comunicării depinde într-o mare măsură de nivelul de instrucție a interlocutorilor. Interjecțiile hortative sunt asemenea indicatori de progresie a comunicării. 3.2.1. Interjecția HAI: aspecte definitorii 3.2.1
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
în enunț Hai(de) poartă obligatoriu accent frastic și ocupă, de cele mai multe ori, poziție inițială în enunț. Hai să ne lăudăm și noi... ce frumoși... ce isteți... sau cât de tâmpiți putem să fim.... (blogsport.ro) În replici inițiatoare de conversație (dar nu numai) hai(de) este precedat de alocutive de interpelare de toate tipurile: A: Deci domnu avocat, haideți să lămurim o chestie. B: Hai să lămurim (IVLRA: 103) "Mă Costică, hai să vedem cîmpu dă mine dă pă litoral
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
a termenului discutat, dicționarele exprimă un punct de vedere unitar: este de origine turcă și este răspândit în toate limbile balcanice și învecinate; regional, prezintă variante fonetice, în general nerecomandate în utilizarea standard.38 Hai(de) este utilizat prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul fonico-acustic oral)39. Dintre lucrările mai vechi, TDRG notează formațiunea hai(de) ca familiară. Textele dialectale înregistrează utilizarea lui hai (și a variantelor acestuia) în toate graiurile și dialectele românești. 3
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
lui hai (și a variantelor acestuia) în toate graiurile și dialectele românești. 3.2.2. Funcțiile îndeplinite în comunicare Prin însăși natura ei 40, hai a fost caracterizată drept interjecția tipică a interacțiunii 41 în limba română: apare numai în conversație (dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. În comunicare, interjecția hortativă hai(de) are un caracter polifuncțional, îndeplinind, frecvent, în mod simultan, mai multe funcții (derivate din funcția prototipică)42; în acest sens, hai(de) poate funcționa ca operator
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
obligatorie, pentru funcția în discuție (demobilizare verbală) cu formațiuni de tipul puțin (stai puțin devine o structură stereotipizată, utilizată, nu numai în limba actuală vorbită, ci și în varianta ei scrisă). Forma de întrerupere pe care o induce stai în conversație (spre deosebire de termină, gata sau lasă) este (în acord cu Dascălu Jinga 2006: 191) o întrerupere temporară care are "un caracter cooperant"58. In forma sa de imperativ (prin excelență performativă), verbul stai funcționează ca interjecție secundară, alocutivă (de orientare a
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
caracter cooperant"58. In forma sa de imperativ (prin excelență performativă), verbul stai funcționează ca interjecție secundară, alocutivă (de orientare a mesajului spre alocutor), injonctivă /hortativă (care exprimă ordine sau îndemnuri). Ca și hai(de), stai este utilizat prototipic în conversația spontană, preponderent în registrul exprimării colocvial-familiare (apare în comunicarea scrisă monologată exclusiv în formule clișeizate). 3.2.2.1. Funcțiile îndeplinite în comunicare În comunicare formațiunea stai poate avea diferite valori pragmatice, îndeplinind funcția de: − operator de restructurare a ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
literare care inserează replici dialogate, simulând (verosimil) comunicarea orală autentică. 2 Cf. terminologia sociolingvistică interacțiune verbală personală/tranzacțională în Ionescu-Ruxăndoiu, Chițoran (1975: 285). 3 Înțelegem prin mobilizare/demobilizare acțiunea de convocare/anulare a prezenței la cuvânt intreprinsă de către interlocutori în cadrul conversației. (cf. Manu Magda 2003a). 4 Pentru descrierea diferitelor tipuri de alocutive, vezi, între altele, GALR II: 883−897, precum și (Manu) Magda (2004). 5 Pornind de la funcțiile pe care le îndeplinesc in comunicare, interjectiile au fost clasificate, în general, în următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Sextil Pușcariu, pentru a se referi la una dintre modalitățile utilizate de către locutor "ca mijloc de legătură cu ascultătorul": "Înainte de toate avem, ca mijloc de legătură cu ascultătorul, apelul care se poate asemăna cu alo, alo! cu care începem o conversație telefonică. Interjecțiile de felul lui mă, fă bre, hăi..., sau cele prezentative, ca na, ian, iată... sunt asemenea apeluri. Evoluția de sens pe care a suferit-o în română adică, interjecție, care în limba veche însemna "iată", iar azi introduce
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
mediatic caracterizat prin lipsă de omogenitate sub toate aspectele, practicând un discurs semiinstituțional, prin combinarea de reguli și constrângeri specifice discursului instituțional (temă fixă, o anumită distribuție a rolurilor de emițător, loc de desfășurare, durată etc.), cu spontaneitatea tipică pentru conversația curentă (cf. Ilie 2001, precum și Ionescu-Ruxăndoiu 2004: 417). 25 Pentru tratarea fenomenului de clișeizare a unor structuri în limba română, vezi Dascălu Jinga, în acest volum, p. 26 În structura de adâncime a textului conversațional, există indiferent de modalitatea specific-culturală
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
acest volum, p. 26 În structura de adâncime a textului conversațional, există indiferent de modalitatea specific-culturală de realizare a demarajului conversațional, enunțul mobilizator "vorbește" și enunțul demobilizator"taci!" (orice început de replică conține ideea de exprimare verbală: "spune, răspunde, vorbește"). Conversația este, prin urmare, o acțiune continuă de mobilizare (sau automobilizare) și demobilizare verbală a interlocutorilor. 27 Cf. GALR I: 667. 28 Vezi GALR I: 671−673 și GALR II: 30−31. 29 "Caracterul de "enunțuri esențial exclamative" al interjecțiilor este
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
în medicină de la facultatea din Paris etc., în urma requizițiunei d-lui Prim-Procuror, din 5 noiembrie 1886, de a consulta starea mintală a lui Mihail Eminescu, mergând la arestul preventiv al despărțirei 1, unde se află pacientul, din interogatoriul și conversația avută cu Eminescu am putut constata că el sufere de o alienație mintală cu accente acute produse probabil de gome sifilitice la creier și exacerbate prin alcoolism; starea lui e periculoasă atât pentru societate cât și pentru el însuși și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în medicină de la facultatea din Paris etc., în urma requizițiunei d-lui Prim-Procuror, din 5 noiembrie 1886, de a consulta starea mintală a lui Mihail Eminescu, mergând la arestul preventiv al despărțirei 1, unde se află pacientul, din interogatoriul și conversația avută cu Eminescu am putut constata că el sufere de o alienație mintală cu accente acute produse probabil de gome sifilitice la creier și exacerbate prin alcoolism; starea lui e periculoasă atât pentru societate cât și pentru el însuși și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Cornelia Emilian cu cele mai importante personalități medicale ale Iașului. Ce puteau să constate, în fond, medicii Iulano și Bogdan, convocați în grabă de Prim Procurorul urbei și luându-i „pacientului” un ,,interogatoriu” după care a avut cu el o „conversație”? Poliția, însă, avea de lucru pentru că „pacientul” era consemnat, ca un individ periculos pentru societate. Când a fost la Iași pentru consult, pe 13 iulie 1887, am văzut că el a fost condus de doctorandul Focșa și așteptat în gară
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și mi-a spus, " Am stabilit un fapt important despre Chatterton". "Ce anume?" am spus. "E vorba", a spus el, "de faptul că acest băiat minunat a fost îngropat în cimitirul Redcliffe". A continuat: Tocmai ce-am venit de la o conversație cu bătrîna Dnă Edkins, o prietenă a mamei lui Chatterton. Mi-a spus acest lucru, cu următoarea explicație: - Dna Chatterton îl iubea pătimaș pe dragul și singurul ei fiu, Thomas; și, cînd a auzit că s-a distrus pe sine
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
otrăvirea cu laudanum și arsenic, cea din urmă componentă chimică pur și simplu "topindu-i" corpul pe dinăuntru. Philip Slack, descris ca fiind un coleg de studenție al lui Charles Wychwood, pare a avea ultimul cuvînt în roman, într-o conversație cu Vivien Wychwood (soția lui Charles) în care discută natura misterioasă a realității: Totul pare numai a se petrece, spusese el, și nici măcar nu există vreun impuls. Există numai, ei bine, există numai viteza. Și dacă urmărești ceva înspre înapoi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]