10,553 matches
-
unghiulară. "Sistemul de coordonate cilindrice" este un sistem de coordonate care extinde sistemul de coordonate polare în doua dimensiuni prin adăugarea unei a treia coordonate care măsoară distanța între un punct și plan, similar cu felul în care sistemul de coordonate carteziene este extins în trei dimensiuni. A treia coordonată este de obicei notată cu "h", rezultând cele trei coordonate cilindrice ("r", θ, "h"). Cele trei coordonate cilindrice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare pot fi extinse
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
coordonate care extinde sistemul de coordonate polare în doua dimensiuni prin adăugarea unei a treia coordonate care măsoară distanța între un punct și plan, similar cu felul în care sistemul de coordonate carteziene este extins în trei dimensiuni. A treia coordonată este de obicei notată cu "h", rezultând cele trei coordonate cilindrice ("r", θ, "h"). Cele trei coordonate cilindrice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare pot fi extinse în trei dimensiuni folosind și coordonatele (ρ, φ, θ
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
prin adăugarea unei a treia coordonate care măsoară distanța între un punct și plan, similar cu felul în care sistemul de coordonate carteziene este extins în trei dimensiuni. A treia coordonată este de obicei notată cu "h", rezultând cele trei coordonate cilindrice ("r", θ, "h"). Cele trei coordonate cilindrice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare pot fi extinse în trei dimensiuni folosind și coordonatele (ρ, φ, θ), unde ρ este distanța de la origine, φ este unghiul făcut
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
măsoară distanța între un punct și plan, similar cu felul în care sistemul de coordonate carteziene este extins în trei dimensiuni. A treia coordonată este de obicei notată cu "h", rezultând cele trei coordonate cilindrice ("r", θ, "h"). Cele trei coordonate cilindrice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare pot fi extinse în trei dimensiuni folosind și coordonatele (ρ, φ, θ), unde ρ este distanța de la origine, φ este unghiul făcut cu axa z (numită colatitudine sau zenit
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
plan, similar cu felul în care sistemul de coordonate carteziene este extins în trei dimensiuni. A treia coordonată este de obicei notată cu "h", rezultând cele trei coordonate cilindrice ("r", θ, "h"). Cele trei coordonate cilindrice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare pot fi extinse în trei dimensiuni folosind și coordonatele (ρ, φ, θ), unde ρ este distanța de la origine, φ este unghiul făcut cu axa z (numită colatitudine sau zenit și măsurată de la 0 la 180
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
în care sistemul de coordonate carteziene este extins în trei dimensiuni. A treia coordonată este de obicei notată cu "h", rezultând cele trei coordonate cilindrice ("r", θ, "h"). Cele trei coordonate cilindrice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare pot fi extinse în trei dimensiuni folosind și coordonatele (ρ, φ, θ), unde ρ este distanța de la origine, φ este unghiul făcut cu axa z (numită colatitudine sau zenit și măsurată de la 0 la 180°) iar θ este unghiul
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
dimensiuni. A treia coordonată este de obicei notată cu "h", rezultând cele trei coordonate cilindrice ("r", θ, "h"). Cele trei coordonate cilindrice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare pot fi extinse în trei dimensiuni folosind și coordonatele (ρ, φ, θ), unde ρ este distanța de la origine, φ este unghiul făcut cu axa z (numită colatitudine sau zenit și măsurată de la 0 la 180°) iar θ este unghiul cu axa x (ca și în coordonate polare). Acest sistem
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
dimensiuni folosind și coordonatele (ρ, φ, θ), unde ρ este distanța de la origine, φ este unghiul făcut cu axa z (numită colatitudine sau zenit și măsurată de la 0 la 180°) iar θ este unghiul cu axa x (ca și în coordonate polare). Acest sistem de coordonate, numit "sistemul de coordonate sferice", este similar cu sistemul de latitudine și longitudine folosit pentru Pământ, cu originea în centrul Pământului, latitudinea δ fiind complementul lui φ, determinat de relația δ = 90° − φ, iar longitudinea
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
φ, θ), unde ρ este distanța de la origine, φ este unghiul făcut cu axa z (numită colatitudine sau zenit și măsurată de la 0 la 180°) iar θ este unghiul cu axa x (ca și în coordonate polare). Acest sistem de coordonate, numit "sistemul de coordonate sferice", este similar cu sistemul de latitudine și longitudine folosit pentru Pământ, cu originea în centrul Pământului, latitudinea δ fiind complementul lui φ, determinat de relația δ = 90° − φ, iar longitudinea "l" fiind măsurată ca "l
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
este distanța de la origine, φ este unghiul făcut cu axa z (numită colatitudine sau zenit și măsurată de la 0 la 180°) iar θ este unghiul cu axa x (ca și în coordonate polare). Acest sistem de coordonate, numit "sistemul de coordonate sferice", este similar cu sistemul de latitudine și longitudine folosit pentru Pământ, cu originea în centrul Pământului, latitudinea δ fiind complementul lui φ, determinat de relația δ = 90° − φ, iar longitudinea "l" fiind măsurată ca "l" = θ − 180°. Cele trei
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
sferice", este similar cu sistemul de latitudine și longitudine folosit pentru Pământ, cu originea în centrul Pământului, latitudinea δ fiind complementul lui φ, determinat de relația δ = 90° − φ, iar longitudinea "l" fiind măsurată ca "l" = θ − 180°. Cele trei coordonate sferice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare sunt bidimensionale și deci pot fi folosite doar acolo unde locațiile punctelor se află într-un plan bidimensional. Sunt folosite în orice context în care fenomenul luat în considerare
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
latitudine și longitudine folosit pentru Pământ, cu originea în centrul Pământului, latitudinea δ fiind complementul lui φ, determinat de relația δ = 90° − φ, iar longitudinea "l" fiind măsurată ca "l" = θ − 180°. Cele trei coordonate sferice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare sunt bidimensionale și deci pot fi folosite doar acolo unde locațiile punctelor se află într-un plan bidimensional. Sunt folosite în orice context în care fenomenul luat în considerare este inerent legat de direcția și
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
pentru Pământ, cu originea în centrul Pământului, latitudinea δ fiind complementul lui φ, determinat de relația δ = 90° − φ, iar longitudinea "l" fiind măsurată ca "l" = θ − 180°. Cele trei coordonate sferice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare sunt bidimensionale și deci pot fi folosite doar acolo unde locațiile punctelor se află într-un plan bidimensional. Sunt folosite în orice context în care fenomenul luat în considerare este inerent legat de direcția și distanța de un punct
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
orice context în care fenomenul luat în considerare este inerent legat de direcția și distanța de un punct central. De exemplu, ecuații polare elementare sunt suficiente pentru a defini unele curbe - astfel este spirala lui Arhimede - a cărei ecuație în coordonate carteziene ar fi mai complexă. Mai mult, multe sisteme fizice - cum ar fi cele ce tratează corpuri în mișcare în jurul unui punct central sau cu fenomene ce își au originea dintr-un punct central - sunt mai simplu și mai intuitiv
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
mai complexă. Mai mult, multe sisteme fizice - cum ar fi cele ce tratează corpuri în mișcare în jurul unui punct central sau cu fenomene ce își au originea dintr-un punct central - sunt mai simplu și mai intuitiv de modelat în coordonate polare. Motivația inițială pentru introducerea sistemului polar a fost studiul mișcării circulare și orbitale. Coordonatele polare sunt folosite adesea în navigație, întrucât destinația sau direcția deplasării pot fi date ca unghiul și distanța de la obiectul luat în considerație. De exemplu
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
mișcare în jurul unui punct central sau cu fenomene ce își au originea dintr-un punct central - sunt mai simplu și mai intuitiv de modelat în coordonate polare. Motivația inițială pentru introducerea sistemului polar a fost studiul mișcării circulare și orbitale. Coordonatele polare sunt folosite adesea în navigație, întrucât destinația sau direcția deplasării pot fi date ca unghiul și distanța de la obiectul luat în considerație. De exemplu, avioanele folosesc o versiune ușor modificată a coordonatelor polare la navigație. În acest sistem, cel
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
a fost studiul mișcării circulare și orbitale. Coordonatele polare sunt folosite adesea în navigație, întrucât destinația sau direcția deplasării pot fi date ca unghiul și distanța de la obiectul luat în considerație. De exemplu, avioanele folosesc o versiune ușor modificată a coordonatelor polare la navigație. În acest sistem, cel folosit în general pentru orice fel de navigație, raza de 0° este în general numită direcția 360, iar unghiurile continuă în sens orar, și nu trigonometric, ca în sistemele matematice. Direcția 360 curespunde
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
continuă în sens orar, și nu trigonometric, ca în sistemele matematice. Direcția 360 curespunde nordului magnetic, iar direcțiile 90, 180, și 270 corespund estului magnetic, sudului, și vestului, respectiv. Sistemele care prezintă simetrie radială furnizează contexte naturale pentru sistemele de coordonate polare, cu centrul de simetrie comportându-se ca pol. Un prim exemplu de astfel de sistem este ecuația de curgere a apelor subterane aplicată puțurilor cu simetrie radială. Sistemele cu o forță radială sunt și ele bune candidate pentru utilizarea
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
centrul de simetrie comportându-se ca pol. Un prim exemplu de astfel de sistem este ecuația de curgere a apelor subterane aplicată puțurilor cu simetrie radială. Sistemele cu o forță radială sunt și ele bune candidate pentru utilizarea sistemului de coordonate polare. Aceste sisteme includ câmpuri gravitaționale, care respectă legea invers pătratică, precum și sisteme cu surse punctiforme, cum ar fi antenele radio. Și sistemele radial asimetrice pot fi modelate în coordonate polare. De exemplu, răspunsul proporțional al unui microfon la un
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
radială sunt și ele bune candidate pentru utilizarea sistemului de coordonate polare. Aceste sisteme includ câmpuri gravitaționale, care respectă legea invers pătratică, precum și sisteme cu surse punctiforme, cum ar fi antenele radio. Și sistemele radial asimetrice pot fi modelate în coordonate polare. De exemplu, răspunsul proporțional al unui microfon la un sunet exterior poate fi reprezentat prin curbe polare. Curba unui microfon cardioid standard, cel mai comun microfon direcțional, poate fi reprezentată de ecuația . Modelarea tridimensională a disipării puterii date de
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
PCA - “Principal Component Analysis”) este o metodă liniară utilizată curent pentru extragerea caracteristicilor din date multidimensionale pentru recunoaștere de forme. Ea extrage momentele statistice de ordinul I din datele neetichetate pe care le proiectează pe un sistem propriu ortonormat de coordonate spațiale. În cazul semnalelor EEG, complexe, produse de sisteme neliniare de mari dimensiuni, aceste caracteristici nu sunt suficiente pentru a le caracteriza comportarea și, deci, a le clasifică eficient. NLPCA generalizează neliniar metodă PCA clasică, permițând extragerea momentelor statistice de
CLASIFICAREA UNOR TASK-URI MENTALE UTILIZAND by Voicu Gabriela () [Corola-other/Science/84382_a_85707]
-
având granițe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest și cu Israelul în nord și est, pe o lungime de 51 de kilometri. La vest se află țărmul Mării Mediterane, cu o lungime de 40 de kilometri. Coordonatele geografice ale zonei sunt: . are o climă mediteraneană, cu veri secetoase și ierni blânde. Relieful este destul de plat și jos, de altfel cea mai mare altitudine este de 105 metri deasupra nivelului mării. Probleme naturale includ fenomenul de deșertificare, alături de
Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/299041_a_300370]
-
în prezent, urmărindu-se, totodată, și fazele de evoluție ale climei, pe baza analizei polenului (palinologia). Antropogeneza studiază formarea și dezvoltarea omului. Ea relevă trecerea omului din starea de animalitate în cea de umanitate, trecere condiționată de existența a trei coordonate esențiale : Prin acestea, omul se diferențiază de orice alt animal, chiar dacă pentru maimuțe, și nu numai, au fost sesizate apropieri legate de existența unor forme de agregare socială, de muncă în colectiv, de un limbaj aparte, ca modalitate de comunicare
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
Raza Schwarzschild) generând o singularitate, adică o parte din termenii ecuațiilor lui Einstein deveneau infinit. Natura acestei suprafețe nu a fost pe deplin înțeleasă la momentul respectiv. În 1924, Arthur Eddington a arătat că singularitatea dispărea după o schimbare a coordonatelor, abia in 1933 Georges Lemaître a realizat că de fapt aceasta înseamnă că sistemul de coordonate nu este unul fizic. În 1931 Subrahmanyan Chandrasekhar susține în conformitate cu teorie relativității, un corp care nu mai emite radiații și are masa mai mare
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
acestei suprafețe nu a fost pe deplin înțeleasă la momentul respectiv. În 1924, Arthur Eddington a arătat că singularitatea dispărea după o schimbare a coordonatelor, abia in 1933 Georges Lemaître a realizat că de fapt aceasta înseamnă că sistemul de coordonate nu este unul fizic. În 1931 Subrahmanyan Chandrasekhar susține în conformitate cu teorie relativității, un corp care nu mai emite radiații și are masa mai mare decât o anumită limită (numită limita Chandrasekhar la 1,4 mase solare) trebuie să aiba densitate
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]