13,488 matches
-
suportat-o prin buna și atenta grijă a paznicului de noapte la un cămin de studenți (perioadă în care l-a cunoscut și admirat pe Horia Sima faptul că i-a sprijinit pe tineri după înăbușirea rebeliunii legionare îl va costa ani grei de detenție), Alexa Pop, dar și preocupărilor mărunte despre cele de acasă administrativ-gospodărești nefinalizate, capabile a-l sustrage din malaxorul concentraționar: "Am trecut cu bine prin ancheta sălbatică a locotenentului-major Voicu, datorită gîndurilor mici. Nu faptul în sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iertați, m-am lăsat prea dus de val ? — Nu, nicidecum, îi răspunde ea politicoasă. Doar că pentru povestea aceasta de-a dreptul minunată, trebuie să recunosc, ați avut dreptul la un sărut. Mai departe însă, mă tem că o să vă coste. Și cu siguranță un așa domn arătos ca dumneavoastră n-ar avea nevoie de o companie plătită, când își poate găsi alta oricând și oriunde. Dar nu despre alta ar putea fi vorba. Dumneavoastră nu înțelegeți ce însemnați pentru mine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ni le vor da, să ne căcăm în gloria lor simplistă și banală, pe politicile lor de doi lei, de stânga, de dreapta și pe viziunile lor despre cum ar trebui și ce-ar fi dacă ne căcăm. Și cât costă și când și unde, nu de ce. Tot timpul prostii... Dar hai cu mine, Cristi, ai încredere ! Hai să-ți arăt o altă lume, hai să cântăm și să bem și să zburăm deasupra lor, să ne uităm în jos la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și dacă va fi să devii nemuritor, lumea abia acum începe și are să-și arate colții la fiecare pas. Căci viața o fi pentru toți proștii, dragul meu Cristian, banii și faima țin de noroc și de îndrăzneală, dar nemurirea... Costă poate mai mult decât poți tu da, ascultă- mă, dragul meu Cristian, căci vor veni vremuri în care vei urla de durere și chin, lumea se va nărui în palmele tale și Diavolul te va ispiti să te scoată din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vrea să priceapă că are nevoie cu adevărat de o pauză, că de la douăzeci de ani, cu câteva mici excepții, a tras de el și și-a forțat limitele, iar acum toate aventurile și petrecerile fără sfârșit încep să-l coste. Se gândește, ca întotdeauna, că este la început de drum. Că sănătatea îi va reveni miraculos și va cuceri iar alte și alte scene, că va mai gusta din succesul pe marile bulevarde ale altor capitale și că va reveni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
timp naționalismul avea să țină loc de pâine. Dezastrul Pâinea Începea să lipsească. De prin 1980, nimic n-a mai vrut să funcționeze, iar situația s-a degradat de la un an la altul. Supradimensionata industrie românească nu dădea roadele așteptate. Costase mai mult decât producea. Obsedat de producție (era o societate de producție, nu de consum) comunismul producea În pierdere. Creditele Înghițite nu au adus până la urmă decât datorii. Ceaușescu, Într-un exces de orgoliu (era doar liderul unei țări independente
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ar fi avut cum să Întrețină patru milioane de privilegiați! Era Însă un mijloc suplimentar de a-i Încadra și controla pe oameni; un membru de partid trebuia să fie mai circumspect decât un român oarecare, greșelile puteau să-l coste mai scump. În mintea multora a Încolțit o idee, devenită cu timpul obsesie: să fugă din țară! Din România se ieșea Însă din ce În ce mai greu. Spre deosebire de cehi, polonezi sau est germani, românii călătoreau greu nu numai În Occident, dar chiar În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ai fi proptit-o în fața unui laptop nu ți-ai fi dat seama de diferența dintre noi. Și, bineînțeles, ieșit din formă fiind, mă tenta să fac baie gol-goluț în Atlantic, doar la cincizeci de metri de cabana care mă costa 20,000 $ pe lună și, da, îmi cam căzuse cu tronc un tinerel care lucra la Pâine și Pește. Așa că dacă Trisha mă părăsise, făcuse o chestie semirațională. Dar să-mi zică „nebun împuțit“ și să dispară cu Porsche-ul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
va publica anul viitor, scrisă de Jaime Clarke, iar eu voi protesta vehement - titlul ei: Insula Ellis.) Iar drogurile au continuat să curgă. Mai exista și problema banilor - n-aveam deloc. Îi cheltuisem pe toți. Pe ce? Droguri. Chefuri care costau 50.000 $. Droguri. Femei care voiau să fie duse în Italia, la Paris, Londra, St. Barts. Droguri. Garderobă Prada. Porsche nou-nouț. Droguri. Tratamente de dezintoxicare care nu erau suportate de asigurarea de sănătate. Banii proveniți din contractele scenariilor pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-un interval de o oră. Am condus-o pe Marta la ieșire și i-am șoptit „Mersi“ în timp ce i-am deschis ușa. Rezemându-mă de ușa pe care tocmai o închisesem m-a năpădit un gând: Scrisul te va costa o soție și un fiu, de aceea Lunar Park va fi ultimul tău roman. Am deschis imediat minibarul și am băut o sticlă de vin roșu. Pe parcursul următoarelor patru ore nu-mi aduc aminte nimic din ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Lucrez să pun În ordine restul de material ce mi-ai cerut. Aștept și pe D-na Ungureanu, căreia ai avut amabilitatea să mă recomanzi. Cu cele mai bune urări de sănătate A(l) D-tale M.V. Pienescu P.S. Fotografia costă 39 de lei. Spune, te rog, prof. Ciurea cele mai respectuoase salutări și cordiale urări de sănătate. Până astăzi 26.V. crt. D-na Ungureanu nu a apărut. </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”(București)” data =”4 iunie 1973
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ne îndoim de autenticitatea licorii. Omul ne zâmbește încurajator, e bunătatea întruchipată, gata să ne satisfacă orice altă dorință sau capriciu. Are în colecția lui și sticle de la începutul secolului. Asta înseamnă a te lua de piept cu eternitatea. „Cât costă o asemenea sticlă“, îl întreb. Oh, I’m afraid it’s very expensiv! Și ne comunică suma de 400.000 de escudos, adică 2.000 de dolari. În fața acestui preț, nu poți avea regrete. Ești complet golit, de-sensibilizat, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
portugheză sau braziliană, alternând cu sonuri irlandeze. Personalul, echipat uniform: sacouri roșii și pantaloni verzi, culorile Portugaliei, aleargă încontinuu, chiar dacă nu au decât șase-opt vizitatori. Pe pereți - postere cu EURO 2000, în special jucători portughezi: Luis Figo, Vitor Baia, Ruis Costa, Juao Pinto ș.a. Când află că sunt român, bărbatul care mi-a adus berea se așază la masă și începe să-mi vorbească elogios despre Hagi. Eu îi răspund cu superlative la adresa lui Figo, care poate deveni, în opinia mea, jucătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tour Eiffel. O rată destul de dezavantajoasă - pierdem aproximativ cât pentru două beri și va fi, se vede de dimineață, o căldură teribilă... Un bilet de urcat pe jos până la prima platformă a Turnului (57 de metri), special amenajată pentru turiști, costă 18 franci. Poți lua liftul, evident, la un preț mai scump, dar acolo e un rând mare și, detaliu deranjant, am auzit niște indivizi vorbind rusește. Mai bine urcăm la pas, pentru a evita compania lui Serioja și a Alionei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
а l’Autriche, organizată de Revista vorbită a Centrului, în colaborare cu Mission 2000. Participă patru scriitori din Expresul Literar: András Ferenc Kovács, Sylvia Treudl (Austria), Dubravka Ugrešic din Croația și Kamiel Vanhole din Belgia. Doi invitați din Paris - regizorul Costa Gavras și Natacha Michel, scriitoare și filozoafă. Doi moderatori: Marianne Alphant și Roger Rotmann. În sală - surprinzător de puțină lume. Sunt mai agreate, probabil, subiectele strict culturale. Tema discuției este de o actualitate ardentă: prezența în guvernul de la Viena a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
liniștească asistența, spunând că nimeni nu vrea să culpabilizeze Austria ca țară și că reuniunea scriitorilor din Trenul Europei își propune mai degrabă să pună întrebări și să caute răspunsuri, de pildă: ce așteaptă intelectualii austrieci de la confrații lor europeni? Costa Gavras: e nevoie de dezbateri permanente pentru a sensibiliza opinia publică împotriva revanșei naționaliste. La Paris facem mereu acest lucru. Revine Sylvia Treudl, pentru a-l acuza pe cancelarul Schlussel, care a inițiat coaliția cu Haider. Schlussel, liderul Partidului Conservator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
politice și culturale, să amenajăm un ambient pe gustul nostru, al... câtorva intelectuali. Bovarisme. A te muta aici cu traiul este însă mai greu decât a-ți imagina cealaltă posibilitate, la Chișinău. Poți, în definitiv, să-ți imaginezi orice. Nu costă nimic. După excursia revelatoare prin zona veche, privim cu alți ochi - mai îmblânziți, mai receptivi - și restul orașului. Piața Charles de Gaulle și Piața Operei, din centru, alcătuiesc, în paralelismul lor complice, cotiledoanele unei placente urbane, palpitând de o viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt programate să ne vadă supradimensionați, să ne atribuie calități de feți-logofeți, așa că e mai bine să nu le dezamăgim. Cinăm la restaurantul hotelului. Chelnerița fixează prețurile din ochi: 5, 6, 7 dolari. Dacă mai ceri și un vin, te costă până la 10 dolari. E scump, ne spunem, dar dacă am plătit aceeași sumă în Germania, o societate prosperă, de ce să nu plătim la fel și în Polonia - țară-soră, abia ieșită din comunism, și care are nevoie de investiții? Stăm câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a putut, grandoarea fostei „cetăți de scaun” a Cnezatului lituanian. Trakai este folosit acum pentru diverse ceremonii oficiale sau reuniuni culturale cu participare internațională. Este, de asemenea, un loc în care își țin banchetele marii îmbogățiți ai tranziției lituaniene (cât costă oare să închiriezi castelul pentru o noapte?). Acum sunt invitați și scriitorii la o masă a seniorilor. Descopăr vin românesc și moldovenesc. Cineva mă felicită pentru calitatea vinului, deși nu am nici un merit în aceasta. Un concert susținut de jazz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vechi. Surpriza și curiozitatea acestei prime plimbări prin oraș este să constat că valuta națională - latul - e mai puternică decât dolarul. Ca să fiu exact: un dolar era egal cu 0,59 lați. O liră sterlină = 0,88 lați. Un CD costă 11,90 lați, adică circa 23 de dolari. Schimb 15$ pentru 8,60 lați. Colegii glumesc, spun că este cea mai puternică valută din lume. Uimirea noastră este comentată foarte calm de femeia de la casa de schimb valutar. Latul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Uniunii care, statutar, trebuia să se întrunească trimestrial nu s-a mai adunat ani de zile!...Ă La această plenară, de care am mai amintit, eu și grupul meu de prieteni am provocat un „scandal” care pe mine m-a costat premiul Uniunii, iar prietenilor mei le-a creat dezagremente serioase. La incitația mea, Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu, Adrian Păunescu și subsemnatul l-am atacat pe Eugen Barbu și „grupul lui”, bineînțeles. Această „mini-conjurație” s-a făcut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ai observat asta?!... Tacou vorbea ca un fost legionar, deși el nu fusese. Dar iată că un grup literar, puternic, influent, precum grupul lui Eugen Barbu, putea stârni simpatie și prin convingerile sale „politice” la oameni influenți la Paris, precum Costa Tacou sau Edgar Reichmann. (Edgar Reichmann - prietenul lui Barbu din tinerețe, din anii ’50, înainte de emigrația sa, a lui Edgar, care, apoi, amic fidel, a ajutat la traducerea și publicarea Groapei la Paris, scriind laudativ despre acest roman în prestigiosul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Întorcându-ne, însă, la „mărturisitorii literari” de care vorbeam mai sus, la acei martor ai trecutului național, colectiv care, spre deosebire de milioane, au privilegiul talentului și al artei, trebuie, cum o spuneam, să aibă și „curajul mărturisirii oneste”, oricât i-ar „costa” uneori acest lucru. Altfel, tăcerea este de o mie de ori mai onorabilă!... Deoarece creditul meseriei noastre, de „povestitori sau cântăreți”, stă nu numai în „tehnica” perfectă a artei noastre, dar și în ceea ce s-ar putea numi „credibilitatea persoanei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îmi spune directorul centrului din Salah el-Din, îi pun pe toți israelienii în același sac, chiar și pe Amos Gitai. Printre arabi, cuvântul de ordine este să întâlnească cât mai puțini evrei posibil (orice infracțiune la această regulă i-ar costa scump, odată întorși acasă). Sectarismul câștigă teren, observă directorul centrului cultural din partea palestiniană, revenit la post după douăzeci de ani. Ca și în Ierusalimul răsăritean, după orele șaptesprezece, străzile se golesc aici de frica barajelor volante și a raziilor (fiecare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic, ne atrage el atenția. Politeismul costa mult. Îi costa pe bogați mai ales, sărăcimea culegând firimiturile. Prea multe ofrande aduse prea multor zei. Mohamed, un negustor care câștiga mulți bani și care își chivernisea timpul, s-a săturat poate să-i tot piardă depunându-i în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]