12,502 matches
-
are o matrice socială, impunîndu-se grație condițiilor sociale în care oamenii trăiesc. Ritualul se adresează emoțiilor, și nu rațiunii. El ne afectează simțurile pentru a ne oferi o logică a realității. Dramatismul este o altă caracteristică. Fiecare om inventează mici drame, al căror personaj principal este. Ritualul oferă oamenilor șansa de a participa la astfel de drame și de a se observa interpretînd anumite roluri. Simbolismul constituie substanța ritualului. Condensarea se referă la calitatea simbolurilor individuale de a unifica și reprezenta
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și nu rațiunii. El ne afectează simțurile pentru a ne oferi o logică a realității. Dramatismul este o altă caracteristică. Fiecare om inventează mici drame, al căror personaj principal este. Ritualul oferă oamenilor șansa de a participa la astfel de drame și de a se observa interpretînd anumite roluri. Simbolismul constituie substanța ritualului. Condensarea se referă la calitatea simbolurilor individuale de a unifica și reprezenta o diversitate de conotații. Plurivocitatea reprezintă varietatea conotațiilor conferite fiecărui simbol. Același simbol poate fi înțeles
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
puțin în față și-și împreunează mâinile a rugăciune. Privește undeva în gol, în spațiul dintre noi. Rămâne cu mâinile unite și-mi spune să-i povestesc o întâmplare penibilă din viața mea. Un moment traumatizant. Nu neapărat ceva dramatic, drame avem cu toții. Vrea doar să-mi amintesc un moment jenant. Îmi spune că ar fi bine să mă ntorc în trecut. Cât mai mult posibil. Câțiva ani. Nu. Zeci de ani. Îmi spune că sunt lucruri care s au întâmplat
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
constituie o impresionantă reinterpretare a unei viziuni asupra vieții și a morții, identificabile în balada populară; o zguduitoare construcție sonoră ce configurează o meditație asupra condiției umane este opera Iona, a aceluiași Anatol Vieru, operă ce are punct de plecare drama omonimă a lui Marin Sorescu. Au existat însă și epoci, ca sfârșitul veacului al XIX lea, în care s-a promovat ideea unui universalism artistic, a coexistenței și interferenței între arte; pictura era definită prin muzică , muzica prin poezie și
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
presupune stabilirea temei, a motivelor, a compoziției, precizarea elementelor din cadrul fiecarui tablou, a particularităților gramaticale, stilistice și lexicale și a elementelor de versificație. Tema poeziei este credința, o temă de factură religioasă, dar textul are și alte semnificații. Iisus întruchipează drama condiției umane. Lupta sa cu moartea reprezintă alegoric eternul conflict dintre trup și suflet, dintre materie și spirit, și imposibilitatea de a schimba un destin ce i-a fost scris. Motivele poetice (rugăciunea, cupa) și sensurile pe care le implică
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
pe apă, ca un preambul al eșecului, drept imagine sortită, ab initio, neputinței și neîmplinirii. Drumul pe apă, naștere lipsită de ideea renașterii, este o epifanie a ceea ce Bachelard numește „urgia timpului, clepsidra definitivă”. Din această perspectivă, atmosfera sumbră a dramei este susținută și prin imaginea ploii de toamnă, „ploaie a morții, fără început și fără sfârșit” (p. 283). Ducerea la extrem a acestor semnificații este exprimată prin imaginea dătătoare de neant interior și de neantizare a divinului, prin moartea apelor
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
când a ieșit de aici, călugărul Teodul s-a cufundat în pământ.” (Cruciada...: 270). Revelatoarea imagine a poeticii blagiene („Numai în fântână tremură apa...”) exprimă, deopotrivă, o întreagă filosofie existențială, dar și o insinuare a Fantasticului oarecum neașteptat în această dramă, sub forma discretă a eresului. în Ivanca , ipostaza hidoasă a morții este susținută nu prin lipsa apei (Bachelard), ci prin prea-plinul ei, prin acvaticul distrugător în care plutesc „oase...pline de glod”, în care părul (complexul Ofeliei) „se smulge mai
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
autorul nu este decât un alter de rang inferior, un practicant al misterelor sacre, pe un altar imaginar, un revelator al cuvântului divin, prin euritmia operei sale. De aceea, probabil, la Blaga, locul divinității este atât de pregnant reprezentat în dramele sale, cu sentimentul tragic al zădărniciei și al anonimatului; zeul este printre oameni, dar prezența lui nu reușește să-i trezească, surâsul lui amar vorbește despre lipsa lor de șansă: (Vasile Lovinescu, op. cit.: 65). Iată de ce, considerăm, acvaticul nu se
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
apă.” (Cruciada...: 264, s.n.). Zeul se situează într-o senină detașare („Mă-mpărtășesc cu câte-un strop din tot ce crește/și se pierde,/ Nimic nu mi-e strein,/și numai marea îmi lipsește.” (Zamolxe: 3, s.n.) Cu toate acestea drama lui este lipsa armoniei: „Și numai marea îmi lipsește”. Lumea nu este completă fără acest simbol al misterelor, al intangibilului, al destinului: „înghițitoarea primordială” (M. Bonaparte), oglindă celestă, ea este, deopotrivă refugiu și mormânt.
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
constitui doar un motiv drag și universal răspîndit al romantismului. Putem identifica la Eminescu o adevărată mitologie a luminii, activînd profunzimi nebănuite și vaste cîmpuri simbolice, ordonate la nivelul imaginarului în funcție de propria tensiune a ființării întru sacralitate. Lumina eminesciană reliefează drama cosmică prin dificila și subtila experiență poetic-demiurgică închisă în simbol (așa cum îl definește Eliade). Iar luna este prin excelență proiecție a destinului uman, atît în rotunjimea armoniei absolute, cît și în contondenta absență a deplinului, în ciobul degradat, decăzut, consubstanțial
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
pe care o descoperă, de faptul că-și pot transpune în practică ideile, precum și de prieteniile care prind viață. Conținuturile pe care le oferă Cercul Dramatic: Genul dramatic speciile lierare 1. Comedia. Conceptul de comic 2. Tragedia. Conceptul de tragic 3. Drama. Conceptul de dramatic Concepte operaționale specifice textului dramatic 1. Personaj dramatic 2. Actor 3. Regizor 4. Scenograf 5. Didascalie 6. Tablouri 7. Acte 8. Scenă 9. Replică 10. Limbaje scenice 11. Monolog 12. Solilocviu Competențele specifice Definirea conceptelor specifice; Relevarea
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
textului în spectacol; cuprind indicațiile scenice regizorale, indicații de rostire și tonalitate verbală a intervențiilor și a replicilor,notațiile autorului referitoare la ambianța în care evoluează personajele, la interpretarea actoricească, la mișcarea scenică, la diversele combinații cu efecte audio vizuale. Drama - specie dramatică tipică pentru perioada modernă. Drama își conturează individualitatea într-un proces îndelungat de renunțare treptată la sistemul normativ provenit din antichitate care prescria regulile creației teatrale. Drama înfățișează subiecte grave, din contemporaneitate sau din trecutul istoric. Dramaturgie - disciplina
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
indicații de rostire și tonalitate verbală a intervențiilor și a replicilor,notațiile autorului referitoare la ambianța în care evoluează personajele, la interpretarea actoricească, la mișcarea scenică, la diversele combinații cu efecte audio vizuale. Drama - specie dramatică tipică pentru perioada modernă. Drama își conturează individualitatea într-un proces îndelungat de renunțare treptată la sistemul normativ provenit din antichitate care prescria regulile creației teatrale. Drama înfățișează subiecte grave, din contemporaneitate sau din trecutul istoric. Dramaturgie - disciplina care are ca obiect de reflecție principiile
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
actoricească, la mișcarea scenică, la diversele combinații cu efecte audio vizuale. Drama - specie dramatică tipică pentru perioada modernă. Drama își conturează individualitatea într-un proces îndelungat de renunțare treptată la sistemul normativ provenit din antichitate care prescria regulile creației teatrale. Drama înfățișează subiecte grave, din contemporaneitate sau din trecutul istoric. Dramaturgie - disciplina care are ca obiect de reflecție principiile și regulile de compoziție ale textului dramatic sau ale spectacolului teatral. Genul dramatic - unul dintre genurile literare în care transmiterea sentimentelor se
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
transpunerea textului în spectacol; împărțirea textului în secvențe specifice : acte, scene. Nu toate textele dramatice întrunesc aceste caracteristici. De exemplu, în monologul dramatic lipsește schimbul de replici, adesea și acțiunea. Cele mai importante tipuri de texte dramatice - comedia, tragedia și drama - ilustrează însă, de regulă, integral trăsăturile menționate. Tragedia - una dintre principale specii dramatice, cu originea în Grecia antică. Tragedia greacă, bazată adesea pe narațiuni mitologice, aduce în scenă eroi de condiție înaltă, care, în numele credințelor și aspirațiilor proprii sau din
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
devenit prim-ministru, Jacques Chirac avea cazul "Cătălina Cortez" în capul listei de priorități. Nu am mai spus niciodată public acest lucru. Jacques Chirac mi-a adus fata lângă mine, după un an de eforturi. Avea șaptesprezece ani. Aceasta este drama Vioricăi Cortez. Încă este? — Să nu-i fiu alături într-una dintre cele mai grele perioade ale vieții ei... Să educi un copil la telefon... Să ceri un telefon și să îl ai a doua zi, dacă îl aveai... Nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
căutat mai degrabă esența textului de Wilde, decât senzualitatea la care te conduce imediat muzica lui Strauss. Am plasat deșertul în fundal, cu un Christ îngropat pe jumătate - bineînțeles, cu scandal din partea spectatorilor și am ales să subliniez as pectele dramei umane care se petrece, nebunia personajelor. și aici, Viorica a fost alegerea cea mai potrivită". Rămân cu un gust bun. Cel al espresso-ului pregătit de doam na Lavelli și cel al orelor petrecute alături de ădin nou!) unul dintre cei
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
20 de minute, o injecție nici azi nu știu cu ce, dar am putut să cânt tot restul spectacolelor. Ăsta e artistul. Omul, când vine la teatru, plătește biletul, ia loc în sală și nici că îl interesează problemele sau dramele tale. și nici nu trebuie, pentru că el vine acolo tocmai ca să le uite pe ale lui! — A fost acasă Opera din Paris? — Pentru mine, da. — Scena pe care o cunoașteți cel mai bine? Nu pot să spun asta, pentru că și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Geneva, ghidat de responsabilii tea trului, mă îndreptam foarte agitat spre sala de repetiții, unde totul era amenajat: scaune, podium... Înainte de începerea re petițiilor, trebuia obligatoriu ținută o "con fe rință", în care să explic cântăreților și corului viziunea și drama turgia mea, în timp ce schițe ale decorurilor desenate de mine erau proiectate. Directorul teatrului, Hugues Gall, îmi explicase că această ceremonie era obligatorie în cazul atâtor participanți diferiți. O altă informație stupefiantă proaspăt aflată era aceea cum că anumiți cântăreți lipseau
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
studiat", dar era numai după chiloțeii balerinelor! Zlatina era o frumusețe, o pianistă foarte bună, de altfel, ei studiaseră împreună. Nicola Ghiuselev mi-a povestit însă că avea meteahna băutului, ceea ce a transformat viața lui Ghiaurov cu ea într o dramă. și așa, el dezamăgit, Mirella dezamăgită, într-o zi au făcut ochii mari unul la altul pe scenă și s-au transformat într-una dintre cele mai frumoase perechi, până la sfârșit! În ceea ce a fost până la sfârșitul anilor ’70 Navarro
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
stăm noi de vorbă, mă gândeam într-o noapte: viață de femeie - sacrificată. Viață de soție - trebuie să îți găsești un partener înțelept, cum erau Emmanuel și Dolfi, care mă înțelegeau. Viață de mamă - cea mai grea. Asta a fost drama vieții mele. și încă un lucru: mi-au lipsit teribil bunicii. Dar v-ar fi plăcut să fiți bunică? — Da! — Dar ca soacră cum sunteți? — Proastă de bună! Ați fost un om sănătos? — Da, până acum câțiva ani. Accidentul m-
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în 1908 la Cernăuți : . Cum vedem, acest stadiu al scenariului mitic poate fi întradevăr povestit: există o putere creatoare care, cu ajutorul unei alte puteri, creează pământul și lumea văzută de om, prin încercări și confruntări ce iau forma unei adevărate drame cosmice. Toată povestea cosmogonică poate fi reluată asemenea unei reprezentări dramatice, ca la teatru, întrucât există protagoniști, actori, intrigă, confruntare, o desfășurare în timp și rezultate evidente ale întregii confruntări. Simplu vorbind, există personaje, motive și acțiuni, încât naratorul poate
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
polifonică a diverselor linii melodice. Analiza pe care o întreprindem, realizată din perspectiva comparatismului estetic, presupune o lectură din interiorul căreia romanul nu mai este înțeles numai ca formă și cu atât mai puțin ca o simplă expresie tematică a dramei pământului, ci este privit în primul rând drept fenomen expresiv, drept act existențial limită, pe care lectura ar putea să-l refacă, privind textul în transparența lui și căutând acolo sensul ascuns al mișcării lăuntrice, care îi constituie esența. Text
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
o perpetuă mișcare contrapunctică, marcată pregnant de celulele ritmice, care încarcă de tensiune contextul. Partea a treia a romanului, intitulată Focurile și păstrând ca pe o constantă a expresiei tautologia (evidentă încă din primele capitole: Scânteia, Flăcări, Focul), accelerează ritmul, drama fiind realizată într-o viziune plastică globală și în fragmente derulate cinematografic care se contopesc într-un spectacol de mare regie a vorbirii, tăcerii, mișcării simultane. Aici a lucrat „un suflet de Rubens cu o mână de Dürer”, spunea Felix
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
o clasă socială puternic reprimată. Ultimul acord al cărții, deși conceput grandios, nu e lipsit de o anume banalitate ce transpare din sentimentul foarte concret al dinamicii vieții, pigmentat de o abia perceptibilă tristețe la indiferența unui univers străin de dramele umane: „Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumii...”, unde „lume” nu e decât corespondentul popular pentru neologicul „univers”. într-o lume sonoră cotidiană dizarmonică, această perspectivă de comparație, rezultată din analiza structurii interne a
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]