11,261 matches
-
crimă de neiertat une chasse gardăe. Toate acestea întrețineau în jurul cărții o atmosferă de ostilitate. I-am scris lui Mircea Eliade despre întreaga situație. Răspunsul a venit lucid și exact (scrisoare din 22 iulie '80): Nu mă surprinde lipsa de ecou a Hermeneuticii. în afară de d-ta și E. Simion, majoritatea articolelor privitoare la scrierile mele se datoresc câtorva diletanți și amatori bine intenționați. în fond, nu sunt încă luat în serios în țară. în cel mai bun caz sunt «discutată în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
comparație, nici o reflexie critică prin confruntare și experiență directă. Izolarea României a fost pentru imensa majoritate a populației aproape ermetică. Posturile de radio străine, și mă refer în primul rând la Europa liberă, B.B.C. și Vocea Americii, palid, foarte palid ecou al gloriosului mit american, erau ascultate doar de o pătură intelectuală urbană destul de subțire. Și chiar dacă ascultau și alții, la aceste posturi vorba francezului se predica unor convertiți: toți eram convinși dinainte și din principiu că aveau dreptate, că regimul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tip neoliberal (Ștefan Zeletin, Eugen Lovinescu) sau marxist reformist (Șerban Voinea, la extrema limită: Lucrețiu Pătrășcanu) se numără pe degete. Și ceea ce este și mai grav (și nu totdeauna neapărat din cauza condițiilor istorice), ele n-au avut niciodată un mare ecou. Evident, a existat și o politologie de dreapta de mare succes. Dar nici ea nu avea un caracter propriu-zis sistematic. Și nici nu putea avea, de fapt. Stilul său era fragmentarist-rapsodic, inspirat, mesianic, polemic-publicistic, nu o dată de manifest. Doar că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
situația la noi, după decenii de luptă de clasă, care a demonizat și extirpat, pur și simplu, toate aceste noțiuni esențiale. Chiar și opoziția cea mai liberală le folosește rar. Neoliberalismul lui Ștefan Zeletin n-a avut, din păcate, nici un ecou. Ceea ce spune foarte mult și despre un anumit climat ideologic și, mai ales, despre o anumită mentalitate socială și politică actuală. Deci, încă o temă de politologie românească a viitorului: să înțelegem bine nu numai de ce ideile și vocabularul politic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întreaga ideologie anticolectivistă, anticomunistă, antitotalitară, predominantă în vest și care pătrunde și la noi. Național comunismul (respectiv festivismul patriotard și șovin) este ultimul refugiu al cadrelor vechiului regim, al ideologilor și poeților oficiali, al jurnaliștilor de partid. El are încă ecou în masele rurale, etniciste și structural izolaționiste, în păturile rurale proaspăt urbanizate, în rândurile foștilor activiști de partid regrupați în partide neocomuniste și naționaliste. Opoziția, practic decimată timp de decenii de regimul represiv comunist, este încă destul de slabă. Mentalitatea democratică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
epocă, după unii post-modernă, de predominare cvasi-absolută. Să ne reamintim o clipă care a fost soarta publicistică a sintezelor noastre, mai mult sau mai puțin recente, multe-puține câte sunt: despre ediția de Opere de Tudor Vianu (16 volume !) mai nici un ecou. Despre Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba, la fel. Tăcere totală. Aceeași soartă a avut reeditarea Burgheziei române de Șt. Zeletin. Fapt poate și mai caracteristic: dacă cronicile literare ale lui N. Manolescu s-au bucurat și se bucură
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Șt. Zeletin. Fapt poate și mai caracteristic: dacă cronicile literare ale lui N. Manolescu s-au bucurat și se bucură de un mare și legitim succes, când acest autor a scris o carte sistematică, oarecum mai aridă, Despre poezie (1987), ecourile au fost, în mod regretabil, minime. Se numește încă la noi în mod predominant critică literară doar cronica literară de actualitate imediată. Restul interesează mult mai puțin. Sau chiar deloc, din păcate. Cineva a publicat de 3 (trei) ori același
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Stilul ceaușist de redactare le face improprii oricăror discuții și polemici științifice internaționale serioase. Ele erau scrise de fapt pentru consumul intern (eterna demascare), traduse doar ad hoc printr-o acțiune pur improvizată, cârpită, peste noapte, fără nici o urmare, fără ecou internațional. Nu mai vorbim de calitatea traducerii. Ion Vartic mai trece, în catastiful iluziilor sale (și ale noastre) științifice moarte un Compendiu al Istoriei literaturii române. El a fost de fapt comandat, scris și chiar editat. Este vorba de Istoria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
după 22 decembrie. Nu cunoaștem, de fapt, decât două lucrări de acest tip: Istoria logicii, de Anton Dumitriu (1966), și Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba (primul volum a apărut în 1984). Ele n-au avut, din nefericire, nici un ecou real, publicistic. Explicația fundamentală este, după mine, următoarea: cultura și publicistica română aparțin fragmentului. Suntem încă o cultură a fragmentului. Sintezele, proiectele personale vaste, enciclopedice, sperie. Nu sunt cultivate. Nu sunt înțelese, nu sunt apreciate, n-au nici un succes. Luați
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din nefericire. O explicație este și starea noastră istorică de subdezvoltare, de asuprire sub diferite stăpâniri. Cultura are nevoie de libertate, care la noi a lipsit secole la rând. Ediția de Opere a lui Tudor Vianu n-a avut nici un ecou. O lucrare (compilatorie sau nu) ca Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba, la fel. Doar două exemple aproape la întâmplare. Le-am mai dat și altădată, fiind concludente. Cultura română este fundamental poetică și publicistică. Valuri-valuri de gazetărie zisă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
complet absente, paralizate sau socializate, unde să se formeze viitorii cercetători în acest domeniu? Iar cum cronicarii literari cu studii universitare n-au primit în nici un fel o astfel de informație și formație, nu poate fi de mirare foarte slabul ecou, în publicistică, al lucrărilor de teorie literară, îndeosebi românească. De fapt, primul estetician literar român notabil este doar Mihail Dragomirescu, autorul lucrării La science de la littărature (3 vol., Paris, 1928-1929), luată în serios de Croce și alții ne aflăm în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ideologie și ce este sau rămâne utopie (p. 19). Iar istoria nu ne-a fost și nu ne este favorabilă. Suntem deci condamnați la o eternă utopie ideologică melioristă, milenaristă sau cum vrem să-i spunem... Am recunoscut imediat un ecou (direct? indirect?) din E.M. Cioran, a cărui concepție integral negativă despre români Sorin Antohi o disecă atent, nu fără un rien de masochism intelectual (studiu scris de altfel de la distanță, aflat pe continentul american, unde toate perspectivele se schimbă). Descriptiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a gândi pitic, fără o largă respirație și fără anvergură, nu este neapărat o atitudine... specific națională. Un admirabil articol al lui Ion Vartic, Et in Liliput ego ! (Apostrof, 1-2/1993) rămas ca toate textele de acest gen fără mare ecou, fapt perfect explicabil de altfel denunță în termeni poate și mai categorici toate aceste vicii ale culturii române. Și nu numai ale celei actuale. A consacra peste două decenii unei monografii gigantice despre pictorul Ioan Andreescu, precum criticul de artă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fel de recepție. Ele cad, invariabil, în gol. Nu preocupă pe nimeni, în această sferă. Seria de Opere de T. Vianu, cel mai mare repertoriu de idei literare existent din cultura noastră reluăm acest exemplu concludent n-a avut nici un ecou, nici o recenzie semnificativă și este doar un simplu exemplu. Astfel de lucrări par încă un fel de... tichii de mărgăritar. Uneori nu mai știm nici dacă nu trebuie să folosim această expresie tradițională chiar și pentru nemulțumirea critică personală față de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aprofundări viitoare. Un mod curent de a-ți ascunde profundul sentiment de inferioritate de a nu fi, de pildă, tradus, cunoscut în străinătate etc., etc., este bagatelizarea și minimalizarea sistematică, implacabilă, feroce, dar în forme transfigurate, a unor astfel de ecouri. Acest gen de reacție este tipică, de pildă (pentru a lua numai un exemplu) la G. Călinescu. Oriunde, în Istoria literaturii române, vine vorba de relații, traduceri, nu mai vorbim de cariere literare într-o altă limbă (vezi cazul lui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de regulă individualist, se dezlănțuie și sub forma minimalizării, excluderii, agresivității față de orice influențe și ierarhii străine, occidentale. Ea n-ar trebui numai negată, dar și radical răsturnată și înlăturată. Fiind în Germania, cu ani în urmă, am înregistrat unele ecouri (negative, politicoase) ale unei conferințe anterioare a lui Constantin Noica. El ar fi început cu cuvintele: Am venit să vă cert.... Să vă dau, deci eu, lecții de filozofie, de conduită intelectuală sau cam așa ceva. Și unde asta, unde? în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
imediată de receptare internațională. Ea vine sau nu vine. Traduceri? Cât mai multe posibil. Dar, mai întâi, să dăm cea mai desăvârșită expresie instrumentului lingvistic de care dispunem în mod originar. Dacă este inferior sau superior, aceste calificative reflectă doar ecoul, adeziunea ori respingerea publicului exterior. în actul creației și al conștiinței sale, care se actualizează în creație, astfel de considerente ar trebui să dispară. Și, de fapt, la marii creatori ele au și dispărut. Pur și simplu ele nici nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
direct în limba franceză, la Paris, și publicată în revista Dialogue. Revue d'Etudes roumaines et des Traditions Orales Mădităranăennes (nr. 14/1985, pp. 136-141, Universită Paul Valăry, Montpellier), semnată, efectiv Adrian Marino, Cluj-Napoca. Este, cred, primul și probabil singurul ecou critic românesc, semnat de un critic rămas în țară, la acest roman interzis de cenzura ceaușistă. Lectură predominant și tăios ideologică. Se poate aminti, în trecere, că în aceeași revistă (nr. 9/1982, pp. 149-151) am publicat anterior și două
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dar echilibrat, contribuția lui A.M. va rămâne o referință sigură în domeniu. (Pronostic... optimist?, n.n.). Să fie oare Noica răul deplin al culturii române?, in: Cotidianul. Supliment cultural. Litere. Arte. Idei, 7 decembrie N te 360 Adrian Marino 1992. Un ecou favorabil și în Israel, Minimum (Tel-Aviv), II, 76, iulie 1993, semnat Iacob Popper. 2. Mitul situației ireversibile, in: 22, IV, 7, 18-24 februarie 1993, 8, 25 februarie 3 martie 1993; 9, 4-10 martie 1993; 10, 18-24 martie 1993. 1 22
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
invita să se prezinte la proces. Blutte constata și desființarea dreptului străinilor de a apela la Constantinopol, ca instanță supremă de justiție, în condițiile corupuției generalizate care domnea în țară. Protestele consulului englez nu au rămas, de această dată, fără ecou, apelul său la capitulații, convingând pe secretarul de stat al Munteniei să declare această decizie ca nulă și neavenită. Și gerantul viceconsulului prusian la Iași se plângea, în septembrie 1832, că nu întotdeauna președinții sfaturilor orășenești invita pe starosti să
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
umbră cardiacă mărită în volum, cu dispariția arcurilor normale ale siluetei cardiace și diminuarea sau dispariția pulsațiilor. - Electrocardiograma arată prezența undelor T aplatizate sau negative și al complexelor QRS microvoltate. - Ecocardiografia detectează prezența lichidului pericardic prin înregistrarea zonelor lipsite de ecouri între epicardul ventricular stâng posterior și pericardul posterior și între peretele anterior al ventriculului drept și peretele toracic anterior. Evoluția pericarditei cronice lichidiene depinde de natura și evoluția bolii cauzale [10]. Pericardita cronică constrictivă Sindromul constrictiv este dat de îngroșarea
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
miocard și peretele toracic a pericardului fibrotic sau calcificat. Undele P sunt obișnuit deformate, lărgite, bifide (datorită întârzierii conducerii în țesutul atrial secundar fibrozei). Fonocardiograma: precizează existența și cronologia zgomotului pericardic protodiastolic. Ecocardiografia: pune în evidență îngroșarea pericardică, cu două ecouri distincte, reprezentând pericardul visceral și parietal, separate de un spațiu clar de cel puțin 1 mm. Aceste anomalii ecocardiografice sunt însoțite de o mișcare anormală a septului interventricular caracterizată prin turtirea sa în sistolă și mișcare paradoxală (posterioară) în diastolă
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
savant, în detrimentul romancierului, a cărui operă va fi adumbrită: dacă savantul este atât de recunoscut încât studiile sale trec în "carte de buzunar", Noaptea de Sânziene în care își pune speranța de a fi recunoscut ca romancier nu dobândește "marele ecou pe care l-ar fi meritat"9. M. Lovinescu afirmă că insuccesul parțial al Nopții de Sânziene l-a împins pe Eliade spre o răscruce, alegând nuvela fantastică, singura modalitate de expresie literară. "În acei ani '50 nu ne dădeam
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spune că "personajele-mituri, disputele intelectuale, speculațiile filosofice și "trăirile" lor morale (sunt) reductibile aproape toate la eseistica lui Mircea Eliade, multiplicată acum în tot ce spun eroii săi"38. Gheorghe Glodeanu consideră interesul scriitorului pentru cuceririle științelor exacte (interes cu ecou în plan literar), iar mai târziu spiritul enciclopedic și admirația manifestă (v. Jurnalul) "față de adevărații oameni de știință", o recrudescență a preocupărilor din copilărie și adolescență (entomologie, științele naturii, fizică, chimie). Citând o observație a lui Eliade ca pretext pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de vedere (Constanța Buzea) La o primă lectură a poemului Citera de Constanța Buzea 17, intuiția nu surprinde doar spațiul vesperal al stingerii, durerea pe care o comunică sfârșitul; ea înțelege mai mult, căci prin peisajul acesta pustiit însingurarea face ecou, iradiază în cântec de har: "mă doare câmpul dimprejurul meu/ cu greieri prinși de febra toamnei/ și care-mbătrâniți fără scăpare/ cântă deasupra oului lor negru/ cântă-nzestrând tot restul lumii/ cu sfântul dor de izolare/ înstrăinându-mă puțin de mine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]