10,806 matches
-
Cunescu, PER, revista Baricada, Piața Universității, etc. În luna mai 1991, constrâns de brațul de fier al securității( la fel de puternică și activă că pe vremea lui Ceaușescu) condus în mod despotic de numitul Virgil Măgureanu, senatorul Adrian Manolache alege calea exilului că o ultimă soluție de protest farta de regimul FSNist care confiscase aproape toată scena politică, dar și bunurile PCR și toată infrastructură statului fost comunist nefăcând aproape nici o concesie partidelor nou înființate. Prin urmare Adrian Manolache cere un prim
Adrian Manolache () [Corola-website/Science/305288_a_306617]
-
a scris mai târziu în cartea sa autobiografică „Nopți albe”. În cele din urmă a fost eliberat nu după multă vreme în virtutea unui acord între ambasadorul lui Stalin în Marea Britanie, Ivan Maiski și generalul Władysław Sikorski, șeful guvernului polon în exil de la Londra. Acest acord prevedea ca U.R.S.S. va elibera pe deținuții polonezi pentru a întemeia pe teritoriul sovietic o armată polonă care va lupta contra Germaniei alături de sovietici. Deși extenuat după detenție, Beghin s-a înrolat în această armată
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
al II-lea, împăratul Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin acest edict, creștinii erau obligați să ia parte la cultul național al zeilor păgâni și le interzicea să se mai adune în cimitire, amenințând cu exilul sau chiar cu moartea pe oricine nu s-ar fi supus poruncii). Chiar și în aceste condiții Papa Sixt al II-lea a reușit să ducă la îndeplinire datoriile sale de păstor al creștinilor - pare-se, fără să aibă de
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
Damasus I a fost papă al Romei între anii 366-384. Era originar din Spania și s-a născut în jurul anului 305. Damas și-a început acivitatea ca diacon al Bisericii din Roma sub Papa Liberiu, și după trimiterea acestuia în exil, sub urmașul lui, Antipapa Felix II. A fost ales papă în timpul disputelor îndelungate între creștini și arieni care având sprijin politic, doreau să-l aleagă papă pe preotul "Ursicinus" (Antipapa Ursicinus), acest conflict culminând cu acțiuni foarte violente (au murit
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
între patriarhul Nikolaos Mystikos și Leon privind legitimitatea unei a patra căsnicii a împăratului (Sergiu fusese de partea împăratului). Patriarhul din Constantinopol a cerut un fel de despăgubire din partea papei fiindcă fusese obligat să petreacă o bucată de timp în exil. În 920 o numeroasă delegație bizantină a călătorit spre Roma care a urmat să-i predea papei epistole din partea patriarhului ca și a lui Constantin al VII-lea Porphyrogennetos, noul împărat bizantin. Însă n-a mai ajuns la Roma din
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
manifestă mai ales în domeniul filosofiei liberale de secol al XIX-lea, filosofiei culturii și filosofiei religiei. S-a menținut aproape atât de filosofia continentală cât și de cea analitică, fiind un bun cunoscător al originilor lor comune. Trăiește în exil din 1968. Înainte de a părăsi Polonia, la sfârșitul anilor 1950, a fost unul din dizidenții importanți față de regimul comunist polonez. Își începe activitatea ca asistent la catedra de logică a Universității din Łódź iar din 1959 devine profesor de Istoria
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
de Mircea Eliade (traducere de Jan Wierusz-Kowalski, editor Bogdan Kupis, Varșovia 1966). În martie 1968 este expulzat din Universitate și profită de șansa de a emigra. Ajunge la Berkeley, unde începe să publice o serie de articole despre Noua Stângă. Exilul i-a dat ocazia să-și formeze o opinie negativă despre stânga occidentală, Kolakowski încetând să se mai considere marxist, fie și unul revizionist, spunând la un moment dat că „există argumente mult mai bune în favoarea democrației și libertății decât
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
unde în 1869 se stinge din viață. este fiul paharnicului Toma Stamati și al Smarandei. Este înrudit cu Iacob Stamati, mitropolit al Moldovei. Scriitorul român basarabean -Ciurea este fiul lui Constantin Stamati. Stamati l-a cunoscut pe Aleksandr Pușkin, în timpul exilului său la Chișinău (1820-1823). În opera sa a încercat să renască trecutul glorios al poporului român pentru "luminarea neamului său". A fost un autor iluminist, care a rămas în literatura română prin creațiile sale: "Suceava și Alexandru cel Bun în
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
domniei lui Alexandru al III-lea, poliția politică rusă, Ohrana, s-a dovedit foarte eficientă în înăbușirea în întreaga țară atât a mișcărilor revoluționare, cât și a celor proto-democratice. Ohranka a răvășit întreaga intelectualitate rusă prin condamnări la închisoare sau exiluri interne sau externe. Au fost luate măsuri legislative împotriva "nerușilor" și a credincioșilor altor culte decât ortodoxia rusă. Evreii ruși au avut de suferit în mod special. Intelectualii, nerușii și evreii au emigrat în numerose cazuri pentru a scăpa de
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
țara a rămas neschimbată, puterea politică a rămas în mâinile țarului, iar bogăția și moșiile în cele ale nobililor. Înființarea Dumei, ca și desființarea ei, a reușit să dezbine grupurile revoluționare. După ce conducătorii revoluționarilor au fost întemnițați sau trimiși în exil, camarazii lor rămași în libertate nu au știut ce să aleagă: să candideze sau nu pentru Dumă? Despărțirile și diviziunile interne i-a menținut dezorganizați și lipsiți de putere pe radicali până în timpul primului război mondial. În Marele Ducat al
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
în 1836 a ajuns la gradul de maior. A participat la Revoluția din 1848 din Țara Românească și a fost membru al Guvernului provizoriu. În același an, 1848, era Venerabilul Lojii masonice bucureștene Frăția. După înăbușirea revoluției a trăit în exil până în 1857. A fost membru în partidul liberal condus de Ion Brătianu. După întoarcerea în țară a fost deputat în Adunarea ad-hoc a Țării Românești, apoi ministru și prim-ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. În 1865, s-a alăturat
Ștefan Golescu () [Corola-website/Science/299967_a_301296]
-
delegația Bisericii Ortodoxe Române care a vizitat Bisericile vechi orientale din Egipt, Etiopia și India (1969). Conform jurnalistului Ioan T. Morar, Bartolomeu Anania ar fi furnizat Securității note informative despre Andrei Scrima, unul din teologii ortodocși de seamă aflați în exil. După reîntoarcerea în țară a fost director al "Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române", între anii 1976-1982. În anul 1982 se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului. Operei sale scriitoricești, deosebit de bogată, va
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
Brătianu (1913-1995), care avea să fie numit „"Vintilică"”, pentru a-l deosebi de tatăl său. Acesta a avut o singură fiică, Despina Leiter-Brătianu, născută însă după moartea lui Vintilă Brătianu. Vintilică a fost ca și tatăl său inginer, trăind în exil în perioada comunistă, pentru ca după 1989 să revină în țară și să se implice în viața politică românească, ca președinte al Partidului Liberal (1993). Prin actul dotal încheiat la căsătoria celor doi, Lia Stolojan a primit ca zestre din averea
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
pilde demne de urmat, și nu am luat în rîs munca morală a unor alți învățați ce s-au distins prin meșteșugul lor. Am avut pierderi materiale, am fost silit să pribegesc adesea pe drumuri primejdioase, am ieșit chiar în exil, dar am răbdat aceasta în liniște, și cu îndrăzneală, cum se cuvine unui filosof." "Față de numeroșii învățăcei care au venit să mă asculte, m-am purtat ca și cum ar fi fiii mei" "M-am folosit de cele mai bune străduințe pentru
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
sale, creștea de la o zi la asta, determinându-l să ceară anularea căsătoriei, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă Anne nu apărea în viața lui. Wolsey a început un complot secret pentru a o forța pe Anne să plece în exil, începând comunicarea cu regina Caterina și cu Papa în acest scop. Când acest lucru s-a descoperit, Heric a ordonat arestarea lui Wolsey și dacă acesta nu ar fi murit subit în 1530, ar fi fost executat pentru trădare. Pentru
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
represiuni sângeroase. În 510 Hippias este obligat de armata comandată de regele Cleomene I și de atenienii nemulțumiți conduși de Clistene să părăsească Atena și să se refugieze în Tracia, apoi la curtea lui Darius I. În 509 revenit din exil după înlăturarea lui Hippias, Clistene din familia Alcmeonizilor înlătură cu sprijinul demosului republica oligarhică instituită cu ajutor spartan de către Isagoras și transformă democratic constituția ateniană. Populația Atticii este împărțită teritorial, rezultând o reprezentativitate proporțională, în 10 triburi (phylii), alcătuite la
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
indemnizație (mistoforia). Întrunirile aveau loc săptămânal. Pentru a se evita instaurarea unei noi tiranii este introdus ostracismul (în 507 de către Clistene): fiecare om politic care avea împotriva sa cel puțin 6000 de voturi este constrâns să plece 10 ani în exil. În fiecare an Adunarea era întrebată dacă are asemenea bănuieli. Ostracizatului nu i se formula vina, nu era o sentință, era doar o măsură preventivă, nu o pedeapsă. Această procedură a fost practicată de 10 ori în 90 de ani
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
necesar pentru că oamenii nu-și mai puteau explica cum un dumnezeu pretins a fi drept și bine-intenționat în ce-i privește, mai putea reține aceste calități, cât timp ei erau înrobiți de străini, iar statul lor virtuos adus în neființă. Exilul babilonian, mai târziu dominația persană dar mai ales cea elenistă (și mai târziu romană), au reprezentat tot atâtea traumatisme care rămâneau fără sens fără o schimbare de concepție teologică. Influența culturilor persană și mai ales elenistă au jucat în mod
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Destin este o revistă de cultură românească care a fost publicată la Madrid, în Spania în perioada 1951-1972 de către români aflați în exil. Revista l-a avut ca director de-a lungul întregii sale existențe pe George Uscătescu. Publicația a apărut sub formă de caiete, având o apariție neîntreruptă timp de 20 de ani. Coperta caietelor era de culoare roșie, în timp ce titlul revistei
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
reunea, sub conducerea lui George Uscătescu, un grup de scriitori, care creștea de la un număr la altul al revistei. În această revistă au publicat personalități din diferite domenii, cum ar fi oameni de știință, critici literari, scriitori, nu numai din exilul spaniol, ci din întreaga lume: Grigore Cugler, N.I. Herescu, Alexandru Ciorănescu, Aurel Răuță, Paul Miron, Virgil Ierunca, Ștefan Lupașcu, Alexandru Busuioceanu, Monica Lovinescu, Basil Munteanu, Pamfil Șeicaru, Nicu Caranica, Ștefan Baciu, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Mircea Eliade etc. Primul număr
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
în luna iunie a anului 1951. Redacția revistei se afla pe strada Melendez Valdes, nr. 59, Madrid/Spania, după cum reiese din adresa tipărită pe coperta interioară a revistei. ,Destin” cuprindea mai multe rubrici precum: ,Studii” ale scriitorilor români aflați în exil, ,Note”, ,Comentarii”, ,Documente” în legătură cu diverse teme și ,Bibliografie românească” sau ,Marginalia”. Aici se regăsesc scurte recenzii ale scriitorilor români din exil (Spania), care erau făcute articolelor, cărților sau publicațiilor apărute în afara granițelor României sau erau prezentate evenimentele culturale ce se
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
adresa tipărită pe coperta interioară a revistei. ,Destin” cuprindea mai multe rubrici precum: ,Studii” ale scriitorilor români aflați în exil, ,Note”, ,Comentarii”, ,Documente” în legătură cu diverse teme și ,Bibliografie românească” sau ,Marginalia”. Aici se regăsesc scurte recenzii ale scriitorilor români din exil (Spania), care erau făcute articolelor, cărților sau publicațiilor apărute în afara granițelor României sau erau prezentate evenimentele culturale ce se desfășurau în exil. Totodată, la secțiunea ,Publicații românești primite”, sunt menționate cărțile și revistele românești sosite pe adresa redacției din țară
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
Documente” în legătură cu diverse teme și ,Bibliografie românească” sau ,Marginalia”. Aici se regăsesc scurte recenzii ale scriitorilor români din exil (Spania), care erau făcute articolelor, cărților sau publicațiilor apărute în afara granițelor României sau erau prezentate evenimentele culturale ce se desfășurau în exil. Totodată, la secțiunea ,Publicații românești primite”, sunt menționate cărțile și revistele românești sosite pe adresa redacției din țară, dar mai ales de la românii care au publicat în țările în care s-au stabilit. Sub titlul ,Cărți românești în Spania”, apar
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
care a putut fi publicată datorită lui George Uscătescu. Cismărescu definește această revistă ca fiind adevăratul peisaj al spiritualității românești. Revistele românești publicate în Spania sunt: ,Destin” (1951-1972), ,Carpații” (1954-1962; 1972-1990), ,Fapta” (1956-1958; 1963-1964), ,Libertatea românească” (1951-1955) și ,Țara și exilul” (1964-1992).
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
împiedica scurgerea de informații, Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978. Totuși, cu timpul informațiile, din păcate uneori deformate, încep să se scurgă spre lumea din exterior. Conform propriei sale aprecieri, Buletinul de informare a românilor din exil (prescurtat: BIRE sau B.I.R.E.) a fost prima publicație care a relatat în detaliu despre greva minerilor în ediția din 16 septembrie 1977. A doua sursă de informații a fost minerul maghiar Hosszú István, participant și el la grevă, care a
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]