11,529 matches
-
1943, în Bosnia Centrală, în orașul Jajce adoptă o serie de hotărâri importante: proclamă Consiliul drept instituție executivă a Iugoslaviei și pe Iosip Broz Tito drept prim ministru, demite guvernul regal aflat în exil la Londra și proclamă o Iugoslavie federală formată din republicile Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Data de 29 noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
de conducere erau distribuite pe baza unui algoritm atent calculat membrilor tuturor celor trei comunități etnice. În anii '70 dezvoltarea economică a republicii este evidentă. La aceasta contribuie mai mulți factori: în primul rând transferurile de resurse operate de la nivel federal care contribuie la industrializarea Bosniei, faptul că producția pentru apărare avea desfacerea asigurată și faptul că, începând cu anul 1969, regimul comunist iugoslav liberalizează regimul pașapoartelor și permite cetățenilor să plece să lucreze în special în Europa occidentală. Sarajevo devine
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
majoritatea în parlamentul de la Sarajevo. Sistemul electoral prevedea instituirea unei Președinții rotative care a fost condusă de către Alija Izetbegovici. În anul 1991 ca urmare a proclamării independenței Sloveniei și Croației au început războaiele din fosta Iugoslavie. În mod evident instituțiile federale au încetat să funcționeze în vara anului 1991. Deși Bosnia a încercat să evite implicarea în ceea ce apărea la momentul respectiv drept un război civil au apărut inevitabile două alternative, fie proclamarea independenței, fie rămânerea în cadrul unei federații cu Serbia
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Pierderile teritoriale în fața Moscovei și continua presiune a statului rus aflat în expansiune au fost o adevărată amenințare pentru statul lituanian, care a fost astfel obligat să facă o alianță mai strânsă cu Regatul Poloniei, până a ajunge la statul federal al Respospolitei după acceptarea Uniunii de la Lublin. Marele Ducat al Lituaniei a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
facă o alianță mai strânsă cu Regatul Poloniei, până a ajunge la statul federal al Respospolitei după acceptarea Uniunii de la Lublin. Marele Ducat al Lituaniei a păstrat numeroase drepturi în acest stat federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
(câteodată abreviat în engleză ca "POTUS" conform President of the United States) este simultan președintele și șeful guvernului Statelor Unite ale Americii. Conform Constituției SUA, președintele în exercițiu este și șef de guvern (în engleză "chief executive") al guvernului federal al Statelor Unite și, totodată, comandantul suprem al forțelor armate. Articolul II a Constituției Statelor Unite acordă puterea executivă a Statelor Unite președintelui și îl împuternicește cu aplicarea legii federale, alături de responsabilitatea numirii executivului federal, diplomaților și a ofițerilor judiciari precum și ratificarea tratatelor
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
în exercițiu este și șef de guvern (în engleză "chief executive") al guvernului federal al Statelor Unite și, totodată, comandantul suprem al forțelor armate. Articolul II a Constituției Statelor Unite acordă puterea executivă a Statelor Unite președintelui și îl împuternicește cu aplicarea legii federale, alături de responsabilitatea numirii executivului federal, diplomaților și a ofițerilor judiciari precum și ratificarea tratatelor cu puterile străine, după consultarea și constimțământul Senatului. Președintele este de asemenea împuternicit să acorde grațieri federale și de a convoca sesiuni extraordinare ale uneia sau ambele
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
de guvern (în engleză "chief executive") al guvernului federal al Statelor Unite și, totodată, comandantul suprem al forțelor armate. Articolul II a Constituției Statelor Unite acordă puterea executivă a Statelor Unite președintelui și îl împuternicește cu aplicarea legii federale, alături de responsabilitatea numirii executivului federal, diplomaților și a ofițerilor judiciari precum și ratificarea tratatelor cu puterile străine, după consultarea și constimțământul Senatului. Președintele este de asemenea împuternicit să acorde grațieri federale și de a convoca sesiuni extraordinare ale uneia sau ambele camere a Congresului, în condiții
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
executivă a Statelor Unite președintelui și îl împuternicește cu aplicarea legii federale, alături de responsabilitatea numirii executivului federal, diplomaților și a ofițerilor judiciari precum și ratificarea tratatelor cu puterile străine, după consultarea și constimțământul Senatului. Președintele este de asemenea împuternicit să acorde grațieri federale și de a convoca sesiuni extraordinare ale uneia sau ambele camere a Congresului, în condiții extraordinare. De la fondarea Statelor Unite, puterea președintelui și a guvernului federal a crescut substanțial și fiecare președinte modern, în ciuda faptului că nu deține nici o putere legislativă
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
puterile străine, după consultarea și constimțământul Senatului. Președintele este de asemenea împuternicit să acorde grațieri federale și de a convoca sesiuni extraordinare ale uneia sau ambele camere a Congresului, în condiții extraordinare. De la fondarea Statelor Unite, puterea președintelui și a guvernului federal a crescut substanțial și fiecare președinte modern, în ciuda faptului că nu deține nici o putere legislativă, alta decât de semnarea legilor sau ridicarea dreptului de veto, este în mare măsură responsabil pentru dictarea agendei legislative a partidului său precum și a politicilor
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
sau Volga-Kama Bolghar, este un stat care a existat între secolele al VII-lea și al XIII-lea în zona confluenței râurilor Volga și Kama din ceea ce este azi Federația Rusă. Republicile federale rusești Tatarstan și Ciuvașia sunt considerate ca fiind urmașele din punct de etnic și teritorial ale Bulgariei de pe Volga. Există puține informații despre din surse contemporane. Cum nu avem nici un document autentic al bulgarilor din acea perioadă, cea mai mare
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
Format ca specialist în probleme de politică externă, Dumitru Tinu a avut o bogată activitate jurnalistică. A acoperit evenimentele din Germania Occidentală, în 1967, când România a fost prima țară din blocul comunist care a stabilit relațiile diplomatice cu Republica Federală Germania. A fost corespondent special în timpul Primăverii de la Praga (1968) și Solidarității din Polonia. A acoperit în întregime procesul de pregătire a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, începând cu reuniunea de la Helsinki (1972-1973), etapa de la Geneva (1975), Helsinki
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
pentru "propagandă împotriva orânduirii socialiste" (1975-1976). După încheierea studiilor, a funcționat ca profesor de germană și română în localitatea Tomnatic din Banat, apoi (1982-1985) ca redactor la un ziar de limbă germană din Timișoara. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania. În prezent trăiește la Berlin ca scriitor și publicist liber profesionist. Împreună cu istoricul Johann Böhm și cu cercetătorul Georg Herbstritt editează revista de specialitate bianulă de istorie, literatură și politică, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik. Este membru
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
, pronunțat , este capitala landului federal german Hessa (în germană: "Hessen" ). Ca număr de locuitori este pe locul doi în Hessa, după Frankfurt pe Main. Wiesbaden este unul din cele mai vechi orașe balneare din Europa, dispunând de 26 izvoare de apă minerală caldă și un
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
din anul 1887, Wiesbaden este considerat „oraș mare”. La 31 decembrie 2011 avea 276.600 de locuitori. Wiesbaden, cel mai mare oraș al zonei geografice "Rheingau", este plasat pe malul drept al râului Rin, direct vizavi de Mainz, capitala landului federal german Renania-Palatinat ("Rheinland-Pfalz"), într-o vale de la poalele lanțului muntos Taunus. Coordonatele geografice ale orașului sunt: latitudinea 50° 05' N și longitudinea 08° 15' E. Altitudinea medie a orașului este de 115 m, cu maxima la 608 m pe drumul
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
fost înapoiate Germaniei și sunt acum folosite civil; în unele părți ale lor s-au construit deja cartiere de locuințe noi, moderne, cu proprietate particulară. Dar și unele instituții importante au primit aici noi sedii, ca de exemplu: "Bundeskriminalamt" (Oficiul Federal de Criminalistică), "Volkshochschule" (Universitatea Populară din Wiesbaden), "Einwohnermeldeamt" (Oficiul administrativ al locuitorilor Wiesbadenului), "Hochschule RheinMain" (Școala superioară „RheinMain” din Wiesbaden) ș.a. Pe teritoriul orașului au fost găsite vestigii de la celți, care provin încă din jurul anului 1000 î.Hr. Izvoarele minerale ale
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
acestea au decis afilierea la Wiesbaden a trei cartiere de pe malul drept al Rinului care până atunci aparținuseră orașului Mainz: Amöneburg, Kastel și Kostheim. Generalul Dwight D. Eisenhower a întemeiat landul Hessa Mare, cu capitala la Wiesbaden. După întemeierea Republicii Federale Germania în 1949, Wiesbaden a devenit capitala noului land federal Hessa, iar ceva mai târziu chiar sediul pentru două oficii federale: în 1953 s-a înființat aici Oficiul Federal de Criminalistică ("Bundeskriminalamt" ), iar în 1956 s-a terminat noua construcție
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
malul drept al Rinului care până atunci aparținuseră orașului Mainz: Amöneburg, Kastel și Kostheim. Generalul Dwight D. Eisenhower a întemeiat landul Hessa Mare, cu capitala la Wiesbaden. După întemeierea Republicii Federale Germania în 1949, Wiesbaden a devenit capitala noului land federal Hessa, iar ceva mai târziu chiar sediul pentru două oficii federale: în 1953 s-a înființat aici Oficiul Federal de Criminalistică ("Bundeskriminalamt" ), iar în 1956 s-a terminat noua construcție a Oficiului Federal de Statistică ("Statistisches Bundesamt" ). În perioada 1948
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
Kastel și Kostheim. Generalul Dwight D. Eisenhower a întemeiat landul Hessa Mare, cu capitala la Wiesbaden. După întemeierea Republicii Federale Germania în 1949, Wiesbaden a devenit capitala noului land federal Hessa, iar ceva mai târziu chiar sediul pentru două oficii federale: în 1953 s-a înființat aici Oficiul Federal de Criminalistică ("Bundeskriminalamt" ), iar în 1956 s-a terminat noua construcție a Oficiului Federal de Statistică ("Statistisches Bundesamt" ). În perioada 1948 - 1949 aeroportul militar american "Army Airfield" de pe teritoriul cartierului Erbenheim al
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
întemeiat landul Hessa Mare, cu capitala la Wiesbaden. După întemeierea Republicii Federale Germania în 1949, Wiesbaden a devenit capitala noului land federal Hessa, iar ceva mai târziu chiar sediul pentru două oficii federale: în 1953 s-a înființat aici Oficiul Federal de Criminalistică ("Bundeskriminalamt" ), iar în 1956 s-a terminat noua construcție a Oficiului Federal de Statistică ("Statistisches Bundesamt" ). În perioada 1948 - 1949 aeroportul militar american "Army Airfield" de pe teritoriul cartierului Erbenheim al Wiesbadenului a fost unul din cele 8 aeropoarte
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
1949, Wiesbaden a devenit capitala noului land federal Hessa, iar ceva mai târziu chiar sediul pentru două oficii federale: în 1953 s-a înființat aici Oficiul Federal de Criminalistică ("Bundeskriminalamt" ), iar în 1956 s-a terminat noua construcție a Oficiului Federal de Statistică ("Statistisches Bundesamt" ). În perioada 1948 - 1949 aeroportul militar american "Army Airfield" de pe teritoriul cartierului Erbenheim al Wiesbadenului a fost unul din cele 8 aeropoarte care au asigurat aprovizionarea cu alimente a populației Berlinului de vest în timpul blocadei sovietice
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
în viață un sfert de secol mai tîrziu, în 1950, atunci cînd se crea prima comunitate europeană - cea a cărbunelui și oțelului. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce l-a inspirat pe Aristide Birand să lanseze în 1929 primul proiect federal european în fața Societății Natiunilor din Geneva, proiect care n-a reușit doar din cauza degradării relațiilor dintre protagoniștii scenei politice europene. Tot el a fost cel ce a propus (încă în 1929) Oda Bucuriei din Simfonia IX a lui Beethoven în calitate de
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
mai 1950, Coudenhove-Kalergi devine primul laureat al Premiului Carol cel Mare pentru contribuția sa la promovarea ideii europene. Totodată, Coudenhove-Kalergi se apropie în această perioadă de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europă a Națiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaționale promovate de Jean Monnet. În 1965 el părăsește Mișcarea Europeană care, în campania prezidențială din acel an s-a opus lui de Gaulle, sprijinindu-l pe François Mitterrand. Oleg Serebrian, "Coudenhove-Kalergi și geopolitica unității europene", în "Politică și geopolitică
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
Kurt von Schleicher, susțineau decretarea stării de urgență la nivel național și modificarea constituției, astfel încât Germania se devină o democrație constituțională prezidențială. În perioada august-decembrie 1932 Schmitt a colaborat în calitate de expert în drept constituțional la elaborarera propunerii lui Schleicher: Guvernul federal urma să fie autorizat, printr-o proclamație a președintelui, să ignore atât voturile de neîncredere (Mißtrauensvoten) ale parlamentului împotriva guvernului cât și dreptul parlamentului de a suspenda ordonanțele de urgență (Notverordnungen), făcând astfel posibilă o guvernare fără obstrucție parlamentară. Punctul
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de pozițiile sale pro-naziste pe care le-a adoptat după 1933 și nu a făcut nici un efort de denazificare. El s-a retras la Plettenberg, unde a scris o serie de lucrări. Prima dintre acestea, o analiză a constituției Republicii Federale Germania, a fost publicată sub pseudonimul "Walter Haustein" . Alte lucrări publicate în perioada postbelică sunt: "Das Nomos der Erde" ("Nomosul terestru"), "Theorie des Partisanen" ("Teoria partizanului") și "Politische Theologie II" ("Teologie Politică II"). În momentul publicării lor, aceste lucrări nu
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]