12,265 matches
-
Cipru, Levant și Egipt și aduse în Grecia continental aduse de fenicieni În Ischia, în golful Napoli a fost găsită cupa lui Nestor ce datează din secolul VIII i.en., pe care este scris un poem de dragoste în alfabetul grec, preluat după alfabetul fenician, ce avea cinci vocale în plus, pentru a ușura citirea textelor, surprinzând melodia și ritmul vorbirii, al poeziei și actelor de mărfuri. Astfel, au apărut scrieri de teatru, drama și dialoguri filosofice. Grecii aveau în comun
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
apărut scrieri de teatru, drama și dialoguri filosofice. Grecii aveau în comun cultura, religia, limba, obiceiurile, deși nu erau organizați într-un stat, ci în mai multe orașe-state.Arta, teatrul, democrația, filosofia sunt elemente ce au fost moștenite de la civilizația greacă și se manifestă și azi. Prima manifestare culturală a fost lucrările literare ale lui Homer: Iliada și Odiseea ce istoriseau desfășurarea Războiului Troian. Explorează viețile războinicilor ce luptau pentru onoare, răzbunare, câștig personal, eroism și victorie. Mosternirea Iliadei a fost
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
unui singur polis. Polisurile își acordau importantă poziției geografice și plasării strategice ce le ofereau o bună apărare datorită dealurilor și munților. Cea mai importantă zona a polisului era Agora, o piață publică și un loc de adunare a cetățenilor greci ce interacționau și se angajau în viață politică. Orașul-stat a devenit adaptiv și a prosperat. Au luat ființă 1500 de orașe-state în Grecia, precum și în coloniile din Spania, Italia, Africa, sudul Franței, Asia Mică și chiar și în Afghanistan. Iubirea
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
se considerau cu adevărat civilizați de restul indivizilor din afară considerați "barbari"-hoi barbaroi. Orașele au devenit centre ale dezvoltării științei și filosofiei. Dar au devenit și fronturi de lupta dintre oligarhi și democrații ce își disputau supremația în societatea greacă. Pe plan artistic, se dorea căutarea perfecțiunii: bărbații erau reprezentați prin statui de marmură, înfățișați că fiind goi, perfecți, idealizați, bântuiti de fantomă lui Ahile. De asemenea, se punea accent pe concurență și obținerea gloriei. Erau manifestate prin competențe că
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
reprezentanții la centrul aenian și toți locuitorii aveau un cuvânt de spus în timpul adunărilor publice. Deși cetățile erau dinstincte, o mare amenințare de la est i-a determinat să se unească. Imperiul Persan s-a extins, devenind un imperiu colosal. Coloniștii greci înființaseră orașe în Asia Mică . Perșii au presat aceste cetăți la plătirea unui tribut. Revotele ioniene au stârnit astfel lungul conflict dintre greci și perși. La începutul secolului V, tiranul din Milet, Aristagoras, a decis din motive personale să părăsească
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
victoriei, a inițiat experimente în cultură, democrație și în constituirea unui imperiu comercial. Sub Pericle, a cunoscut o înflorire a artei, arhitecturii, teatrului, științei și filosofiei. S-au construit clădirile de pe Acropola, printre care și Panteonul. S-a dezvoltat tragedia greacă și valorile filosofiei. Alegeriile în funcție de avere au fost abolite și toate posturile au fost ocupate prin tragere la sorți de către cetățeni ce puteau candida pentru a servi că funcționar timp de un an, în consilii și jurii. Noblii au donat
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
și o căldură pârjolitoare. A ajuns la templu unde a consultat oracolul ce i-a spus că Amon era tatăl sau, nu Filip. Amon fiind zeul suprem, Alexandru s-a considerat a fi fiul lui Zeus, zeul suprem din panteonul grec. Avea de gând să ajungă până la capătul lumii și să conducă lumea întreagă. A obținut o victorie meratea la Gaugamela, în 331 i.en. Darius a fugit din nou, fiind ucis de proprii săi oameni. Alexandru a ajuns la Persepolis
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
anul 30 i.en., odată cu cucerirea Egiptului de către romani. În Bactria, Demetrius a fondat un regat indo-grec ce s-a menținut două secole, a cărei moștenire a lăsat urme în Sirpak, oraș construit după stil grecesc. Religii că zoroastrismul, religia greacă, hinduismul și budismul au coexistat, iar Demetrius chiar a devent budist. Majoritatea susțin că principiile budiste au fost inspirate după filosofia greacă. In Imperiul Seleucid s-a mentinut elenismul, cultura persana si cea greceasca coexistand. S-au fondat orase cu
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
secole, a cărei moștenire a lăsat urme în Sirpak, oraș construit după stil grecesc. Religii că zoroastrismul, religia greacă, hinduismul și budismul au coexistat, iar Demetrius chiar a devent budist. Majoritatea susțin că principiile budiste au fost inspirate după filosofia greacă. In Imperiul Seleucid s-a mentinut elenismul, cultura persana si cea greceasca coexistand. S-au fondat orase cu nume grecesti ca Antioch. Grecii colonizau teritorii din orient. Multe orase orientale au fost nevoite sa adopte filosofia greaca, relgia greaca si
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
speculativă; celelalte criterii după care putem caracteriza o persoană; temperamente; caracterele (trăsăturile de caracter accentuate); problema creativității diferențiată pe facultăți ale gândirii, pa baza limbajelor; aplicațiile tehnice, moral-comportamentale și tehnico-științifice ale particularităților psiholingvistice ale personalităților umane. FACULTĂȚILE GÂNDIRII Primii filosofi greci vorbeau despre nous, iar indienii despre brahma ca despre un suflet universal, care punea ordine în univers. El era nu numai suflet, ci și gândire. Ulterior această ordine cosmică a fost trecută pe seama logosului (rațiune; cuvânt) - ordonează lumea. La Aristotel
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
plăti cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei și etnografiei. Popper avea o afinitate deosebită pentru limbi, el vorbea fluent româna, germana, idiș, engleza, spaniola (castiliana), portugheza și franceza și avea noțiuni de italiană, latină și greacă. După absolvirea universității pleacă, în căutarea unei slujbe, la Constantinopol, de unde ajunge în Egipt, unde lucrează la întreținerea Canalului Suez. Călătorește apoi prin Orientul Mijlociu ajungând până în India, China și Japonia. Cu prilejul acestor călătorii, ca și în tot restul vieții
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
textul rugăciunii euharistice (la această dată însă, doar cu titlul de recomandare, fără obligativitatea de a o recita întocmai). Prima mare cotitură în istoria Canonului roman este introducerea limbii latine în cult. La început, creștinii foloseau, și la Roma, limba greacă în cult (greaca era, oricum, limbă uzuală în întreg Imperiul roman, inclusiv la Roma). Creștinii din Nordul Africii sunt primii care au introdus latina în cult. La Roma se pare că Papa Victor I (190-202) este primul care a folosit
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
era, oricum, limbă uzuală în întreg Imperiul roman, inclusiv la Roma). Creștinii din Nordul Africii sunt primii care au introdus latina în cult. La Roma se pare că Papa Victor I (190-202) este primul care a folosit-o. În limba greacă au rămas, în liturghie, invocațiile "Kyrie eleison" și cântarea "Hagios ho Theos" din Vinerea Mare. În privința ordinii rugăciunilor Canonului roman se întâlnesc mai multe variante de-a lungul timpului. Însă, în vremea papei Grigore I cel Mare (590-604), Canonul roman era
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
cu mâna de fier de un conducător crud după bunul lui plac, Imperiul Persan s-a dotat, pe timpul domniei lui Cyrus, cu un aparat administrativ complex: imensul teritoriu, împărțit în provincii federate, trebuia să plătească impozite. După cum ne spune istoricul grec Herodot, în fiecare an veneau inspectori să controleze gestiunea satrapilor, un fel de prefecți numiți de împărat. După ce a cucerit Imperiul Persan, Alexandru cel Mare nu a făcut nici o schimbare în administrație, care era unanim apreciata de supușii „Marelui Rege
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
întâlnite și în zonele răcoroase sau în pădurile din emisfera sudică. Sunt înrudite cu genurile Pulsatilla și Hepatică, de aceea unii botaniști le includ în genul Anemone. Denumirea anemone derivă din cuvântul grecesc anemos (Άνεμος), care înseamnă vânt. În mitologia greacă, anemonele roșii ("A. coronaria") simbolizează picăturile sângelui vărsat de Adonis la moartea sa. Anemonele sunt plante erbacee, perene cu frunze radicale și cu flori mari, asemănătoare macului, de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvară. Crește în floră spontană sau
Anemone () [Corola-website/Science/303518_a_304847]
-
la Paris, sediul Arhiepiscopului Ortodox Român pentru Europa Occidentală și Meridională, în Catedrala ortodoxă greacă Sfântul Ștefan (Saint Etienne), de pe 7, rue Georges-Bizet, 75016. Ceremonia de hirotonire a fost celebrată de către un sobor de 12 ierarhi în frunte cu mitropolitul grec Jeremia, Președinte al Adunării Episcopilor Ortodocși din Franța (AEOF), împreună cu srhiepiscopul rus Serge Konovalov de Eukarpia, Rectorul Institutului Saint Sèrge din Paris și cu mitropolitul Serafim Joantă, arhiepiscop de Berlin și mitropolit pentru Germania și Europa Centrală, și cu alți
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
și o decepție: Roma papilor, coruptă, o palidă umbră, era mult diferită de ce-și imagina el. În 1827 a revenit la Nisa la bordul brigantinei "Cortese", de unde a plecat în Marea Neagră, dar vasul i-a fost atacat de corsari greci care l-au jefuit, furând până și hainele echipajului. Călătoria a continuat însă și, la întoarcere, în august 1828, Garibaldi s-a îmbolnăvit și a debarcat la Constantinopol unde a rămas până la sfârșitul lui 1832, în parte din cauza Războiului Ruso-Turc
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
este numele uneia din operele esențiale ale metafizicii (ramură a filozofiei), scrisă de gânditorul și filozoful grec Aristotel. Subiectul lucrării se referă la tot ce există, privit prin perspectiva strictă a simplei sale existențe și nu a relativei importanțe pe care acel corp, lucru, obiect, concept, idee, noțiune etc. l-ar avea sau nu. În această lucrare
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
de nuanțat și sistematic. În manuscris, primele două părți sunt numerotate cu litera grecească alfa, care însemna și "unu". Din moment ce această semnificație creează confuzii, se obișnuiește ca diferitele capitole sau părți ale lucrării să fie denumite de ordinea literelor alfabetului grec. Astfel, capitolul 1 devine alfa, 2 — alfa mic, 3 — beta, 4 gamma, 5 — delta, 6 — epsilon, 7 — zeta, 8 — eta, 9 — theta, 10 — iota, 11 — kappa, 12 — lambda, 13 — miu, 14 — niu, ș.a.m.d. Problema fundamentală a Metafizicii o
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
dintre cei mai buni împărați au fost declarați zei de către Senat, dar numai după moartea lor. În timpul vieții ei erau simplii muritori. Toți romanii trebuiau să venereze împărații divini. Jupiter - stăpânul zeilor și al oamenilor, asemănat cu Zeus din mitologia greacă, protectorul Romei, Zeul Luminii și tatăl zeilor; are ca simboluri vulturul și fulgerul. Era considerat drept divinitate supremă, dătătoare de viața și de lumină, care cârmuia cerul și pământul, stăpânea tunetul și trăsnetul, dezlănțuia ploile și furtunile. Legate de aceste
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
dreptatea. El era venerat și avea câte un templu în toate orașele Italiei și ale provinciilor. Saturn - veche divinitate de origine italică, care patrona muncile agricole și roadele pământului. Saturn a fost identificat de timpuriu cu titanul Cronos, din mitologia greacă. Venus - veche divinitate de origine latină, considerată inițial drept protectoare a vegetației și a fertilității și identificată de timpuriu cu Aphrodita din mitologia greacă; mai târziu numită zeița dragostei și a frumuseții. Cu privire la nașterea sa existau două versiuni: după una
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
muncile agricole și roadele pământului. Saturn a fost identificat de timpuriu cu titanul Cronos, din mitologia greacă. Venus - veche divinitate de origine latină, considerată inițial drept protectoare a vegetației și a fertilității și identificată de timpuriu cu Aphrodita din mitologia greacă; mai târziu numită zeița dragostei și a frumuseții. Cu privire la nașterea sa existau două versiuni: după una, era fiica lui Jupiter și a "Dionei", după cea de-a doua s-ar fi născut din spuma mării. Căsătorită cu Vulcanus, a fost
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, cu precădere în insulele Cyprus și Cythera. Junona - soția lui Jupiter, protectoarea nașterilor și a căsătoriilor, identificată de timpuriu cu Hera din mitologia greacă; are ca simbol porumbița. După atributele pe care le avea, Iuno era denumită fie "Moneta" (cea care vestește, avertizează - datorită faptului că a salvat Roma de invazia galilor prin alarma pe care au dat-o faimoasele gâște de la Capitoliu, ce
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
al femeilor sabine răpite odinioară, care s-au aruncat în încăierare între părinții și noii lor soți, împiedicându-i să se măcelărească reciproc. Numele ei era legat de numeroase mituri și legende. Marte - zeul războiului, asociat cu Ares din mitologia greacă; are ca simboluri coiful și armele de luptă. Era fiul lui Jupiter și al Iunonei și una dintre cele trei divinități protectoare ale Romei (alături de Jupiter și Quirinus). Romanii îl considerau drept protectorul lor și tatăl lui Romulus. Era, la
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
la origine, zeul renașterii naturii, devenind mai târziu zeul războiului și al agriculturii. Minerva - la romani, zeița înțelepciunii, a artelor și a strategiei războinice. La origine ea a fost o veche divinitate etruscă, identificată mai târziu cu Athena, din mitologia greacă. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau "Pallas". Minerva era fiica lui Iupiter și a lui Metis. Jupiter a înghițit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, așa încât Minerva a ieșit direct din capul lui Jupiter
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]