10,331 matches
-
nu și-au dezvoltat în timp această latură a personalității? Cu ani în urmă, două curente au făcut carieră. Pe de o parte predeterminismul genetic considera că omul este ceea ce i-a fost prescris, iar geniul este exclusiv ereditar, un „har divin”, o șansă „a celor aleși”. În mod similar, ambientalismul promova, în direcție opusă, că prin aportul factorilor de mediu se poate face totul, cu alte cuvinte, prin instrucție și exercițiu putem aduce orice individ la orice nivel dorim. Acest
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Țapu, REF, 1978, 2; Ovidiu Papadima, O lucrare fundamentală, RMB, 1981, 11 456; Traian Cantemir, Restructurarea unei vechi ediții folcloristice, CRC, 1981, 47; Cristea, Teleorman, 690-691; Datcu, Dicț. etnolog., II, 258; Datcu, Repere, 27-59; Dumitru Vasile Delceanu, Doi folcloriști cu har: Christea N. Țapu și Florian Cristescu, „Caligraf”, 2003, ianuarie. I. D.
ŢAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290060_a_291389]
-
1918, evocă nostalgic o lume apusa, căreia i se surprinde culoarea inalienabila, oferindu-se totodată și un document cu privire la imaginea orașului distrus de război. Prin intermediul protagonistului, Gabriel Donici, tânăr pictor de talent, Ț. se apropie de dramă creatorului conștient de harul sau, dar constrâns de lipsuri materiale și excedat de alegerea pe care o face în iubire. Așa cum orașul, cu toată agitația și atmosfera lui de bună dispoziție și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor se curma brusc. Sub
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
reale și ficționale, ca rod al conlucrării dintre ziarist și prozator. Îndeosebi Pavilionul de vânătoare, proiectat ca parte a unui ciclu despre neamul boierilor Măgureanu, se distinge prin tipologia de factură realistă. Paginile memorialistice ale lui T.-B. relevă, deopotrivă, har și plăcere de a povesti, fiind și mărturii documentare despre oameni, fapte contemporane scriitorului. Ca traducător, a facilitat cititorului român contactul cu scrierile lui Benjamin Constant, André Maurois ș.a. SCRIERI: Suflet de femeie, București, 1920; Șovăiri, București, 1921; Oameni și
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
că efortul nostru n-a fost zadarnic. Ne exprimăm pe această cale întreaga noastră gratitudine față de doi Magiștri ai Universității ieșene, părintele profesor Nicolae Achimescu și profesorul Costică Marin, care au sădit și cultivat în noi interesul pentru India. Fără harul pe care ni l-au transmis această carte n-ar fi putut fi dusă la bun sfârșit. Emil Vacariu I. CONTEXTUL SOCIO-SPIRITUAL AL APARIȚIEI BUDDHISMULUI 1. Situația politică În secolul al VI-lea î. Hr. perșii pătrund în India și Darius
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
37 * În afara unei opere ziaristice masive, probabil fără precedent - din punct de vedere cantitativ - în istoria culturii românești, Constantin Bacalbașa și-a încercat forțele și în domeniul literaturii. A debutat, de altfel, în presă, în 1878, cu poezii lipsite de har și de clamatoare în stilul lăcrimos al epocii: Cât toamna e departe de a vieții cale Și fruntea mea jună în sus va căuta Curgi nectar al vieții în sacre pocale Până n-o fi jale Până moartea cruntă nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cuza, Constituanta, sub presiunea străi nătății, a voit să introducă la Art. 6 principiul acordării drepturilor politice 94 bucureștii de altădată poetul preferat al publicației bucureștene fiind M. Zamphirescu (1838? 1840?-1878), autorul satirei antijunimiste lipsită de haz și de har, Muza de la Borta Rece (1873). 58. Considerațiile lui Constantin Bacalbașa privitoare la limbă și literatură sunt ale unui diletant și trebuie primite cu rezerva cuvenită. 59. Lucrarea Observații sau băgări dă seamă asupra regulelor și orânduielilor gramaticii rumânești, adunate și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lipsa aceasta la mulți creatori de-ai noștri, i-a făcut să nu-și ducă opera la Îndeplinire. Putere de muncă, de selecționare și apoi de Înviere a materialului. Ce uscăciune ar fi putut ieși din scrisul unui cercetător fără harul poetic pe care Dumnezeu vi l-a dat. Sunt momente copleșitoare În prezentarea lui Eugen Lovinescu, cuvântarea la moartea lui Anton Holban, ideea de a o Însera pe Dna Ecaterina Bălăcioiu pe placa din cavoul Lovineștilor, cei care se gândesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai scris, ocupat și cu prelegerile de la Facultate și vrea să vadă 686 și să audă limba românească În câteva spectacole. Am fost și mai mergem serile astea. I-am dat cartea Dv. Părerile: „este o carte excelentă - scrisă cu har Într-o limbă românească deosebită. Noi cei din afara Țării vorbim românește foarte Îngrijit, anume să-i păstrăm ființa. În Țară, azi, se vorbește o limbă foarte străină de spiritul ei. Dl. Dimitriu scrie Într-o limbă românească și mai frumoasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
au fost acasă În acest timp Gabi și Tudorel, au citit și ei câteva capitole, i-am lăsat anume să citească pentru a le afla părerile. Au citit cu aceiași bucurie și fără opinteli, cartea se lasă, fiind scrisă cu har și dragoste de autor, să fie citită de parcă ai citi o proză luminoasă, care te mângâie, nu te Înspăimântă. Am discutat apoi cu Gabi și i-am spus că mie Îmi face impresia că pământul, unit cu oamenii, cum emană
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să fiți cu toții sănătoși cât e cu putință și trimit În mod special salutări pline de respect doamnei Dimitriu. Mi-ar plăcea să vină vreodată un prilej - cine știe ce comemorare fălticeneană - spre a mai descinde și eu prin acele ținuturi cu har și a vă cunoaște personal. De nu va fi să fie, oricum socot Întâlnirea noastră „prin corespondență” o șansă norocoasă. Cu cele mai bune gânduri și urări de spor la lucru, Gabriela Omăt 13 București, 29 sept. 2002 Stimate domnule
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
numai la liceu (nu În oraș, cum se scrie). „Anuarul festiv” a nemulțumit pe multă lume, Întrucât, cum scrie Turculeț 513, „unii s-au autozeificat”, iar alții nu sunt nici măcar amintiți (N. N. Răutu, Al. Bocăneț, devenit conferențiar la Univ. Cernăuți, Har. Băeșu, șt. Gheorghiade etc.). Directorii de dinaintea d-nei Cosma, deasemenea nu511 Pe multe din scrisorile trimise subsemnatului, profesorul Virgil Tempeanu aplica o ștampilă cu textul: Prietenii Culturii - Fălticeni, ca un memento al rodnicei activități culturale pe care a desfășurat-o acolo
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
morții, ci însuși traiul de fiecare zi petrecut în temnița comunistă construită de Ceaușescu și neamul său? Niciuna, absolut niciuna! Așa cum există bucurii mincinoase, tot așa există și tristeți mincinoase. Dacă este mare prin ceva, acest Ceaușescu, este tocmai prin harul de actor cu care l a înzestrat natura și pe care i l-a șlefuit politica. Teatrul Național din București a redevenit șantier! După construirea sa și premierea arhitectului, el a stat ani de zile fără fațadă, deși s-au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai elementar adevăr istoric, că după toate acestea, sufletul meu va mai suferi o lovitură inumană, dată chiar de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române și de frații mei preoți. Ei au socotit să mă despoaie printr-un decret de caterisire de harul preoției pe care nu ei mi l-au dat, ci un mare arhiereu care acum a murit și care ar fi fost singurul în drept să mă oprească de la funcțiile mele sacerdotale, căci harul mi s-a dat în veci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
printr-un decret de caterisire de harul preoției pe care nu ei mi l-au dat, ci un mare arhiereu care acum a murit și care ar fi fost singurul în drept să mă oprească de la funcțiile mele sacerdotale, căci harul mi s-a dat în veci. Și știu că el nu ar fi făcut-o. Nu cer decât puțină pietate creștină de la arhiereii mei; o picătură de iubire christică. Nu le-a păsat de familia mea, în anul de șomaj
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lăsați, nici să trăim nu suntem lăsați, nu este evident ce se urmărește? Mai trebuie s-o spunem noi? Prea multe exemple tragice o spun. Suntem doi oameni care am pășit pragul bătrâneții, suferințele ne-au marcat trupul, dar prin harul lui Dumnezeu sufletul îmi este teafăr și credința intactă, mult sporită. Cred în biruința binelui creștin și în întoarcerea celor păcătoși, îmi iubesc Biserica și neamul și sunt convins că perioadele de întuneric istoric nu pot distruge decât parțial geniul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s-a întunecat, pereții s-au coșcovit, zugrăveala nu a mai fost de mult îngrijită cum se cuvine, zidul împrejmuitor al curții de alături se apleacă lent, semnele ruinei se arată peste tot, dar locul acesta, lucrătură meșteșugită, emană încă harul. Când dai din Calea Victoriei în Splai, la câțiva pași de un blocturn, abia mai recunoști, într-atât s-a scufundat în asfalt, minuscula Biserică Sfântul Spiridon Vechi. Bucureștenii știu și mi-au spus-o și mie, provincialului care sunt, că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
române! Auzi, Prezervativul... Auzeam și mă Înveselisem de-a binelea, ziua Își răscumpăra, iată, prețul, nu prin floarea pe care mi-o oferise teatral Nichita Stănescu În văzul lumii și al informatorilor de tot soiul, ci prin vorbele pe care harul său tot mai schimonosit le scuipase, batjocoritor, pe afișele festiv naționaliste ale Partidului, pline În ultimul deceniu ceaușist de iconografia caricaturizată a Domnilor Încolonați să legitimeze apariția Marelui Urmaș cu stea roșie. Dar Poetul se Încovoiase deja deasupra mea și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ce ți-am spus, dar nu uita ruga mea. Să nu mori, te-am rugat să nu mori. Să nu mori, bătrâne, asta e, să reziști, te roagă Nichita să reziști. Și m-a sărutat din nou. Urmele degradate ale harului În puroiul de lașități și frică al epocii care profitase de vulnerabilitatea poetului? Excesul de vocație artistică și excesul fragilității? Vibrația patetică, deznădejdea, bufoneria? În drumul spre casă, tristețea acestor Întrebări nu și-a slăbit nici o clipă strânsoarea umilitoare. După
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Românească. „Oh, comunitate de scandal!”, exclama adesea, nu doar În versuri, Andrei Savu, cu acea intensitate esențială pe care ulterior, Eran Sela, dublul său ebraic, n-a făcut decât s-o reitereze, la alte vârste și pe alt meridian, cu harul sfidător al Poeziei, Înfruntând, nealterată de timp sau transhumanțe, Marea Bestie care Îi vânează trimișii: „Oh, comunitate de scandal!/ Furia e tot ce ne mai leagă...”. Modern, centrifug, lirismul său amar și lucid invocă intensitatea ca răscumpărare și revanșă, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apele vieții literare românești par destul de liniștite; dacă facem abstracție de mărunta furtună iscată de cearta dintre Ion Vartic și profesorul Mircea Zaciu, o ceartă ce se poartă pe seama unor mărunțișuri, dar care are meritul de a pune În evidență harul de polemist al unui individ altminteri atât de delicat: Ion Vartic. Dragii mei, sper că v-ați Întors reconfortați și cu vești cât mai bune din lunga voastră călătorie estivală. În așteptarea unui semn din partea voastră și Îmbrățișându-vă fratern
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au fost, pe drept, subliniate. Nu puțini și-au exprimat regretul (nu și surpriza) că nu fusese primit la Academie. Unii l-au comparat cu cărturari de origine evreiască (Tiktin, Șăineanu, Gaster) care slujiseră, la timpul lor, cu zel și har, cultura română. Nu știu câtă valoare au aceste constelații, nici ce tip de nostalgie sau remușcări sau marginalizări etnice codifică asocierile, cert este că, spre deosebire de predecesori, Z. Ornea nu a părăsit România, deși ar fi avut destule motive s-o facă. Zigu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spiritualitate creatoare a adevărului „specific și dureros omenesc”, cunoscut sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt și tăios al durabilei sale mari opere de romancier. Forța creației autentice, ca originală sinteză de har, sacrificiu și luciditate, semnifică totdeauna surpriza unei superbe izbânzi omenești, chiar și (poate, tocmai) când se Înalță din Întuneric și asprime. Să ne regăsim lângă Ernesto Sábato, reamintindu-ne cuvintele pe care Witold Gombrovicz, admiratorul său, le-a preluat de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
inevitabil, În semnul de Întrebare. Saul Steinberg jonglează, cu o vivacitate mozartiană, cum el Însuși a spus, cu toate emblemele rutinei contemporane, ascunzându-se sub clișeu și dezvăluindu-se prin mască, pentru a regenera, cu seriozitatea și ușurința nepăsătoare a harului de copil ingenuu și genial, gravele dileme nerezolvabile ale comediei umane. Celebrele sale „hărți” ale lumii pornind din Manhattan și, uneori, chiar de la masa sa de scris, confirmă viziunea autobiografică a Întregii opere, În care sinele se construiește ca alteritate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1994; Dacă poezia mea..., tr. Liana Maxy, postfață Dan Laurențiu, București, 1996; Timp fără trup, tr. Sebastian Costin, îngr. Elena-Esther Tacciu, București, 2003. Repere bibliografice: E.-E. Tacciu, Jurnal critic. Livada lui Sandu David, „Ultima oră”, 1997, 28 martie; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1998, 85-90; Cristofor, Țara Sfântă, 52-58; Boris Marian Mehr, Timpul învelit în blana tristeții, „Realitatea evreiască”, 2003, 182-183. E.-E. T.
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]