10,667 matches
-
tabăra grecilor.991 Personajul feminin din opera lui Chaucer rămâne o figură solitară, chiar dacă are alături niște prieteni și trei nepoate, nimeni din grup nu îi este un confident real, deoarece nu se încrede în ele, nu le face destăinuiri intime, iar întrebarea pe care o adresează uneia dintre ele, Antigona, dacă îndrăgostiții pot fi cu adevărat fericiți, devine mai mult retorică sau pare mai curând formulată către divinitate, deși nepoata oferă un răspuns. Astfel de acțiuni dovedesc relații personale doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fost forțată să-și cedeze avutul înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia unei povești de dragoste care să-i evidențieze atributele deosebite, ascunse.1038 Căutarea dragostei i-a dominat viața și îi domină și povestea rostită pentru amuzamentul tuturor pelerinilor. Cu toate aspectele moralizatoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
insolitul pe care îl propune, de neobișnuita forță cu care se impune. Prin toleranța și simpatia pe care Boccaccio și Chaucer o arată donnei demonicata, ea dobândește valențe pozitive, nu îi sunt negate defectele, se încearcă însă sublinierea acelei laturi intime, sincere, afectuoase care face din acest personaj feminin nu unul înspăimântător moral, ci perfect credibil uman. Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este bine, dar am trebuit să fac multe închinăciuni adoratei lui până mi-a permis să-l văd. Piesa ce a lucrat-o e la mine / el la mine? / și era mai aproape gata, s-a cetit într-un cerc intim și a găsit-o că este bună. S-a luat deciziunea a se juca în sezonul iernei. Eu rămân mulțămită că prin îngrijirea mea i-am redat sănătatea care-i lipsea de cinci ani...” La 27 iunie 1888 Titu Maiorescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
neobișnuită, a știut să-l puie la contribuție pentru a-și crea o situație de invidiat în lumea celor învățați. După ce Beldiceanu a recunoscut că are audiție colorată, se făceau ședințe la care asistau numai puțini și dintre cei mai intimi, și când Gruber se arăta, adeseori, ingenios. Beldiceanu percepea o culoare pentru fiecare literă din alfabet: distingea, prin urmare, o gamă foarte variată de culori. De notat este că, în nenumăratele dăți când îl controlam, el vedea aceeași culoare pentru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
le respingă de plano pentru că-l consideră pe critic direct implicat, părtinitor, „viclean” cum se exprimă de câteva ori procedează la respingerea fiecărei informații în parte, multiplicând adjectivita, folosind un arsenal întreg de imprecații pentru fiecare cuvințel din acest jurnalul intim. Acest aparat de vorbe suplinește argumentația care, atunci când se desfășoară totuși, nu convinge în recele logicii ei. Practic, Călin L. Cernăianu s-a înarmat cu un singur articol din Codul civil 1867, acela care stipulează că nu poate face parte
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un text care neagă, categoric chiar, posibilitatea de abordare creștin-ortodoxă a vieții și operei lui Eminescu, încheindu-se astfel: „Ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios creștin (deși va fi avut în comun cu creștinismul în resorturile intime ale personalității sale acuitatea metafizică, intuiția organicului, reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare). Dar Eminescu rămîne Eminescu, așa cum a fost. Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernității) poate să-și asume sau nu, într o măsură
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
opera sa. Să-l ascultăm, totuși, pe acest C.A.N. - și, fiind vorba de o informație nouă (furnizată de dl. Lucian Radu Stanciu, căruia trebuie să-i mulțuimesc), cred că se poate deschide chiar o dezbatere pe tema autenticității intime, interne a textului: Ultimele zile ale lui Eminescu Moartea și înmormântarea (însemnările unui contimporan) Astăzi, 15 Iunie, sunt 44 ani de atunci. Casa de sănătate a Profesorului Dr. Șuțu din strada Plantelor, de când se prinse de veste că marele maestru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
școalei de institutori: - Băieți, al vostru a fost Eminescu; datoria e să-l luați voi, pe umerii voștri, să-l duceți la mormânt. Iar în fața mormântului deschis, abia putu rosti, înecat în lacrămi, o scurtă cuvântare Dr. Neagoe, admirator și intim prieten al defunctului. N-a putut să-și termine cuvântarea, copleșit fiind de-o durere nespusă: - Adio, Eminescule, o să ne revedem în curând, te voiu urma! Doctorul Neagoe și-a ținut promisiunea, mai curând de cum a crezut el însuși și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
umerii, așa cum fac numeroși italieni"8. Umanistul olandez, propune pentru prima dată în secolul al XVI-lea un cod valabil pentru toți în legătură cu bunele maniere la biserică, la masă, cu prilejul întâlnirilor etc. și subliniază faptul că nu există trăsătură intimă a unei persoane pe care gesturile să nu o trădeze din punct de vedere moral, psihologic și social. În toate perioadele istorice, gesturile au reflectat deosebirile de gen și de clasă socială, existând prescripții diferite cu privire la comportamentul fizic al femeilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
acest context al supradimensionării atractivității sexuale, predomină din ce în ce mai mult gesturile legate de aranjarea vestimentației, fluturarea genelor, scuturarea părului, atingerea accesoriilor (așezarea mărgelelor, învârtirea inelelor pe degete, rearanjarea ochelarilor de soare), mersul deformat de încălțămintea incomodă, invadarea cu ușurință a spațiului intim al interlocutorului, contactul mai intens al privirilor, toate acestea cu intenția de a atrage de fapt atenția celorlalți. Atât la femei, cât și la bărbați, se manifestă tot mai intens actul conștient sau inconștient de înfrumusețare (dichisirea), care transmite semnale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în perceperea spațiului, efectele simbolice ale distanțelor fizice și organizării spațiale. Creatorul ei, antropologul Edward T. Hall (1966), distinge în The Hidden Dimension: Man's Use of Space in Public and Private următoarele distanțe sau zone: a) distanța sau zona intimă (15 45 cm) este cea a dragostei, protecției, mângâierii, îmbrățișării sau sărutului. Ea este rezervată partenerului de viață, copiilor noștri, persoanelor pe care le simpatizăm și le simțim foarte apropiate. Dar poate să fie și distanța luptei corp la corp
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a dragostei, protecției, mângâierii, îmbrățișării sau sărutului. Ea este rezervată partenerului de viață, copiilor noștri, persoanelor pe care le simpatizăm și le simțim foarte apropiate. Dar poate să fie și distanța luptei corp la corp. Plecând de la raportul dintre zona intimă și utilizarea vocii, autorul specifică modul apropiat, al actului sexual și al luptei, în care vocea nu are un rol important și modul îndepărtat, al aprecierii mirosului și parfumului personal, în care vocea este șoptită. b) distanța sau zona personală
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
această distanță se disting detaliile pielii, ale părului, petele existente pe piele sau pe haine, iar subiectele abordate sunt de un interes personal. Contactul vizual este foarte important, fiind posibilă și atingerea interlocutorului pe mână, braț, umăr. Dacă în distanța intimă, vocea are un rol minor, se exprimă involuntar unele vocale, în distanța personală, vocea este normală, familiară. c) distanța sau zona socială (1,3 3,5 m) este prezentă între cei ce lucrează împreună, participă la o întrunire sau negociază
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
neacceptare sau îndepărtare. Distanța personală este în același timp un teritoriu corporal și mental. Fiecare persoană simte și gândește că are nevoie să păstreze o distanță mică în raport cu eventuala invazie a celor din jur. Dacă cineva nu dorește ca zona intimă să-i fie invadată, poate să inițieze gesturi de respingere, retragere sau amenințare. Printre factorii care pot să influențeze dimensiunea apropiere-depărtare în relația dintre oameni se numără: • vârsta persoanelor: pe măsură ce cresc, copiii își extind spațiul vital și cer să le
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
interior. * „Conștiința critică repudiază orice mit. Dar inconștientul din noi nu poate trăi fără mituri.” (Lucian Blaga) Nu putem trăi numai Într-o luciditate controlată; avem nevoie, cel puțin din cînd În cînd, și de o extrapolare a unor nevoi intime În imaginar, În miraculos, În sacralitate. Psihanaliștii văd chiar În rolurile și figurile mitice proiectarea unor complexe ancestrale, sau posibilitatea Împlinirii deghizate a unor dorințe și aspirații cenzurate de Supra-Eu (de conștiința socială justițiară). * „De cele mai multe ori, conștiința e o
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
le preîntîmpini, apropiindu-ți-l cu abilitate pe cel care trebuia să-ți fie un rival: „Mult face să știi să Îndatorezi... Cine știe să prefacă supărările În amabilități, acela știe să trăiască. Fă din reaua-voință a cuiva o prietenie intimă!”. * „Doctorului Îi trebuie tot atîta știință ca să nu prescrie (o rețetă n.n.) și nu o dată arta lui constă tocmai În neaplicarea unor remedii.” (B. Gracian) La fel, și psihiatrul sau psihologul clinician, trebuie să lase uneori „răul sufletesc” (sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fel, și psihiatrul sau psihologul clinician, trebuie să lase uneori „răul sufletesc” (sau cel „moral”) să se potolească singur, și nu să-l irite sau Înrăutățească prin tot felul de supoziții și scenarii psihoterapeutice, care rar se potrivesc adevăratelor motive intime ce le-au stat la bază. * „Nu este finețe mai mare decît aceea de a nu Înțelege cîte ceva.” (B. Gracian) Firește, nu oricine are capacitatea de a se face că nu observă unele fapte sau situații, atunci cînd lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ceea ce cunoaștem nu ceea ce ignorăm”. Pasiunea - absolutizare a sentimentelor și a preocupărilor; patimile „Adevăratele pasiuni sînt cele pe care le ascunzi.” (George Sand) Evident, nu pentru că ne-ar fi rușine cu ele, ci fiindcă adevăratele pasiuni sînt expresia celor mai intime preocupări ale noastre, pe care simțim nevoia să le protejăm de indiscrețiile altora (ex: introspectările eului propriu poartă, de regulă, taina „jurnalelor intime”). * „Și În viața omenească sînt focuri care distrug și focuri care purifică.” (N. Iorga) „Pasiunile” nu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Evident, nu pentru că ne-ar fi rușine cu ele, ci fiindcă adevăratele pasiuni sînt expresia celor mai intime preocupări ale noastre, pe care simțim nevoia să le protejăm de indiscrețiile altora (ex: introspectările eului propriu poartă, de regulă, taina „jurnalelor intime”). * „Și În viața omenească sînt focuri care distrug și focuri care purifică.” (N. Iorga) „Pasiunile” nu sînt bune sau rele prin natura lor, prin ele Însele: ele ne Înalță sau ne Înjosesc, În funcție de ce orientare le dăm, În funcție de felul cum
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
face să ieșim din „eul” nostru și să exprimăm trăiri și Însușiri sufletești pe care nici nu ni le bănuiam. Însă tot ea ne face să nu ne putem Întoarce, atăt cît am dori și cînd am dori, la condiția intimă a eului nostru. * „Dragostea Îi arată omului cum ar trebui să fie.” (A. Cehov) Adică un suflet altruist: „A iubi Înseamnă să găsim fericirea noastră În fericirea altora” (Leibniz). La rîndul său, J.J. Rousseau spunea că cea mai nobilă atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
greșelii proprii și căința sînt condițiile psihologice ale Începutului salvării. * „Cele mai multe păcate sînt săvîrșite În gînd, Înainte de a fi traduse În fapte.” (J. Lubbok) În mod paradoxal, adevărata slăbiciune a „păcatului” este cea pe care o dovedim În intențiile noastre intime, În tendințele noastre primare, care n-au apucat Încă să fie supuse scrupulelor cenzurii conștiinței noastre. * „Ai dreptul să ierți vinovatul, dar nu să-i ierți și greșeala.” (N. Iorga) Pentru că, spune P. Syrus: „Cine trece cu vederea greșeala, Îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
femei că e urîtă”. * „Nu puteți schimba ceea ce nu recunoașteți.” (Philip C. McGraw) „Recunoașterea” este un act psihologic complex, deoarece pretinde confruntarea curajoasă cu eul nostru autentic, adică cu acele credințe, dorințe și valori ale noastre, care sînt cele mai intime. Altfel spus, recunoașterea exprimă un act de sinceritate În raport cu „sinele” nostru, care, atunci cînd este ironizat sau reprimat, se exprimă pe căi ocolite. Abuzurile din conduită, de orice fel ar fi ele, sînt rezultatul, de fapt, al reprimării brutale a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
primul ne face să credem că această văduvă este o invenție a autorului. A doua ipoteză ne duce cu gândul la o formulare subtilă, ironică, a aceluiași autor, care sugerează că această văduvă ar fi avut o serie de relații intime cu viitorul rege sau cu unul dintre slujitorii săi și poate de aici și generozitatea sa. Tindem să acceptăm a doua variantă, pentru că regele Carol al II-lea a rămas cunoscut în istorie, alături de vărul său Ludovic al XIV-lea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cincizeci și opt de scrisori ale lui Ludovic al XIII-lea, adresate lui Richelieu, pe care le-a descoperit în arhivele naționale pariziene. Scrisorile au fost verificate de către specialiștii bibliografi și li s-a confirmat autenticitatea, ortografia și semnătura. Corespondența intimă dintre cei doi ne confirmă faptul că regele și cardinalul, deși beneficiaseră de o educație diferită, deși aveau caractere diferite, se dedicaseră în totalitate unui singur țel: stabilitatea Franței. Marius Topin se întreabă retoric care a fost secretul pe care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]