11,439 matches
-
care Mama Natură sau cine știe ce altă mamă isteață și prevăzătoare le înzestrase genetic cu-o suspiciune permanentă și instinctivă. Nu te jucai cu ea, avea o inteligență de animal sălbatic, pe care nu-l poți anticipa, darămite stăpâni. În privirea iubitei mele, frumusețea și gelozia se-amestecau în părți egale, de-o demnitate care mă scotea din sărite. O mișcare suplimentară a buzelor sau o dilatare imperceptibilă a pupilei, și mă dădeam de gol. Îmi pierdeam refugiul cel mai de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ciorap de mătase. Atingerea lor se substituia atingerii mele, textura delicată a pânzei înlocuia materialul fin al privirii, înlănțuindu-l pe Bismarck departe de mine și de pasiunea pe care i-o dedicasem. Eram gelos? Da, poate la fel de mult ca iubita mea; din jocul chinuitor al despărțirilor noastre imaginare sau reale, desfășurate pe nesfârșitele câmpuri electrice ale creierului sau în perimetrul exact al așternutului, se năștea o nouă dorință, o altă căutare, o voluptate proaspătă. Numai că, oriunde încercam să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În toată povestea asta calmă și ponderată, plutea o singură problemă. Felicia fusese înzestrată cu-o hibă, un mic defect de fabricație, pe care i-l descoperisem abia după vreo două săptămâni de plimbări prin Cișmigiu și pe sub CET Grozăvești. Iubita mea din Facultate purta un dinte fals, rotativ, pe care medicii i-l înșurubaseră în locul unei măsele care cădea mereu. Operația nu reușise pe deplin, așa că proteza, deși foarte asemănătoare cu originalul, se înnegrise pe smalț și pivota la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Sărmanul Dionis. Dar tot nu înțeleg ce-ar putea să aibă o pictoriță suprarealistă cu toată istoria asta?“ „Nu știu. Mai ai puțină răbdare, ajungem imediat la muzeu.“ „Și crezi că se descurcă povestea acolo? Aflăm că Varo era iubita secretă a lui Luchian? Și cu ce ne-ar ajuta asta?“ „O să vedem. Deocamdată, hai să savurăm.“ Și-ăsta era un cuvânt plăcut, îl rostea cald, cu poftă: savoare, în contrast cu austeritatea salatei de crudități care se presupunea că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș. Undeva la intersecția dintre privire și-asfalt se formase o rană, un crater de tablă, gudron și neuroni, prin care istoria patina, cu tot cu mine. Orice nu-mi convenea se ducea prin pâlnie: prieteni, iubite, colegi, clădiri, amintiri. Ceaușescu începuse treaba; eu doar o continuam, turnând ani, stări și evenimente în gaura lui neagră. Mihnea avea dreptate: noi rămâneam aceiași, dar orașul își schimba formele, arhitectura, chiar și oamenii. Te trezeai dimineața, toate păreau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că ești altfel decât mulțimea. Dacă meritul mi se și recunoștea public, cu-atât mai bine: minciuna sărea pe culmi nebănuite de glorie și prefăcătorie. Acestea fiind spuse (sau măcar gândite), gentlemanul perfect s-a urcat la volan și, cu iubita lui alături, a pornit spre casă. În noaptea aia, mi-am dat seama poate pentru prima oară că lucrurile au scăpat de sub control. Am închis televizorul, după ultima catastrofă aviatică. Mi se părea prea mult, aveam 38 de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blocat pe-o planșă de surf pe care valurile o aruncau dintr-o parte într-alta, privind cu groază dar și cu liniște cum bucuriile dispar, casele sunt lăsate în paragină, prietenii mei se îngrașă sau se mută la bloc, iubitele lor cresc, se îmbracă în pulovere până la genunchi și, în cele din urmă, se transformă în neveste și toarnă copii. Aproape că nu mai știam dacă să urlu sau să fiu invidios. Întâi am crezut că eu sunt de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piatră și geamuri ascuțite, cu gratii groase de fier, și purtând un nume cu rezonanță veche, aproape secretă: Simotta; Herăstrăul pustiu, îngropat în ceață, pe care l-am străbătut de mână cu maică-mea, înainte de a-mi conduce acolo toate iubitele reale sau imaginare - toată grozăvia asta de țară-oraș, cu întinderi nesfârșite și granițe spulberate, îmi aparținea, lipită de suflet ca tuberculoza de plămânii unui bolnav. Memoria n-o lăsa să moară, dar nici n-o mai putea învia. Fiecare om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-i puneai la socoteală pe Eminescu și Veronica Micle, mumificați în cimentul statuilor. Ne cercetau cu ochii lor calcaroși, bulbucați romantic, fiecare de pe soclul lui. Pe-al lui Eminescu, scria „MIHAIL EMINESCU - POET NAȚIONAL“; pe-al Veronicăi Micle, doar „Iubita poetului“. Nimeni nu-ți oferea detalii, nu întâlneai nici o pancartă care să-ți explice că „iubita poetului“ era căsătorită atunci când îl iubea pe poet sau că insista să-i rezolve nu știu ce petiții financiare prin parlament, drept răspuns la scrisorile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu ochii lor calcaroși, bulbucați romantic, fiecare de pe soclul lui. Pe-al lui Eminescu, scria „MIHAIL EMINESCU - POET NAȚIONAL“; pe-al Veronicăi Micle, doar „Iubita poetului“. Nimeni nu-ți oferea detalii, nu întâlneai nici o pancartă care să-ți explice că „iubita poetului“ era căsătorită atunci când îl iubea pe poet sau că insista să-i rezolve nu știu ce petiții financiare prin parlament, drept răspuns la scrisorile lui înfierbântate. Cam în același timp, Macedonski zăcea în dizgrație, uitat de toți. Vara, prin iunie, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tipografică. Din pagina 120 lipsește un rând. Mi-au trebuit vreo două luni ca să-mi dau seama de asta, și-ncă două ca să-l găsesc. Până la urmă, l-am recuperat.“ „Și unde era?“ „Într-o scrisoare a lui Ladima către iubita lui «Emy». Asta era Emilia Răchitaru, prostituata, pe care toți criticii o condamnă, de parcă ar fi fost ciumată. În realitate, Emilia cea plinuță și-ncăpătoare respecta idealul de frumusețe al epocii (canonul, cum spunem noi prețios la facultate), nu aschimodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Codițele și cârlionții au dispărut. Fraza era tot stufoasă, dar acum măcar se putea citi. În mintea madamelor, eram un Doctor Moreau al sectorului 6, mereu în căutare de victime pentru o grefă sau un transplant; chirurg abil, îmi îmbrobodisem iubita, silind-o să-și petreacă mai bine de doi ani din viață cu propriul lobotomist. Hărțuită sexual și trepanată psihic, fetița mea se hotărâse-ntr-o bună zi să evadeze și, eliberându-se din laboratorul de inginerie genetică al sufrageriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, eliberându-se din laboratorul de inginerie genetică al sufrageriei, luase calea domiciliului părintesc. Abia acum, jubilau pițipoancele, Adina-și făcuse dreptate. „Ironic, amicul...“, a mârâit Mihnea. „N-ai fi zis, dacă te luai după caligrafie. Cine-i Adina?“ „O iubită de-a lui din Pitar Moș.“, am improvizat. „Una roșcată, cu gura și pantofii mari, de Robespiere.“ „Mai zi...“ „Ochi căprui, talie-ngustă, da’ niște picioare de nu te-apropii.“, am continuat să inventez. „Văd c-ai notat detaliile. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noastră avea ceva din manevrele războaielor mutate pe-un CD Panzer General; numai că, pe măsura trecerii timpului, lupta-ncepea să semene cu cea dintre un pluton și-o companie, iar rolurile se distribuiau după un algoritm înscris în zâmbetul iubitei mele: eu eram Rommel, ea Patton; eu profesorașul local, ea Prima Doamnă a Americii. „OK.“, a zis Mihnea. „Ăsta-i un pasaj. Comentarii, vă rog.“ Îmi plăcea ideea să forfotim prin calculatorul lui Paul. Îi violam corespondența, jurnalele, intimitatea: erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În fine, când cea mai recentă acțiune conspirativă s-a pus în mișcare și-Adina a-nceput să lipsească de-acasă sub pretextul că participă la conferințele speciei, n-am avut nici curajul, nici inspirația să verific unde dispare serile iubita mea și nici cărei specii s-a hotărât să-i dezvăluie dosarul preocupărilor ei intime. „Începe să-mi placă... Tipu’ nu-i așa prost cum pare.“, a fremătat Mihnea. I-a trecut însă repede. „Da’ pe mine nu mă păcălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deține «Sanda» cu privire la bunicul din partea tatălui. Semnat: SS indescifrabil. PS: Se va raporta la centru îndeplinirea operațiunii «Sifonul ».“ Obiectivul „Sanda“ eram eu (mă rog, impostorul din roman), îmi croiseră și-o identitate de homosexual, cu tot tacâmul de prieteni și iubite pe care îl ascundeam de ochii lumii. Romanul Alexandru sau cel al vieții noastre multiple și nedezlegate, în permanentă mișcare de la București la Tuzla și de pe-o placă tectonică a creierului pe-alta, curgea pe sute de file de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de neatins a fundului în drumul lui spre tablă. De neatins mi se părea mie; trebuia doar să știi să te porți cu el și, mai ales, să nu-ți imaginezi că fusese doar al tău. Odată lămurită chestiunea asta (iubita mea n-avea nici o jenă în a-mi povesti aventurile anterioare, o făcea cu mândrie și sinceritate, parcă pentru a nu exista nici un dubiu asupra bunelor ei intenții, dar nici asupra performanțelor), începeai să te bucuri de norocul care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic nu se risipise și nimic nu fusese primit pe degeaba, iar aventurile multiple și spumoase al căror erou mă consideram puteau foarte bine fi doar o variantă palpitantă a minții mele divizibile. Avusesem când zece, când cinci, când nouă iubite, distribuite credibil pe locuri și perioade. Oricum, dacă întocmeai o medie, nu ieșea o cifră prea flatantă. Permutam numele și anii după interes și gradul de inteligență al interlocutorului, flatând orgolii și alimentând imaginații flămânde. Pe băieți, îi învârteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă trezesc. Cotrobăind nițel prin culise, mi-aș fi descoperit biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale și sexuale a familiei Gheorghe. I-aș fi văzut pe toți la treabă, sugerându-i iubitei mele că, între figura unui pârlit de profesoraș și barba cu filigran a lui Iorga, cea din urmă-i singura de neînlocuit. Nu mai conta. Eram singur și fericit: încă n-aveam de gând să mă prăbușesc, iar negriciosului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
astea?), îmi atribuise fapte și intenții improbabile, poate chiar mă confundase. Acum tipul se uita și el la mine și jubila cine știe pe unde, rânjindu-mi pe geam sau din paginile trucate. Scrisoarea 3. Direcția operativă, serviciul corespondență Creierul iubitei mele dă zeci de recitaluri pe corzile de cristal ale minciunii: eu nu sunt eu, ci un spongier hrănindu-se cu moleculele prețiosului ei intelect. Mișcările mele imită ritualul gestual și bio-motor al Adinei, îi consumă viața, ca un replicant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verificat Reghin și Sighișoara“), epistola, mai dezlânată și inconsecventă ca oricare alta, începea să producă niște informații valoroase, pe care nu trebuia decât să le așez la locul potrivit. În primul rând, omul lăsa date: cinci ani de relație cu iubita lui. 1998 - 5 = 1993. De-aici pornise totul. Când eu, în 1993, căram cataloage cu brațul în „Maiorescu“ (îmi venea rândul de două ori pe trimestru la serviciul pe școală), individul din scrisoare își întâlnea aleasa. Unde, cum și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1999 Direcția operativă, serviciul corespondență Sunt într-un Airbus 310. Claviculele mele de titan se odihnesc deasupra norilor. Îmi apăs venele fractale, sprayuri purpurii de globule curate. Într-una din ele, închisă-n capsula din gel polimeric, clocește bacteria morții. Iubita mea e-ntr-un Boeing 747. Zâmbește, gândindu-se la mine și la un amant. Căștile walkman-ului și filmul cu James Bond o adorm. Peste exact un minut și treizeci și opt de secunde, traseele noastre se vor intersecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
kilometri la oră. Poți răsufla ușurat. Dacă holograma mea n-ar fi la bord. Impactul. Una din aripi străpunge puntea Boeing-ului. Scaunele se pliază, topite de flacări. Primele treizeci. Următoarele patruzeci. 12A, 12B, 12C, 12D. Opresc înaintarea deasupra lui 12E. Iubita mea s-a trezit. Urlă. În spațiul micuț al fantasmelor ei s-a așezat un hangar de metal argintiu. Părul roșcat, proaspăt vopsit, îl atinge milimetric. Asta-i pentru că m-ai trădat. Boeing-ul se rupe-n trei bucăți. Carlinga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici dacă mi-aș fi dorit: cu unul îmi petrecusem copilăria și adolescența, cu celălalt ultimii cinci ani din viață. Îi luam după mine orbește, ca pe doi complici ascultători, două bănci de date neuronale în care erau depozitate amintirile: iubita mea și prietenul meu cel mai bun. O minte dereglată și puțin obosită ar fi închipuit permutările (eu cu Mihnea; Mihnea cu Maria; toți trei împreună), dar nu mai rămăsese timp de-așa ceva. Nu pentru asta fugisem de-acasă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
somnul rațiunii naște monștri; e-un clișeu, pe care nimeni nu-l ia în seamă. Nimeni, în afară de Maria. Expertiza combinată a gravurilor lui Goya și-a propriei vieți înainte de culcare dăduse un rezultat neașteptat: o spaimă rece, irațională, cu care iubita mea trecea în lumea lui Morfeu. Nu părea chiar același lucru cu lumea lui Morfem (care bântuia pe vremuri la orele de fonetică), dar rezultatul se dovedea la fel de teribil. Somnul Mariei era populat de coșmaruri pline de griji și responsabilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]