11,415 matches
-
lucrări ale lui Walter Benjamin, Erich Kastner, Thomas Mann, Sigmund Freud și Carl von Ossietzky au fost arse în public. Sute de scriitori au emigrat, că Bertolt Brecht și Ștefan Zweig și chiar Ossietzky, după ce a petrecut trei ani în lagăr de concentrare a primit premiul Nobel pentru Pace. S-au creat rețele de agenții naționale de supraveghere. În 1934, după eliminarea trupelor SĂ, elită detașamentelor, SS, a devenit cel mai important instrument de lupta împotriva adversarilor politici, menținând sub control
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
rețele de agenții naționale de supraveghere. În 1934, după eliminarea trupelor SĂ, elită detașamentelor, SS, a devenit cel mai important instrument de lupta împotriva adversarilor politici, menținând sub control departamente ale poliției și serviciilor secrete. Forțele SS au preluat administrarea lagărelor de concentrare, iar în 1939, au fost închise 25 000 de persoane neloiale. Grupările SA, incitați de ziarul antisemit Der Sturmer, a organizat atacuri împotriva evreilor. Conducătorii naziști au transformat persecuțiile evreilor într-o activitate de stat. În aprilie 1933
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
un diplomat german că pretext pentru declanșarea unui progrom la scară largă asupra evreilor. În noaptea 9-10 noiembrie 1938, toate sinagogile și prăvăliile evreiești au fost incendiate. 100 de persoane au fost ucise și 30 000 au fost trimise în lagăre de concentrare. Evreilor li s-au impus taxa de răscumpărare de 1 miliard de mărci, și tot capitalul le era confiscat, iar proprietățile, acțiunile și bijuteriile erau vândute prin constrângere, urmând rapid lichidarea tuturor afacerilor și întreprinderilor evreiești. Economia s-
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
mare parte din evreii care au trecut prin Holocaust, sau, care au trăit în perioade grele din timpul regimului comunist au avut mari greutăți de "a ține" regulile mâncării cușer chiar dacă au vrut: în cazul celor deținuți în ghetouri sau lagăre ar fi fost fericiți să aibă destulă mâncare ca să supraviețuiască. În timpul unor perioade de represiune sau de ignorare a nevoilor religioase, de pildă, în timpul serviciului militar în diferite țări. după emancipare, o parte din evrei au fost expuși la necesitatea
Kașrut () [Corola-website/Science/303238_a_304567]
-
a fost transferat la Sibiu, unde se află în prezent. Odată cu cel de-al Doilea Război Mondial și confruntările sale ideologice, a început și declinul culturii și populației germane din Ardeal. Războiul și apoi deportarea în bloc a germanilor în lagărele de muncă forțată din Uniunea Sovietică de atunci, au dus la despărțiri dureroase și definitive în cadrul familiilor. Naționalizarea proprietăților germanilor și anii grei din perioada de după război au făcut ca și cei puțini care s-au întors din Rusia, să
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România () [Corola-website/Science/303233_a_304562]
-
legală folosită de asemenea pentru acoperirea activității cercurilor comuniste. În 1944, când încearcă să treacă granița în Iugoslavia pentru a-i contacta pe partizanii antifasciști ai lui Tito, este arestat și trimis cu un tren încărcat cu evrei la destinația lagărului de concentrare Mauthausen. Într-o stație de tranzit la Komárom evadează și se întoarce clandestin la Budapesta. După victoria sovietică de la Budapesta, la sfârșitul războiului, își schimbă numele din Csermanek în Kádár (în maghiară, "kádár"=dogar). După cucerirea Ungariei, liderii
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
acele vremuri, colaboratorii naziștilor nu erau priviți cu prea multă simpatie, pe seama lor fiind puse numeroase din atrocitățile comise împotriva luptătorilor mișcărilor de rezistență din Europa Răsăriteană. Ei au fost trădați și predați guvernului sovietic, care i-a trimis în lagăre sau i-a condamnat la moarte. La sfârșitul războiului, americanii și britanicii au hotărât să "repatrieze" mai mult de 150.000 de cazaci (bărbați, femei și copii) în Uniunea Sovietică. Mulți dintre acești cetățeni nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici. Această
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
fost împușcați, fără să le îngroape”. În iunie 1942, Mihai Antonescu, în numele lui Ion Antonescu, a reacceptat, în convorbiri secrete cu trimișii lui Himmler din Sicherheitspolizei, soluția finală în România, adică deportarea tuturor evreilor români, cu foarte mici excepții, în lagărul de exterminare Belzec din Polonia unde, conform planului german, urmau să fie gazați și arși într-un ritm de 2.000 pe zi. În afară de 17.000 de evrei găsiți „utili” economiei naționale sau cu drepturi excepționale, întreaga minoritate evreiască din
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
(în limba rusă: "шара́шка") era numele neoficial al laboratoarelor secrete de cercetare și experimentare în sistemul lagărelor de muncă ale Gulagului sovietic. Din punct de vedere etimologic, "șarașka" derivă dintr-o expresie argotică "шарашкина контора (șarașkina kontora)", care se poate traduce aproximativ prin "biroul în care se bat câmpii" sau "biroul în care se învârti în jurul cozii
Șarașka () [Corola-website/Science/303378_a_304707]
-
bat câmpii" sau "biroul în care se învârti în jurul cozii", prin care, în mod ironic, era caracterizată o organizarea slabă, plină de improvizații și mistificări Oamenii de știință și inginerii care se aflau în șarașka erau condamnați aduși din diferite lagăre de muncă sau de prizonieri, fiind obligați să muncească pentru rezolvarea unui număr de probleme științifice și tehnologice de maxim interes pentru statul sovietic. Condițiile de viață erau în general mai bune decât în lagărele din taiga, unde lipsa hranei
Șarașka () [Corola-website/Science/303378_a_304707]
-
erau condamnați aduși din diferite lagăre de muncă sau de prizonieri, fiind obligați să muncească pentru rezolvarea unui număr de probleme științifice și tehnologice de maxim interes pentru statul sovietic. Condițiile de viață erau în general mai bune decât în lagărele din taiga, unde lipsa hranei și asistenței medicale, plus munca istovitoare, făceau nenumărate victime. Rezultatele cercetărilor făcute în șarașka erau de obicei publicate și atribuite unor oameni de știință sovietici aflați în libertate și agreați de conducerea partidului comunist, fără ca
Șarașka () [Corola-website/Science/303378_a_304707]
-
al Ungariei. Numele său este legat în mare măsură de Holocaustul din Ungaria, în care majoritatea evreilor din această țară și din teritoriile anexate la ea, a fost supusa într-un scurt timp la prigoană și deportare în masă în lagărele de exterminare amenajate de Germania nazistă pe teritoriul Poloniei. Döme Sztójai a fost ulterior condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din Budapesta și executat. În tinerețe, Sztójay a servit în primul război mondial ca agent de informații în cadrul armatei austro-ungare
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
Szálasi, Crucile cu Săgeți, au fost reprimate sindicatele și organizațiile stângii democratice. Döme Sztójay nu se vedea obligat să accepte în toate autoritatea regentului Miklós Horthy, și a continuat cu energie măsurile de prigoană contra evreilor și deportarea lor spre lagărele naziste din Polonia. După iunie 1944 Horthy a fi vrut să-l demită din funcție pe Sztójay, dar nu mai deținea puterea de facto necesară. După unele surse, Horthy ar fi încercat și să-și folosească influența, fără succes, ca să
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
ar fi încercat și să-și folosească influența, fără succes, ca să oprească deportarea evreilor. În cele din urmă, sub presiunile mai multor factori internaționali (ca de pildă apelurile Vaticanului) la 7 iulie Horthy a ordonat oprirea deportărilor de evrei în lagărele din Polonia. Sztójay, în acest moment, i s-a alăturat. Béla Imrédy a hotărât să părăsească guvernul în semn de protest față de exproprierea de către SS și Gestapo a bunurilor evreilor. Profitând de o anumită confuzie creată în Germania după Atentatul
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
comunist român. Mama scriitoarei, ca majoritatea populației de naționalitate germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei. În romanul ei "Atemschaukel" (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea Sovietică. Acest roman, care prin
Herta Müller () [Corola-website/Science/302876_a_304205]
-
majoritatea populației de naționalitate germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei. În romanul ei "Atemschaukel" (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea Sovietică. Acest roman, care prin „Fundația Robert Bosch” a fost
Herta Müller () [Corola-website/Science/302876_a_304205]
-
dovedi decisiv pentru concepția sa asupra istoriei. În 1938 este numit profesor la Ecole Pratique des Hautes Etudes, la Paris, dar cariera ce se prefigura îi este întreruptă de război. Înrolat fiind, el este repede luat prizonier și dus în lagărul de la Lübeck unde începe să își redacteze teza de doctorat pe caiete de școală. Teza despre Mediterana și lumea ei, în vremea lui Filip al II-lea va fi susținută în 1947. În același an devine co-director alături de Febvre la
Fernand Braudel () [Corola-website/Science/302906_a_304235]
-
același împletitură ornamentală ca și a gradului de "Oberstleutnant" al armatei germane. Printre "Obersturmbannführer"-ii de marcă au fost compozitorul Carl Orff (care a compus Carmina Burana) și criminalii de război Rudolf Höss și Adolf Eichmann. Höss a fost comandantul lagărului de exterminare Auschwitz, iar Eichmann a fost principalul organizator și conducător al Soluției finale (în germană: "Endlösung"), sintagmă pentru politica nazistă de exterminare a raselor «inferioare». Eichmann a fost promovat la gradul de "Obersturmbannführer" în 1940, în timpul conferinței de la Wannsee
Obersturmbannführer () [Corola-website/Science/302967_a_304296]
-
Colonizările (strămutările) forțate în Uniunea Sovietică au avut mai multe forme. Cea mai cunoscută era sistemul muncii penale în lagărele Gulagului. O altă formă de represiune politică era acea a strămutărilor unor întregi categorii de populație. Aceste strămutări au avut rolul principal în colonizarea și exploatrea zonelor îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Acest rol a fost subliniat în mod explicit în
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
de represiune politică era acea a strămutărilor unor întregi categorii de populație. Aceste strămutări au avut rolul principal în colonizarea și exploatrea zonelor îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Acest rol a fost subliniat în mod explicit în primul decret sovietic cu privire la lagărele de muncă obligatorie. Strămutările populației din Uniunea Sovietică care au dus la crearea acestor colonii au fost îndeplinite printr-o serie de operații organizate conform unor criterii naționale și sociale de deportare. Spre deosebire de lagărele Gulagului, coloniile obligatorii aveau aparențele unor
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
explicit în primul decret sovietic cu privire la lagărele de muncă obligatorie. Strămutările populației din Uniunea Sovietică care au dus la crearea acestor colonii au fost îndeplinite printr-o serie de operații organizate conform unor criterii naționale și sociale de deportare. Spre deosebire de lagărele Gulagului, coloniile obligatorii aveau aparențele unor așezări "normale": deportații locuiau împreună cu familiile lor și se bucurau de o destul de mare libertate de mișcare. Totuși, călătoriile erau limitate numai la anumite zone, iar deportații erau atent supravegheați de NKVD. Astfel, în
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
etnică". Guvernul sovietic se temea că anumite naționalități ar fi putut acționa ca o "a cincea coloană" subversivă în condițiile apropierii declanșării războiului mondial. Au fost luate măsuri severe pentru a preveni această posibilă amenințare. Deportații erau trimiși în închisori, lagăre de muncă, așezări obligatorii și în domiciliu forțat, (sub supravegherea NKVD-ului). În zonele granițelor de vest ale Uniunii Sovietice au apărut mai multe valuri de deportați, pe principalele direcții de atac ale unor agresori externi. Aceste teritorii erau regiunea
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
mai dinainte prin care s-a luptat împotriva "dușmanilor sociali" sau a "inamicilor poporului": militarii de carieră, personalul administrativ și polițienesc, marii proprietari de pământ, industriașii și comercianții. Acești "dușmani" au fost condamnați la pedepse de 20 de ani în lagăre de muncă. În plus, populația de-a lungul graniței de apus a URSS-ului, la fel ca și lucrătorii forestieri și muncitorii de la căile ferate au fost deportați. Deportările masive ale populației poloneze în cele mai îndepărtate și puțin ospitaliere
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
tătarii crimeeni, bulgarii crimeeni și calmîcii. Armata Roșie de ocupație a dus în deportare în Siberia mai mult de 200.000 de germani din România (aproximativ 75.000 de sași transilvăneni), Ungaria și Iugoslavia. Mulți dintre ei au murit în lagărele de muncă. (Vezi: Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică) Deportările de după încheierea celui de-al doilea război mondial nu au fost diferențiate sau clasificate în mod special de NKVD. Au fost afectate persoane care s-au aflat vremelnic sub
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
a "coloniștilor pentru muncă" (трудопоселенцы) a fost cea a culacilor și membrilor familiilor lor deportați mai înaintea marilor epurări staliniste din deceniul al patrulea. Coloniile de muncă erau parte a Gulagului, dar nu aveau un regim atât de strict ca lagărele de muncă. Primul decret oficial cu privire la "deculacizare" a fost decretul comun al Comitetului Central Executiv al CC al PCUS și al Sovnarkomului din 1 februarie 1930. La început, familiile de culaci au fost deportate în zonele îndepărtate pentru ""colonizare specială
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]