9,871 matches
-
artei contemporane, propune expoziția "Update 012" a graficianului Adrian Sandu, din Arad. Școlit la Universitatea de Arte de la Timișoara, artistul, puțin cunoscut publicului bucureștean, deși a avut două personale în Capitală, în 2003, la "Atelier 35" și în 2007, la Librăria "Cărturești", s-a remarcat de mai mulți ani prin arta sa la limita dintre figurativ și nonfigurativ, prin componenta ludică, dar generatoare de meditație asupra lumii contemporane, cu viteza, cu tranzitoriul ei, cu obsesii vizând morbidul. Prezent atât în expoziții
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
ziua în care a apărut în Franța romanul „Și dacă e adevărat?”, Marc Levy demisionează din cabinetul său de arhitectură. Se mută la Londra unde trăiește actualmente și se consacră scrisului. „Și dacă e adevărat?” cunoaște un imens succes în librării. Cartea este publicată în 36 de limbi: din China, unde este tradus în mandarină și cantoneză, trecând prin Statele Unite, Japonia, Regatul Unit, Portugalia, Chile, Argentina, Brazilia și, evident, până în România. În Franța s-a vândut în peste 3.500.000
Marc Levy () [Corola-website/Science/316726_a_318055]
-
dar nu pot lupta cu o eclipsă"), prin care el își exprimă renunțarea la lupta pentru iubirea Bellei. Cu câteva luni înainte de lansarea romanului "Eclipsa", Meyer a găzduit un eveniment de promovare al romanului la Universitatea din Arizona, cu ajutorul unei librării locale. Biletele s-au vândut în șapte ore, și Meyer a ținut un al doilea eveniment în aceeași zi pentru care biletele s-au vândut în patru ore. Meyer a citit primul capitol din "Eclipsa", care a fost lansat în
Eclipsa (roman) () [Corola-website/Science/314991_a_316320]
-
în ediția specială a cărții " Luna nouă". Meyer a postat primul capitol și pe site-ul ei oficial și a pus câte un citat din roman pe parcursul fiecăreia din cele 37 de zile rămase până la lansarea oficială. Pe 25 iulie, librăriile Barnes and Noble au oferit în mod accidental copii ale romanului "Eclipsa" câtorva dintre clienții care făcuseră deja comandă pentru ele. În declarația oferită de Barnes and Noble se stipula că a fost vorba de o eroare a calculatorului. În
Eclipsa (roman) () [Corola-website/Science/314991_a_316320]
-
lui Cécile Catherine Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut - Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
decât să joace fotbal, petrecerea de timp preferată a tinerilor norvegieni din perioada aceea. În ciuda repetatelor schimbări de mediu, Jan Groth nu s-a putut adapta la nici o școală, la un moment dat chiar întrerupând studiile ca să lucreze la o librărie dintr-un oraș învecinat, Larvik. Ulterior, și-a luat bacalaureatul la școala comercială din Sandefjord. La vârsta de 17 ani, familia a decis că cel mai bine ar fi ca Jan să schimbe nu numai orașul ci chiar țara, și
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
a trimis în Danemarca, de unde se trăgea mama lui (era nepoata lui Christen Berg, un fondator de ziare și politician din Iutlanda). Acolo Jan a lucrat la Copenhaga la "P. Haase & Søn Forlag og Boghandel", o editură "cum" rețea de librării. În paralel, s-a înscris la clasa de desen a lui Prik Frederik (pe numele adevărat Erling Frederiksen) unde a învățat să vadă și să deseneze în perspectivă. Între 1957-58 ia lecții de la pictorul Knud Nielsen, de la care va învăța
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
admiră "Imitațiunea lui Cristos" și se înfruptă din bogăția spirituală pe care o degajă. În zilele noastre, lucrarea suscită unele rezerve întrucât unii estimează că ea ar da prea multă importanță "umilinței", "resemnării" și "abnegației. Din punct de vedere al librăriei, "Imitațiunea" este un succes care nu se dezminte de secole. În 1450, existau două sute cincizeci de manuscrise. Textul "Imitațiunii lui Cristos" este compus pentru a fi citit ritmat, potrivit măsurilor metrice gregoriene. În fapt, un manuscris al "Imitațiunii" din 1441
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
îl hotărâră pe Newman să demisioneze din postul de rector, în 1857. Autobiografia publicată sub numele de "Apologia Pro Vita Sua" a arătat locul inteligenței și al cercetătii adevărului în convertirea sa. Această carte a fost un mare succes de librărie și a condus la o schimbare importantă în situația lui John Henry Newman: a primit susținerea și felicitările a numeroși catolici ale căror îndoieli au dispărut. Acest lucru a permis și să restabilească dialogul cu anglicanii din "Mișcarea de la Oxford
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
la Köln. După ce va lăsa cartea o perioadă, acesta va relua traducerea la dorința ducesei Margareta, și-i va prezenta manuscrisul în septembrie 1471. În timpul celor 33 de ani în care a stat la Bruges, unde a avut acces la librăriile bogate ale Ducelui de Burgundia și ale altor nobili, a deprins meșteșugul tiparului. De la discipolul său, Wynkyn de Worde, aflăm că el a studiat la Köln. A tipărit prima carte în limba engleză în anul 1475, aceasta fiind ,The Recuyell
William Caxton () [Corola-website/Science/320543_a_321872]
-
a treia carte din seria Horatio Stubbs. După Al Doilea Război Mondial, a vândut cărți în Oxford. El a scris, în afara povestirilor science fiction pentru diferite reviste, o serie de articole pentru un jurnal de călătorie despre viața într-o librărie virtuală, lucru care i-a atras atenția lui Charles Monteith, editor al publicațiilor britanice "Faber and Faber". Ca urmare a acestui lucru, prima carte a lui Aldiss a fost "The Brightfount Diaries" (1955), un roman sub forma unui jurnal despre
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
lui Charles Monteith, editor al publicațiilor britanice "Faber and Faber". Ca urmare a acestui lucru, prima carte a lui Aldiss a fost "The Brightfount Diaries" (1955), un roman sub forma unui jurnal despre viața unui asistent de vânzări dintr-o librărie. În 1955, ziarul "The Observer" a organizat un concurs de povestiri a căror acțiune are loc în anul 2500, pe care Aldiss l-a câștigat cu lucrarea "Not For An Age". "The Brightfount Diaries" a avut un succes mic, iar
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
încântarea editorilor, care aveau un număr de fani SF în poziții înalte, așa încât i-au publicat prima carte science fiction, culegerea de povestiri "Space, Time and Nathaniel". Din acel moment, câștigurile lui din scris le-au egalat pe cele din librărie, așa încât a decis să devină scriitor full-time. La Convenția Mondială de Science Fiction din 1958 a fost votat "Cel mai promițător debutant", fiind ales președinte al BSFA în 1960. În perioada anilor '60 a fost editor literar al ziarului "Oxford
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
și mai fierbinte ca acum) - a devenit o adevărată seră în care plantele au umplut aproape toate nișele ecologice. Conform spuselor agentului lui Aldiss, editorul american a insistat să se schimbe numele cărții pentru ca aceasta să nu fie așezată în librării în standul de horticultură. În viitorul îndepărtat, Pământul și-a încetat mișcarea de rotație în jurul Soarelui, fiind legat de Luna care s-a îndepărtat de el printr-o rețea de plante gigantice. Soarele e mai puternic și plantele sunt angajate
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
naște prima sa fiică, Lydia (m. 2006). La 13 iunie 1925, se naște cea de-a doua fiică, Irina (m. 1995). 1926-1935 Participarea la prima expoziție colectivă de scenografie din perioada interbelică - organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Librăria „Hasefer” din București - îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M. H. Maxy ș.a. Acceptă un angajament ca pictor scenograf și director tehnic la Teatrul Național din Cernăuți (în acel
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Librăria a fost deschisă la București, în anul 1856, de către întreprinzătorul român de origine cehă Ioan V. . Editura „Socec & Co.”, înființată și dezvoltată de Ioan V. Socec, a fost una dintre primele edituri mari din România, considerată de istorici ca fiind
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
înființată și dezvoltată de Ioan V. Socec, a fost una dintre primele edituri mari din România, considerată de istorici ca fiind cea mai importantă întreprindere a industriei românești a cărții, începând din anii 1870, până la sfârșitul perioadei interbelice. Casa de librărie și de editură Socec a fost desființată în anul 1948. Ioan V. Socec s-a născut la Săcele în anul 1830, 18/ 30 aprilie sau 30 aprilie/12 mai (surse diferite), ca fiu al horticultorului și comerciantului Venceslav Jan Souček
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
afacerea unui mare librar al vremii, George Ioanid. După anii de ucenicie și-a cumpărat un teren pe Podul Mogoșoaiei nr. 7 (azi Calea Victoriei nr. 17), locul pe care și-a construit și și-a deschis în 1856 propria lui librărie. Ulterior, Librăria Socec a înființat noi sucursale, inaugurând primul lanț de librării din capitală și din țară. În 1867, Ioan V. Socec a înființat, prin asociere cu Nicolae Teclu, o tipografie, iar la scurtă vreme investiția s-a mărit, fiind
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
mare librar al vremii, George Ioanid. După anii de ucenicie și-a cumpărat un teren pe Podul Mogoșoaiei nr. 7 (azi Calea Victoriei nr. 17), locul pe care și-a construit și și-a deschis în 1856 propria lui librărie. Ulterior, Librăria Socec a înființat noi sucursale, inaugurând primul lanț de librării din capitală și din țară. În 1867, Ioan V. Socec a înființat, prin asociere cu Nicolae Teclu, o tipografie, iar la scurtă vreme investiția s-a mărit, fiind adăugate o
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
și-a cumpărat un teren pe Podul Mogoșoaiei nr. 7 (azi Calea Victoriei nr. 17), locul pe care și-a construit și și-a deschis în 1856 propria lui librărie. Ulterior, Librăria Socec a înființat noi sucursale, inaugurând primul lanț de librării din capitală și din țară. În 1867, Ioan V. Socec a înființat, prin asociere cu Nicolae Teclu, o tipografie, iar la scurtă vreme investiția s-a mărit, fiind adăugate o secție de cartonaje și legătorie artistică pentru coperți, o litografie
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
1873, activitatea sa editorială fiind încununată, postum, cu două medalii de aur și cu Marele Premiu al Expoziției Universale din Paris, în anul 1900. Progresul tehnic s-a manifestat și prin instalarea primei linii telefonice din București, care lega sediul librăriei din Calea Victoriei cu cel al atelierelor și tipografiei din str. Berzei, cu peste zece ani înainte de înființarea rețelei de telefonie a Direcției Poștelor. Regele Carol I a vizitat Librăria Socec special cu această ocazie, pentru a vedea noua invenție. Un
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
și prin instalarea primei linii telefonice din București, care lega sediul librăriei din Calea Victoriei cu cel al atelierelor și tipografiei din str. Berzei, cu peste zece ani înainte de înființarea rețelei de telefonie a Direcției Poștelor. Regele Carol I a vizitat Librăria Socec special cu această ocazie, pentru a vedea noua invenție. Un aspect mai puțin cunoscut al activității lui I.V. Socec este cel al promovării orarului fix de deschidere și de închidere a magazinului și a atelierelor, cu o pauză de
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
Emil Socec (1872-1939), care au transformat Editura Socec în societate anonimă pe acțiuni (1905). Contribuția esențială a celor doi frați a fost cea a investițiilor masive în dezvoltarea firmei. Ei au construit între anii 1905 și 1907, noul palat al Librăriei Socec, pe locul vechii librării. Raioanele de librărie și de papetărie și-au diversificat activitatea comercială, adăugându-li-se secții noi de articole fotografice, raioane cu articole de galanterie, genți, pielărie, obiecte de artă, mobilier, statuete, muzică mecanică (patefoane, discuri
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
transformat Editura Socec în societate anonimă pe acțiuni (1905). Contribuția esențială a celor doi frați a fost cea a investițiilor masive în dezvoltarea firmei. Ei au construit între anii 1905 și 1907, noul palat al Librăriei Socec, pe locul vechii librării. Raioanele de librărie și de papetărie și-au diversificat activitatea comercială, adăugându-li-se secții noi de articole fotografice, raioane cu articole de galanterie, genți, pielărie, obiecte de artă, mobilier, statuete, muzică mecanică (patefoane, discuri) etc., transformând treptat Librăria Socec
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
în societate anonimă pe acțiuni (1905). Contribuția esențială a celor doi frați a fost cea a investițiilor masive în dezvoltarea firmei. Ei au construit între anii 1905 și 1907, noul palat al Librăriei Socec, pe locul vechii librării. Raioanele de librărie și de papetărie și-au diversificat activitatea comercială, adăugându-li-se secții noi de articole fotografice, raioane cu articole de galanterie, genți, pielărie, obiecte de artă, mobilier, statuete, muzică mecanică (patefoane, discuri) etc., transformând treptat Librăria Socec într-un magazin
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]