12,849 matches
-
organismului uman, atunci medicul este interpretul ei. în studiul „Despre boli“, Hippocrat afirmă sistematic: Această viziune sintetică, generalizatoare era nouă. Observația este centrală în metodologia sa. Ea deschide calea cunoașterii, stabilirii diagnosticului. Notată și sistematizată ea devine știință întrucât e luminată de principii, de legi care fac capacitatea medicului să se afirme. Lăsând religiei partea ei de încurajare și grija pentru viața de aici și de dincolo, medicina trebuie să fructifice darurile pe care zeii le-au pus în resursele umane
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin „iubirea unificatoare, realizatoare de armonie în om și omenire“. Teologia, filosofia, religia creștină și medicina Evului Mediu nu-și propuneau să ignore cultura și medicina de până atunci, ci să le revigoreze printr-o orientare nouă în măsură să lumineze în efortul omului de a se regăsi prin sănătatea integrală a ființei sale. Or, creștinismul venea cu direcția, metodologia și finalitatea, în termenii Epistolei către Corinteni a Sf. Apostol Pavel: Credința, Speranța și Dragostea. Aceasta din urmă urma să facă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cultura și civilizația. Timpul îngroapă documentele, probe pe care arheologia le va scoate la iveală, uimindu-ne: orașe, inscripții, obiecte, opere de artă, palate regale etc. Dinastiile se succed. Civilizația suie până la întoarcerea în istorie cu o cultură care a luminat pe toate meridianele lumii. După acest apogeu va veni declinul. Poate au contribuit și expansiunile, impulsurile ancestrale ale deplasărilor spre alte zări. Universalitatea religiei dogmatizată de Mahomed a creat un alt mod de a gândi și acționa. În 629 Mahomed
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
reîntoarcerea evreilor în Ierusalim. și s-au întors mai religioși, mai cărturari. În 332 î.Chr. însă Alexandru Macedon ocupă Asia Mică. Civilizația greacă și cultura sunt prezente și în Iudeea. Evreii au învățat să fie receptivi. Trăiesc bine, se luminează. încep să lumineze. Tora, cartea de învățătură, e citită asiduu. în noile circumstanțe, mulți evrei vin cu misiuni în Grecia. Oricum contactele, coexistența cu grecii în Iudeea, îi fac pe evrei să preia și binele și răul: cultură și vicii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Ierusalim. și s-au întors mai religioși, mai cărturari. În 332 î.Chr. însă Alexandru Macedon ocupă Asia Mică. Civilizația greacă și cultura sunt prezente și în Iudeea. Evreii au învățat să fie receptivi. Trăiesc bine, se luminează. încep să lumineze. Tora, cartea de învățătură, e citită asiduu. în noile circumstanțe, mulți evrei vin cu misiuni în Grecia. Oricum contactele, coexistența cu grecii în Iudeea, îi fac pe evrei să preia și binele și răul: cultură și vicii, îndeosebi gustul petrecerilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mașinile. La Metrie, apropiat de evoluționism și senzualism, se referă direct la om, căci asupra omului se concentrează privirile secolului. Dar La Mettrie îi ia sufletul, prin negare. El este monist. și totuși acest medic-filosof crede că secolul rațiunii se luminează și moral prin educație, și instrucție, ideile, opiniile, având rol formativ în devenirea ființei umane. Acestor opozanți ai empirismului care acordă primat experienței comune, ca izvor al cunoașterii nemijlocite, se asociază biologul Maximilian Lamarck (1744 - 1829), autor al termenului „biologie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la Londra descoperirea și metoda. Din țările europene vaccinarea va fi preluată, în sec. XIX, în Statele Unite, unde fusese introdusă variolizarea, apoi în Asia și pe alte meridiane. Jenner este celebru, societăți medicale îl adoptă ca membru. Alți medici care luminează secolul XVIII: Jean Astruc (1684 - 1766), autorul tratatului: Traité de la digestion (1714). El studiază saliva și rolul ei, bila și sucul pancreatic care împreună facilitează digestia. John Hunter (1728 - 1793) se afirmă în anatomia umană, în cea comparată și ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poporului, după cum vom vedea. MEDICINA MODERNĂ : SECOLUL XIX Secolul formării statelor naționale și al marilor curente științifice și artistice, este și secolul medicinei moderne. La confluența dintre secolele XVIII și XIX, doi mari filosofi își au contribuția lor: E. Kant luminează gândirea și F. Hegel o dinamizează. Amândoi limitează raționalismul dogmatic, întăresc rolul științei, al libertății spiritului creator în asigurarea progresului intelectual și social. În 1890 Kant publică a doua sa operă fundamentală, Critica rațiunii practice, făcând din experiența practică suportul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
izolarea lor, care s-a reușit. Implicarea hormonilor în etiologia bolilor, a restructurat optica patologilor, a terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale sunt luate în calculul diagnosticării maladiilor. Endocrinologia clinică luminează și completează patologia și etiologia, deschizând noi orizonturi integrării învățământului medical cu cercetarea și clinica. Fiziopatologia endocrină clarifică rolul sistemului nervos ca organ integrativ. Cibernetica, această cerebralizare a mașinilor, a complicatelor aparate medicale, participă activ la endocrinologia viitorului. Să nu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și filosoful, autor al celebrei opere Reforma spiritului (230 p.) părăsește fizic această lume a contrastelor, rămânând în eternitatea științei, culturii și a dragostei de adevăr și frumos. Universitatea de Medicină din Iași îi poartă cu onoare numele, bustul savantului luminând în fața ei, în armonie cu monumentul în marmoră albă al provinciilor românești înfrățite și flacăra veșnică din preajmă. Histologia s-a desprins din anatomie la sfârșitul secolului XIX fiind ilustrată la București de ștefan Besnea, apoi, de Ion T. Niculescu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dați frâu liber dulcelui sentiment al fericirii voastre. Plăcerile voastre să nu fie nici efeminate, nici mercenare, nimic din ceea ce miroase a constrângere și interes să nu le otrăvească, să fie libere și generoase ca și voi, soarele să vă lumineze nevinovatele spectacole; veți forma voi înșivă unul, cel mai demn pe care l-ar putea lumina. Dar care să fie până la urmă obiectele acestor spectacole? Ce va fi arătat acolo? Nimic, dacă vreți. Odată cu libertatea, pretutindeni unde domnește afluența, domnește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum declară Hugo în Prefața la Hernani. Libertatea în artă, libertatea în societate, iată dublul scop spre care trebuie să tindă în același pas toate spiritele consecvente și logice: iată drapelul dublu care adună, cu excepția puținelor inteligențe (care se vor lumina), întreg tineretul de astăzi, atât de puternic și atât de răbdător; apoi, cu tineretul și în frunte cu elita generației care ne-a precedat, toți acei bătrâni înțelepți care, după trecerea primului moment de neîncredere și de examinare, au recunoscut
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este posibil să fie arătată pe scenă realitatea brută. "Ar fi absurd să se creadă, scrie el în Naturalismul în teatru, că se va putea transpune natura ca atare pe scenă, să fie plantați copaci adevărați, să avem case adevărate, luminate de soare adevărat. Începând cu aceasta, convențiile se impun, trebuie acceptate iluziile mai mult sau mai puțin perfecte, în locul realităților. Dar aceasta este atât de fără discuție adevărat, încât este inutil să mai vorbim. Este chiar fondul artei umane, fără de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
presare pe scenă bucăți mari de carne crudă, stârnește vâlvă. Iluminatul cu care sunt dotate scenele din timpul său i se pare prea convențional pentru a-i satisface țelurile iluzioniste 98. Nu mai acceptă nici rampa care deformează figura actorului luminând-o de jos, nici "iluminatul concentrat" ("le plein feu") care scaldă scena într-o lumină crudă, profund nerealistă. El încearcă să scalde scena într-o lumină la fel de naturală ca lumina zilei. În aceeași perioadă, în Prefața la Domnișoara Julie 99
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scalde scena într-o lumină la fel de naturală ca lumina zilei. În aceeași perioadă, în Prefața la Domnișoara Julie 99, din 1888, Strindberg deplânge fixitatea surselor luminoase și îndeosebi tipurile de priviri pe care le impune rampa. Cum ochii actorilor sunt luminați pe dedesupt, privirile lor sunt puțin expresive. Strindberg preconizează folosirea unei lumini laterale care ar facilita schimbul de priviri dintre actori și ar face jocul mai natural. Dacă Antoine încearcă să dea locului scenic un maximum de adevăr, nu o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iluminat. Plantarea servește de intermediar între pictură și iluminat; la fel, iluminatul, între celelalte două mijloace și actor. Și cel mai novice în materie de decorațiuni va înțelege că pictura și iluminatul sunt două elemente care se exclud; căci să luminezi o pânză verticală înseamnă pur și simplu să o faci vizibilă, ceea ce nu are nimic în comun cu rolul activ al luminii, ba chiar îi este contrar. Plantarea, dimpotrivă, aduce prejudiciu picturii, dar poate servi în mod eficace iluminatului. În raport cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suprafață. Putem inventaria mărcile originalității sale, rezultatul fiind cea mai cuprinzătoare configurație cristalizată a caragialismului, mereu remodelată în diacronie în funcție de variabila receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul că s-a disipat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ghidare care conferă siguranță în recunoașterea manifestărilor literare cu acest statut. În mod asemănător, localizarea ariei de investigație în "proza și dramaturgia română postcaragialiană" necesită clarificări ale termenului care o delimitează. Definirea acestuia, adevărată piatră de încercare, va trebui să lumineze atât acel teritoriu temporal și valoric din câmpul literaturii noastre, cât și cristalizările comicului și ale absurdului identificate aici. Astfel încât, următoarea verigă din lanțul interogațiilor vizează, în mod firesc, esența noțiunii de caragialism, noțiune axială, întrucât relaționează cei doi poli
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și contradictorie, comică și tragică, surprinzănd etern-umanul dar raportându-se, paradoxal, la o realitate concret istorică cu maximă fidelitate realistă dar și cu maximă stilizare, operă ale cărei sensuri se dezvăluie succesiv sau simultan, asemenea laturilor unui poliedru luminat și luminând-și pe rând fețele 25. Foarte multe studii evidențiază alte și alte elemente care pot facilita pătrunderea spre acel "etimon spiritual" (Leo Spitzer) și estetic al marelui dramaturg. Florin Manolescu identifica în pătrunzătorul studiu Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caracter ambiguu"4 și care "include concomitent în personaj, fapt literar sau diegeză, o pluralitate de sensuri, îndoindu-se de posibilitatea unei semnificații absolute"5, V. Fanache surprindea esențial caracterul caleidoscopic al operei lui Caragiale, arhitectura de poliedru ce-și luminează alternativ fețele opuse. În acest sens, punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
La vie quotidienne dans le monde moderne, 1968)7. Drept consecință, teatrul avangardei postbelice, cunoscut, în mod semnificativ, prin sintagama "teatrul absurdului", își pierde din caracterul voit incomprehensibil, întrucât "indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului, recuzarea psihologismului și explorarea inconștientului, depozitar al angoaselor și al iraționalului oniric, degradarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
incomodeze și îngrămădite, ca în șantierul unei fabrici de tuburi de beton, la diametrul și lungimile lor, în stive demonstrative în mijlocul unui parc cu lac, iar becurile electrice aveau să fie scoase din oraș și îngropate în lac, ca să-l lumineze pe dedesupt în culori.74 Aberațiile fiscalității sunt, de asemenea, redate printr-o ducere la extrem a consecințelor infiltrării nonsensului în orice sistem autoritar: Kutul era impus 8 la sută la roșcove, 12 la sută la smochine, 18 la sută
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34. La îndemână și extrem de eficientă a fost recurgerea la manevrele caragialiene de configurare a politicului. Astfel, însemnătatea activității antifasciste desfășurate în apropierea Târgoviștei de către nesupusul profesor german Erich, este deplin luminată prin expunerea obiectivă, abia în Addenda romanului, a cazului Mihail Buzdugan-Comănești, politicianul "de la care atârna ...viitorul țării" și care și-a ratat misiunea istorică din cauza unei amante dromomaniace. Ajuns în spațiul românesc "balcanic", Erich Vogelbach, profesorul de logică din München
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tradiție și nu poate fi transmisă decât dacă receptorul este pregătit și dispus să o primească, în funcție de capacitățile sale: "faptul de a citi o mitologie multimilenară prin prisma unui analist contemporan nu înseamnă a trăda trecutul și nici a-l lumina mai mult decât a fost, poate chiar dimpotrivă, căci se întâmplă să citim cu ochi care nu mai văd lumina de atunci. Totuși, această lectură nouă și vie, care se întețește din însăși flacăra simbolului, comunică simbolului ceva din propria
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
gestație, ilustrând o triplă identitate, proletară, revoluționară și (paradoxal) națională.876 Muncitorul este actorul principal al unui elogiu al simplității, afirmă Angelo Mitchievici, produsul unei genealogii oneste (ca garanție a loialității față de partid), personajul-clișeu al martirizatului, de-a dreptul "cristificat", "luminat din interior de o mistică a suferinței" ("carnea se retrage în favoarea spiritului, lăsând în efigie, obosite, contururile oaselor"), înconjurat de o "aură a suferinței în contrast cu brutalitatea, grosolănia, mecanica lacomă, cupidă a loviturii în raport cu corporalitatea fragilă, semn al intensității proceselor interioare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]