11,805 matches
-
costișei, ci din pricină că pe acea parte era mai beteag pe la arcuri și șuruburi. Prin praful ridicat în trecere, pufăia un nor de fum care ieșea printr-o țeavă neagră ca și gura iadului. Motorul mornăia din toți rărunchii și te mirai cum de nu a curs încă tot uleiul din el, pentru că la fiecare metru parcurs lepăda cîte o lostopană de mizerie neagră ca smoala. Drăcovenia asta de camion era condusă de năstrușnicul Musolin, și el negru ca tăciunele. Nu, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
devenit incompatibil și... șeful a pus pe altul de după el pe listă. Ce nervos era Donose! A alergat la doamna Colentina și a cerut ferm să-l bojgonească pe șef. Să-i meargă ca la cei nebuni... Să moară? se miră baba. Da, să moară, să crape, să-l ia dracul, să dea ortul popii. Văleu, asta costă, nu glumă. Dau tot ce am dacă crapă diavolul. Donose a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ani grei de închisoare și, în final, cu moartea proprietarului. Moștenitorul, securistul, însă, a înnebunit, iar soția sa și-a dus veacul în această casă. Alte rude n-au avut, domnule avocat? Nu, eu am fost singurul și ultimul. Rămîn mirat de această întorsătură și-l privesc intens pe avocat. Este trist și parcă mai cocîrjat ca de obicei. Pauza este jenantă și o întrerup. Deci sînteți rudă cu sculptorul... Nu, nu, excelență. Cu nebunul? țip, întrebîndu-l. Da. Primesc lovitura năucitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eh, te duci la vot întîi și pînă te întorci eu sînt clampă. Mă duc după. Hai la frigider. Nu mă simt deloc un sabotor al democrației și urc dealul cu bătrînul Leo. Ce făceam era o rușine și mă miram că n-o simt, iar obrajii mei nici vorbă să crape datorită acestei fapte rușinoase. Îi umplu paharul la refuz, mai aduc o sticlă plină și apoi, fără nici o mustrare de conștiință, îl împing în stradă. Era clampă votantul hoțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sol și apoi răsuflau ușurate, țîșnind îndrăzneț spre lumea largă. În restaurant lume nu prea multă defilează prin fața nenumăratelor atracții culinare și, cu mișcări ezitante, aleg, sau mai corect, ciugulesc de pe ici și de pe colo cîte o feliuță de te miri ce. Conștient că n-am nevoie de multe calorii, trec și eu cu un aer de nepăsare și mă mir de cît de abstinent sînt. Mă agăț de lactate și abia dacă ating "carnatele". Doar cîteva felii de somon subțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
culinare și, cu mișcări ezitante, aleg, sau mai corect, ciugulesc de pe ici și de pe colo cîte o feliuță de te miri ce. Conștient că n-am nevoie de multe calorii, trec și eu cu un aer de nepăsare și mă mir de cît de abstinent sînt. Mă agăț de lactate și abia dacă ating "carnatele". Doar cîteva felii de somon subțiri de să vezi prin ele se strecoară printre dieteticele chestii alese cu grijă. Marea majoritate a meselor sînt libere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iar noaptea se retrag în fortărețe semețe, te moleșesc de o plăcere senzuală care te scufundă între vis și realitate. Poți crede în acele momente orice și cred că apariția unei corăbii romane, cu căngile pregătite pentru acroșaj, te-ar mira mai puțin decît creșterea leului față de dolar. Pe aici se văd urme la tot pasul și cărările bătute de sandale romane se folosesc cu aceiași pași așezați și cu același firesc ca pe atunci. Timpul pe aici n-are aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
satul Osoi. Închid ochii și mă întorc acasă. În Iașul nostru drag unde ninge și iar ninge de cîteva zile. Doamna Cănilă, să nu mă smintești cu deszăpezitul că mă fac foc, zic eu în gînd. Io non capisho, se miră viceprimarul. Eu nu mă mir de unde știe acesta să pronunțe "h" în loc de "c", pentru că dialectul toscan este năstrușnic rău. Vremea trece, drumul se scurtează pînă la destinație și de după un deal apare marea minune. Minunea "Vannucci piante". O fermă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă întorc acasă. În Iașul nostru drag unde ninge și iar ninge de cîteva zile. Doamna Cănilă, să nu mă smintești cu deszăpezitul că mă fac foc, zic eu în gînd. Io non capisho, se miră viceprimarul. Eu nu mă mir de unde știe acesta să pronunțe "h" în loc de "c", pentru că dialectul toscan este năstrușnic rău. Vremea trece, drumul se scurtează pînă la destinație și de după un deal apare marea minune. Minunea "Vannucci piante". O fermă de trei sute de hectare, lucrată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o voi face. Autostrada mîngîie marea cît este ea de mare, iar în stînga este străjuită de dealuri cu vile cochete, cu răni provocate de incendii, cu oleandri care au toate culorile și nuanțele mînuite de pictori mai trăsniți. Te miri cum de un popor de zece milioane de locuitori, din care jumătate locuiesc în Atena, au construit pe tot țărmul mărilor vile încît nu mai găsești un loc liber de pus un ac. Zeci de mii de kilometri arată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frică să nu fiu luat drept un căutător de noduri în papură îmi țineam gura cînd lîngă mine mai era cineva. Cînd însă eram singur, îmi dădeam drumul la obiecții, reflecții și la "mișcat mărunt din buze". Vorbești singur? se miră soția mea. Nu, nici vorbă, mint cu tupeu. Dar... Eh, recitam din Hamlet în gînd și... probabil... Da, probabil. Ce Hamlet, dom'le?! Eu înjuram birjărește pe cubanezul care mi-a cîntărit cașcavalul. La verificare, acasă, am găsit lipsă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
caracter religios. Uitați-vă, ăla este un "carabalí". Da, da...mă gîndeam eu că este un carabalí... Nume dat lemnului de abanos de sclavii proveniți din Niger. Termenul a fost popularizat de Arsenio Rodriguez în cîntecul "Bruca Manigua". Extraordinar, mă mir eu ca prostul. Ca să vezi de unde vine numele de "carabalí"!... Muzica aceasta se pretează la un dans "cocoyé". Acest dans a fost adus în Cuba de către Creolii francezi și sclavii originari din Dahomey instalați în Haiti, înainte de a emigra în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
începe povestea Lazaro. Era pe 13 martie anul acesta, cam pe la orele 13. Nu mai spune! Da. Băusem binișor și doream să plec să-mi fac siesta. Dormi la prînz? De cînd mă știu. Privesc spre intrare și deodată sînt mirat de o strălucire ciudată. Pe moment n-am dat atenție, dar pe urmă am așezat din nou ochiul în calea razei. Mă dau la o parte și văd unde cade. Cădea cam la cinci metri de terasă și lumina o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și sun la serviciu. Țîr, țîr... Nu, nu răspunde nimeni. Un taxi, asta-i salvarea. Sun și o voce incoloră îmi spune să aștept la poartă. Nici bine n-am ieșit pe poartă și vine taxiul. Prompți, dom'le, mă mir bucuros. Fac semn, oprește. Nu, nu-i pentru mine, este pentru altcineva. Încerc să corup șoferul, dar tontul nu vrea. Aștept la rînd ca la toaletă. Mai dau un telefon și mi se spune că vine taxiul cît ai clipi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dereptate, că letopisețul nostru cel moldovenescu așa de pre scurt scrie, că nici de viața domnilor, carii au fost toată cârma , nu alege, necum lucrurile den lăuntru să aleagă...Nici iaste a să mira, că scriitorii noștri n-au avut de unde strânge cărți...Ce și ei ce au scris, mai mult den basne și den povești ce au auzit unul de la altul...” Trebuie să recunosc, mărite Spirit, că din cele câteva vorbe pe care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
limba turcească, cea grecească și cea românească, pe toți îi odihnea în tot chipul, mai ales el era milostiv cât se poate față de robi, de săraci, de mănăstiri, de biserici, de preoții de acolo și străinii, așa încât orice om se miră cum în locuri ca acestea s-a putut găsi unul cu o astfel de fire, mărinimoasă și foarte înțelept și foarte drept în judecățile lui...Era și foarte încercat la orice meșteșug, și la litere, și-i plăcea de oamenii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de fântânile din fața Curții Domnești, știam că au fost și spânzurători în preajma acestora, dar despre temnița domnească habar nu aveam. - Uite că ai aflat acum. Dar să mergem mai departe și să vorbim despre alte danii. Una, care o să te mire, este o velniță. Aceasta a fost făcută de Gheorghe Duca voievod la 4 august 1670 (7178): „Io Duca voievod...am miluit svintei mănăstiri unde iaste hramul Cei trei luminători...cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale despre Bahlui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Până aici, cumpărăturile mănăstirii au fost modeste. Înainte de 1 sept. 1705 (7214) Ioanichie, egumenul mănăstirii Aron Vodă, cumpără de la Constantin postelnic „ficiorul Aldii postelicul” o bucată de loc de la Prisăci numită Valea și Rediul Aldii. Acest loc nu era te miri ce. Era o moșie adevărată. - Nici o vie cu pomet nu-i un lucru de nebăgat în seamă, mărite Spirit. - Da’ ce zici de faptul că la 12 mai 1651 (7159) Vasile Lupu voievod înărește stăpânirea asupra a 14 dughene de pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a întâmpinat vocea cunoscută a Spiritului domnesc, izvorâtă parcă din umbra porții. - Da, mărite Spirit, și te-aș ruga să-mi deslușești ce scrie pe discul stemei Moldovei, aflată colea, pe fața turnului. - Curios cum te știu, m-aș fi mirat să nu mă întrebi de la primul pas. Ei, dacă tot ai întrebat, atunci să-ți citesc ce scrie: „Herbul prea luminatului domn Io Duca Voievod, cu mila lui Dumnezeu, al Tării Moldovei.7178.” (1670). - Din această clipă, știu că mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
că și un biet blănar poate avea dreptate. - Așa este, mărite Spirit. Mi-a lăsat însă un gust amar graba cu care s-a repezit cuvioșia sa egumenul asupra muncii și cheltuielilor sărmanului blănar - toate făcute cinstit. Dar de ce mă mir eu? Doar nu-i prima faptă nelegiuită a unei fețe bisericești. Tu singur, mărite Spirit, mi-ai atras atenția că relele întâlnite până aici nu vor fi singurele și ai avut dreptate. Dacă-i să judecăm omenește, apoi nici hotărârea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a venit vorba de evrei, unul dintre colegii noștri era pui de jidan. Nu se supăra bietul copil că i se spunea așa. Îl chema Șimon. Avea, într-adevăr, o minte ascuțită, dar înclinată mai mult spre negustorie. Am fost mirat oarecum când mi-am dat seama că Șimon al nostru încearcă să-mi intre sub piele. De ce vrea oare jidanul să-mi fie prieten?! mă întrebam. În ghiozdanul cu cărți cu care venea la școală - nu purta cărțile în traistă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
trei feliuțe de pâine (probabil câte o feliuță de fiecare prânz). Săndel se conformează ordinelor primite de la superiori, (altceva nici nu era chip de făcut) și după ce servește masa, primește pachetul cu hrană rece și se retrage la dormitor, (se miră : vai ! cum de-a scăpat de data aceasta, de-a mai ocoli curtea școlii, pentru indisciplina unora din sala de mese, aproape că se obișnuise cu ea.) pentru a-și pregăti cufărul cu cele necesare drumului ce-l avea de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
acum deși m-am gândit la așa ceva, răspunde oarecum surprins Costică Talmaciu, de intuiția gazdei Maria, despre cântărețul de biserică. Apoi continuă: sunt fete în corul bisericii deosebit de talentate, cu voce, aș putea spune îngerească de frumoasă, catifelată, de se miră mulți preoți de talentul lor. Și nu numai atât, dar sunt și bune gospodine, cu pricepere în diverse preocupări de mare valoare meșteșugărească, ce le face de ne-ntrecut în această zonă. Fetele prezente se bucurau la auzul acestor cuvinte deosebit de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
militară din zilele acelea și de asemeni cu cântecul : « Mămăligă, mămăligă, fierbe-te, fierbe-te, ramazanul taie, ramazanul taie, aoleu, aoleu.... » ironizând chiar viața de cazarmă în perioada de adâncă criză din zilele acelea. Mulți din cei prezenți au rămas mirați de povestirile lui, reușind cu adevărat să prezinte starea de fapt a acestei școli. - Și nu numai atât, încearcă Săndel să spună adevărul, considerând că acum e momentul potrivit acestei destăinuiri : iată ce mi s-a mai întâmplat, dar această
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu comentarii funebre, în studio ca să frângă inimile concetățenilor, mi se pare că, pentru întreținerea stării de disperare, guvernul și presa colaborează armonios, de pe poziții egale. Uite că se poate! E o vorbă a lui Radu Cosașu. Când cineva se miră, în prezența lui, de vreo nefăcută („Incredibil! Cum se poate așa ceva?!“), el răspunde prompt: „Uite că se poate!“ Cu alte cuvinte, deși aberația, inadmisibilul, incalificabilul pot fi „strigătoare la cer“, ele sunt, totuși, posibile. În acest caz, avem de-a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]