12,372 matches
-
lor lexical, o categorie specifică de predicate - predicatul stării, cu o identitate proprie, dar realizându-se, totodată, și ca predicate narative/descriptive: E seară. - predicat verbal descriptiv Înserează. - predicat verbal narativ Se face seară. - predicat nominal narativ Predicatul narativtc "Predicatul narativ" Planul semantic al predicației desfășurată de predicate narative se caracterizează prin dinamism. Subiectul gramatical este expresia sintactică a unui subiect (complement) semantic în care își are originea (sau limita exterioară) o acțiune sau care suferă o transformare, descrise (acțiunea, transformarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stării, cu o identitate proprie, dar realizându-se, totodată, și ca predicate narative/descriptive: E seară. - predicat verbal descriptiv Înserează. - predicat verbal narativ Se face seară. - predicat nominal narativ Predicatul narativtc "Predicatul narativ" Planul semantic al predicației desfășurată de predicate narative se caracterizează prin dinamism. Subiectul gramatical este expresia sintactică a unui subiect (complement) semantic în care își are originea (sau limita exterioară) o acțiune sau care suferă o transformare, descrise (acțiunea, transformarea) de planul semantic al verbului (sintagmei, propoziției)-predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Subiectul gramatical este expresia sintactică a unui subiect (complement) semantic în care își are originea (sau limita exterioară) o acțiune sau care suferă o transformare, descrise (acțiunea, transformarea) de planul semantic al verbului (sintagmei, propoziției)-predicat. Ca predicat sintetic, predicatul narativ se realizează prin: • verbe de acțiune: „Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare.” (M. Eminescu) „Nimic nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îmbătrânește.” (O. Paler) • verbe de aspect: „Căci este sara-n asfințit / Și noaptea o să-nceapă.” (M. Eminescu) „Un cântec îmbătrânește (..) El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngândurat.” (O. Paler) Ca predicat analitic, predicatul narativ se realizează prin constituenți în care verbul copulativ este un verb de devenire: a deveni, a ajunge, a se face, a ieși, a rămâne etc.: „Dar atuncea greieri, șoareci / Cu ușor măruntul mers, Readuc melancolia-mi / Iară ea se face
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
E frig. sau prin raportare semantică la protagoniștii actului lingvistic, fără ca aceștia să primească expresia sintactică a subiectului gramatical: (Mi-) e frig., (Mi-) e teamă. Predicatul stării se realizează prin verbe și expresii impersonale absolute, care desfășoară predicația ca predicate narative: „Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat.” (G. Bacovia) sau ca predicate descriptive: „Tălăngile trist, / Tot sună dogit... Și tare-i târziu, / Și n-am mai murit.” (G. Bacovia) Nucleul lexical al planului semantic al unor expresii verbale, reprezentat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de termenul substantival (sau adjectival), poate fi actualizat din perspectivă statică sau din perspectivă dinamică (eventivă), în același mod în care se realizează aceeași opoziție prin cele două variante semantice ale predicatului analitic, adică la nivelul verbului: Predicat descriptiv Predicat narativ Este seară. Se face seară. Este frig. Se face frig. Este târziu. Se face târziu. Mi-e teamă. Mi se face teamă. Mi-e frig. Mi se face frig. Tot la nivelul verbului se dezvoltă și opoziția realitate/aparență: Este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dragă, Ea nu vine, nu mai vine...” (M. Eminescu, I, 122) Identitatea de enunț incident a propozițiilor care marchează stilul direct, în prima variantă este fixată, pe lângă topica acestora în organizarea enunțului complex, de topica propriilor constituenți sintactici: în interiorul enunțului narativ, subiectul urmează verbul-predicat: „Asta-i întrebarea, zise Dan încet, enigma ce pătrundea ființa mea.” (M. Eminescu, P.L., 53), „- Acuma trebuie să pleci, zise ea stăpânindu-se deodată și ștergându-și lacrimile.” (M. Preda, Delirul, 204), „- Vezi, să nu-ți îndoape
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Preda, Delirul, 204), „- Vezi, să nu-ți îndoape pândarul ăla spinarea cu sare, îl preveni el. „- Unde are el norocul ăla să dea peste mine că i-aș arăta eu lui, se sumeți Achim.” (M.Preda, Moromeții, 103) Când enunțul narativ precede enunțul-dialog, subiectul precede predicatul: „Moșneagul atunci zise îngăimat: - D-apoi ai să-l poți face, dragul tatei?!” (I. Creangă, 153). Apartenența ambelor structuri la categoria enunțurilor complexe, întemeiate pe o relație de incidență este determinată de raportul semantic dintre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dragul tatei?!” (I. Creangă, 153). Apartenența ambelor structuri la categoria enunțurilor complexe, întemeiate pe o relație de incidență este determinată de raportul semantic dintre cele două enunțuri înglobate; enunțul-dialog (enunțul personajului) reprezintă complinirea semantică a verbului zicerii, predicat al enunțului narativ (enunțul naratorului): „Dacă-i așa, hai și tu cu noi, zise Harap Alb, că doar n-am a te duce în spinare.” (I. Creangă, 214) „Harap Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: - Doamne ferește de omul nebun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un predicat, sintetic, sub aspect structural, descriptiv, sub aspect semantic: „Am pus pe tot ce pare pecete și blestem.” (L.Blaga,p. 306) Când se absolutizează devenirea, în limbajul filozofic mai ales, verbul a deveni formează singur un predicat narativ: „Omul tânăr nu este, ci devine; numai despre omul bătrân se poate întrucâtva zice că este, fiindcă a fost și s-a dezvoltat.” (T. Maiorescu, p. 377). În dezvoltarea acestor două perspective cel mai adesea nici verbul a fi nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și frumusețe - interviu Rosana Heinisch, „Evenimentul”, 13 mai, 1999, p.9 68 La galeriile Galla: Monica Gorovei, Mariana Stratulat, Viorica Toporaș - Augustin Macarie, „Dimineața”, 23 mai, 2000 69 Arta plastică - „Patima în culori”, rev. „Acasă”, 28 mai, 2000 70 „Virtuți narative” - Gh. Macarie, „Monitorul”, 8 iulie, 2000, p. 7A 71 Catalog iunie 2000 - Claudiu Paradais - „O artistă între istorie, filozofie și arte plastice”, „Biblioteca Gh. Asachi”, 2000 72 Artiști ieșeni la Bacău - Cornel Istrati, „Info Artis”, aprilie, 2000 73 Grația acuarelei
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
de trei ani învață tehnica picturii după care se perfecționează în atelierul lui Pieterzoon Lastman care călătorise deseori în Italia unde a fost influențat de Michelangelo și Caravaggio. Deși a studiat aici doar șase luni, el preia de la Lastman stilul narativ și modul de reprezentare al stărilor sufletești ale figurilor reprezentate. În ciuda faptului că spre sfârșitul vieții a fost chinuit de numeroase griji și de sărăcie, Rembrandt nu a fost geniul solitar și de neînțeles al epocii sale. 33 Agostino Carracci
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Av (măsurile 86 - 93); coda (măsurile 94 - 97). În pofida conceperii sale la un nivel dinamic extrem de reduspp aussi léger que possible, tremolo-ul depășește limitele acelui simplu acompaniament atribuit unui plan secundar, dezvăluind progresiv rolul esențial deținut în contextul desfășurării narative. Astfel, acesta dobândește o reală funcție expresivă la nivelul viziunii conceptuale, reprezentată de frenezia și strălucirea mediului acvatic sau poate exuberanța bucuriei de viață. Interpretarea sa cu o execuție egală și constantă din punct de vedere dinamic și ritmic va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tip de scriitură compozițională, în care construcția discursului se bazează pe o intensă explorare motivică. Stilizarea expresiei derivă din simplitatea configurației melodice, redusă de cele mai multe ori la spațiul unui ambitus restrâns (în acest caz, de cvintă perfectă), iar personalizarea „firului narativ” se operează prin plasarea sa într-un registru distinct al claviaturii, cu prioritate, în planul superior al discursului. De asemenea, aceeași intenție de diferențiere a planurilor constitutive transpare din atitudinea investirii lor cu valori dinamice distincte: pp p marqué. Astfel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
drept una din trăsăturile definitorii ale limbajului compozitorului francez. Alături de Danseuses de Delphes, Voiles și La danse de Puck, preludiul La cathédrale engloutie va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 25 mai 1910. Structura formală relevă desfășurarea narativă a viziunii conceptuale prin delimitarea celor trei secțiuni, cu evidente corespondențe la nivelul conținutului tematic: A1 măsurile 1 27; A2 măsurile 28 71; A3 măsurile 72 89. În demersul evocării acestei lumi arhaice, Debussy recurge la utilizarea cu prioritate a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evoluției și menținerea constantă a unui nivel dinamic extrem de redus (ppp - p) își confirmă „adecvarea” în contextul reprezentării acelei imagini statice a contemplației. Printr-o coerență desăvârșită a strategiei conceptuale, traiectoria dinamică a ansamblului evolutiv corespunde principalelor etape ale desfășurării narative. Deopotrivă, se remarcă disocierea a două zone dinamice distincte. Astfel, spațiul subacvatic, aferent lumii interioare a subconștientului va fi reprezentat de planurile dinamice reduse ale evoluției ppp - p, iar lumea exterioară, corespunzătoare experienței materiale a existenței, va apărea proiectată în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nopți de vară. Țesătura sonoră, cu toate elementele de limbaj măiestrit alese, concură la aceeași evocare feerică a poveștii lui Oberon, craiul duhurilor, ce pune la încercare virtutea doamnei Titania, prin complicitatea poznașă și abilă a spiridușului Puck. Acest tablou narativ apare conturat cu plasticitate prin intermediul formulelor melodice ascensionale, ritmurilor punctate, apogiaturilor multiple, dar și cu aportul unei fluidități marcante a evoluției agogice, care semnalează prezența a 18 indicații pe parcursul celor 96 de măsuri. Alături de Danseuses de Delphes, La cathédrale engloutie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
6 - 7 reprezintă însăși metafora „cornului” lui Oberon, conducând prin traseul avansării sale melodice la o stabilizare temporară a discursului pe centrul tonal de . Atenția auditorului este canalizată cu abilitate către expresia acestui „semnal” sonor, indicând prezența unor adevărate semnificații narative prin opțiunea pentru trenarea temporară a indicelui agogic (Retenu - reținut), precum și prin recursul la o amplificare dinamică pregnantă (mf cresc.). Ulterior, semnificația deținută la nivel conceptual va fi evidențiată de frecventele sale reapariții din contextul discursului, numeroase dintre acestea afirmându
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Modalitatea de utilizare a pedalei de rezonanță, asociată valorilor de durată ale pedalelor sonore (do# și la), constituie una dintre regulile fundamentale de pedalizare valabile la nivelul întregii creații pentru pian a lui Claude Debussy. Acceptând ipoteza existenței unui plan narativ prestabilit ce își derulează cursul firesc al fazelor sale tradiționale, prima intervenție cu aspect diatonic desfășurată într-o armonie de (cu septima mică și nona mare inserate ca note de pasaj ale planului superior) poate fi interpretată ca o metaforă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
devenit fundamental evoluției discursului debussyst, motivul apare reiterat cu o subtilă diferențiere la nivelul opțiunii de finalizare a exprimării. Asociat unei categorii estetice a sarcasmului sau a ironicului, motivul secund pare corespondentul sonor al unor prevestiri nefaste în șirul evenimentelor narative. Astfel, vizualizăm imaginea metamorfozată a Ondinei într-o ipostază pământeană, în care vioiciunea afișată nu reușește să camufleze o evidentă nuanță nostalgică. Este glasul „dorinței” ce nu își poate depăși circumstanțele existențiale, este aspirația spre care tindem fără a ne
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
asociat celui de surdină, va facilita realizarea acelei impresii de învăluire sonoră și cufundare în apele tulburi ale mediului acvatic. Astfel, rezultatul sonor al unei asemenea utilizări va întreține ideea de mister sau poate teama de viitor, corespondente acestei etape narative. Ultima dintre secțiuni (A), marcată printr-o revenire a tonalității de început (re major), recurge la o prezentare sintetică a materialelor tematice principale, apelând la o recurență a ordinii de apariție. Astfel, distingem reafirmarea motivului secund într-o ipostază similară
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
expressif) în acorduri descendente se juxtapune acestei introduceri pline de afectare, ironizând atmosfera gravă inițial statornicită, printr-o îngânare zeflemitoare a celor din urmă sunete ale imnului, ce le regăsim în registrul grav al țesăturii. O nouă etapă în desfășurarea narativă ne propune un moment de divertisment, o relaxare evidentă a atmosferei anterioare (Peu à peu animé - pp léger), determinată de apariția surprinzătoare a unei linii melodice ce înlănțuie cu insistență formule ritmice punctate ( ), imprimând un caracter amuzant acestui material tematic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
superioare determină ulterior evoluția spre . În planul viziunii compoziționale de ansamblu, expresia ritmului punctat pare investită cu o funcție esențială în contextul acumulărilor dinamice majore. Argumentul afirmației îl constituie însăși plasarea și utilizarea sa insistentă în momentele decisive ale construcției narative. Astfel, îl putem regăsi ca element vital în 266 demersul acumulării tensionale majore a punctului culminant (più f - ff - cresc.). Secțiunea finală debutează cu aceeași melodie amabilă în fa major, brusc întreruptă de expresia unei intervenții discrete, ce surprinde prin
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de trei ani învață tehnica picturii după care se perfecționează în atelierul lui Pieterzoon Lastman care călătorise deseori în Italia unde a fost influențat de Michelangelo și Caravaggio. Deși a studiat aici doar șase luni, el preia de la Lastman stilul narativ și modul de reprezentare al stărilor sufletești ale figurilor reprezentate. În ciuda faptului că spre sfârșitul vieții a fost chinuit de numeroase griji și de sărăcie, Rembrandt nu a fost geniul solitar și de neînțeles al epocii sale. 33 Agostino Carracci
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pentru sine. Prin prelucrarea acestei teme, Bosch a reușit să elaboreze lista intrigilor diavolului. „Acolo unde diavolul nu poate să meargă, își trimite portarul” - glăsuiește un proverb din secolul al XV-lea. În tabloul Purtarea crucii, Bosch renunță la abordarea narativă caracteristică primelor sale compoziții religioase. El invită credincioșii să resimtă din plin violența, și în acest scop le propune viziunea cu „măști” a scenelor purtării crucii. Spiritul demonic, ce sălăsluiește în indivizii din mulțime, le schimonosește chipurile, voiciunea acestora contrastează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]