9,860 matches
-
plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile nebuniei jubilante! De o plasticitate histrionică sînt scenele povestite de Cioran (în filmul lui Liiceanu), cu "deranjații" din satul natal, fie ei alunecați bine spre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv, aceasta cabrîndu-i, violent, pictura (contorsiunile care antrenează elementele peisajului), Dali își joacă (sau, poate, nu) nebunia, complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile nebuniei jubilante! De o plasticitate histrionică sînt scenele povestite de Cioran (în filmul lui Liiceanu), cu "deranjații" din satul natal, fie ei alunecați bine spre nebunie, fie doar ușor ciupiți la bodegă. Scenele sînt văzute cu ochiul copilului, dar resuscitarea lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
complăcîndu-se în splendorile unei imaginații debordante, cu soluții dintre cele mai abrupte, mai vexante. Splendorile nebuniei jubilante! De o plasticitate histrionică sînt scenele povestite de Cioran (în filmul lui Liiceanu), cu "deranjații" din satul natal, fie ei alunecați bine spre nebunie, fie doar ușor ciupiți la bodegă. Scenele sînt văzute cu ochiul copilului, dar resuscitarea lor tîrzie, întoarcerea filosofului la spectacolul fără pereche al "deranjaților" e mai mult decît o simplă aducere-aminte. E meditația, chiar dacă amar-cinică, a scepticului în marginea condiției
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe să se zbată tot mai horcăit și cade-n genunchi. Băiatul n-o lasă, o ridică, ea scoate un țipăt, primul țipăt, și-ncearcă să scape, ajunge pînă la colț, el după ea, o prinde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doare ceva? Nu, sînt pur și simplu fericit. 3 iulie Cînd, prin anii șaizeci, în plin stalinism, pictorul ieșean de mare onestitate întreba șoptit, în dreapta și-n stînga: ce se mai pictează, dragă? deruta celui care ucenicise în Parisul tuturor nebuniilor artei numea, de fapt, cu tragism, teroarea ideologică la care era supusă (și) pictura, numea imposibilitatea acesteia de a-și relua și perpetua vigorile antebelice, starea ei de colaps. Pentru cei mai mulți din pictorii care veneau dintr-o Românie normală se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
regimul lui Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul condeier: pardon! Deci, cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii vernisajului meu de la Orizont. Pentru că a desanta, oleacă, din moclomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a nota. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul condeier: pardon! Deci, cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii vernisajului meu de la Orizont. Pentru că a desanta, oleacă, din moclomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a nota. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd sublimități estete cu picanterii mondene. Pînă în momentul în care... Să fi fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum cumințite (nu toate) de accesoriile la îndemînă nouă, obligatorii nouă, celor de rînd, dessous-urile carevasăzică. Ce să fi făcut? Să-i fi dat repede telefon canadianului și să-i fi "turnat" pe scumpii mei nebuni de pe scenă? Cum adică, nebunia lor (nudă) îi ținuse doar cît fusese de față regizorul-tartor? Nu l-am sunat. Cine știe de ce apăruseră, pudibond, sutienul, slipul? Cine știe? Îi voi întreba. Celebrul Stelică, preferatul magistrului Brânzei, se credea Napoleon și, în nebunia lui teribil de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scenă? Cum adică, nebunia lor (nudă) îi ținuse doar cît fusese de față regizorul-tartor? Nu l-am sunat. Cine știe de ce apăruseră, pudibond, sutienul, slipul? Cine știe? Îi voi întreba. Celebrul Stelică, preferatul magistrului Brânzei, se credea Napoleon și, în nebunia lui teribil de adecvat costumată, ținea să ne convingă degajat, fără efort că și era. Ședințele "didactice" cu el deveneau dintr-o dată spectacole atît de, nu știu cum, convingătoare, că ieșeam din ele meditativi. Pentru el, lumea era condusă de doi-trei împărați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soare, pe ploaie, pe ninsoare, și-și compunea tabloul pe loc. În atelier urmînd doar să-și pună semnătura. Guașele lui erau minuni... spontane. L-am găsit, într-un început de martie, la Pietrărie. Fulguia. Planșa de pe genunchi era o nebunie. Fulgii aterizau, mari și grei, pe hîrtie și, topindu-se, dispersau necontenit culoarea, fluidizînd, abstractizînd desenul atît de material, de concret. Ce-l mai amuza vrăjitoria asta! Rîdea cu gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curînd cu nu mai puțin titrata Anglie. Pînă ce Piața să se umple de lume, am făcut raiduri de constatare pe arterele care duceau spre agora dulcelui tîrg. Care numai dulce tîrg nu era în orele acelea de extraordinară defulare. Nebunia lumii! Bine, veți spune, și ce-i cu asta? Vedeți, poate și faptul că ne aflăm într-un an electoral mă face să corelez situații care, altfel, nu ar fi de corelat. Aflîndu-mă, deci, în miez de noapte în mijlocul puhoaielor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să nu-l duc la... Oficială; vrea gregaritate pură. La peluză, deci, printre înrăiții obiectului. Îl simt, cu coada ochiului, prinzînd fenomenul cu seriozitatea-i proverbială. Nu cumva trișează? Prind o clipită de acalmie și-l încerc: ești convins că nebunia lui Hölderlin era una autentică, sau doar scenariul genialului histrion? Tresare și-mi perie reverul: bătrîne, fii atent, ai început să ai ticuri culturale. 13 iulie Ce simplu era totul în vremea lui Tonitza, nu? Stilistic vorbind. Establishmentul plastic, așezarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
România Mare? Da, răspunde. Pardon, zic. Totul se termină subit. Pentru totdeauna. Dar... iarăși... ce fac? Pentru ce-am venit aici? Inefabilul inventar al acestei dimineți: 1. crucea de pe Caraiman 2. Peleșul 3. Vila lui Enescu, "Luminiș"... 28 septembrie Curată nebunie peste Ocean: toată lumea urmărește cu sufletul la gură o emisiune t.v., denumită, cam sumbru orwellian, Big Brother-ul televizat, însă neavînd nici în clin nici în mînecă cu lumea spectrală a "marelui frate" roșu din celebrul roman. Deși, extrapolînd, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bănuiam o afecțiune mult mai gravă decît cea "jucată" predilect de ea în lume. Zilele trecute însă găsesc în ușa atelierului o ilustrată... de unde?... chiar din... Bermude. Semnată de cea crezută de mine irecuperabilă. Cui pe cui se scoate, nu?: nebunia depărtării o învinsese pe asta, de-aici. 7 decembrie Liniștea atelierului, ruptă de apăsarea sălbatică a clanței. Deschid și, în ușă, un băietan (evident, ras chilug și cu cerceluș în dreapta). Îl caută pe domnul profesor X. Îi fac semnul bătăii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă a nebuniilor avangardiste. Calul lor de bătaie. Cel care trebuia, o dată pentru totdeauna, anulat prin agresivitate și deriziune. Altele deveniseră armele orgoliului. Se produsese, în fond, o nivelare a societății postbelice, artiștii nu mai percepeau propria marginalizare ca efect al coalizării micilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e făcută cu abnegație. În romanul englezului Jonathan Coe (Casa somnului), un fel de altfel de David Lodge, dar tot atît de hazos, un personaj, reprezentant al unei rețele de difuzare de filme, văzînd unul din acestea și plăcîndu-i la nebunie, cunoaște o ciudată și persistentă complicație la vezică: nu mai este în stare să urineze în prezența altor bărbați. (Nu se sugerează dacă perturbația ar fi aceeași și în prezența femeilor.) Dialoguri stupefiante în Timpul pierdut al lui Proust. Doar aparent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ieșeau din ascunzători, deschizând uși, dărâmând garduri și baricade, Împingându-se În fața microfoanelor și camerelor de luat vederi, Într-un avânt colectiv al cărui unic scop aparent părea, uneori, a fi eliminarea barierelor și granițelor de orice fel. Era o nebunie cu totul aparte. În centrul furtunii au fost la Început două curente care se intersectau: primul - o căutare neostoită a unei vocații personale mai Înalte Într-o lume percepută a fi din ce În ce mai pragmatică; al doilea - nevoia de a găsi un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și În comun. În epoca medievală, era ceva neobișnuit să vezi pe cineva plimbându-se singur Înafara zidurilor orașului sau pe un drum de țară. Istoricul Georges Duby ne spune că „În epoca medievală, hoinăritul solitar era un simptom al nebuniei. Nimeni nu ar fi riscat așa ceva dacă nu era deviant sau nebun”2. Viața era trăită În spații restrânse, lucru de Înțeles, deoarece dincolo de ziduri, de câmpuri și de pășuni erau păduri dese și impenetrabile, animale salbatice În căutare de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dispărut cu desăvârșire. În trecut, se atribuia același rol Sf. Sisoie: "descântecul de la babe, și leacul de la Sf. Sisoie" (Dorohoi)16. Aceeași origine, pur spirituală, a bolii psihice este împărtășită de credința țăranilor din Tecuci, Galați, Vaslui, Bârlad 17, că nebunia se poate da "prin sărut" sau "strigare din afară" (în Bucovina). În acest caz, să nu răspunzi: să aștepți să fii strigat de trei ori (cifra 3 având rolul protector în general cunoscut). De asemenea, foarte frecvent încă, în special
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care ilustra odinioară alienarea. Variantele ca: "i-a luat dracul mințile" sau "îndrăcit", "are pe dracul într-însul" s-au păstrat însă, în limbajul popular actual, cu oarecare modernizare a sensului lor primitiv. Cel mai general termen ilustrând alienarea este nebunia. Sensul acestei noțiuni, ubicuitară în România, este foarte bine definit și în Moldova. El are o utilizare foarte veche. În cronica lui Neculce are un înțeles precis: "nefiindu el în fire, ce nebun". Pravilistul, în secolul al XVII-lea, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
XVII-lea, îl definește astfel: Când nu-i omul în toată mintea, eșit din fire, nebun, ce va fi den afară den minte"38. Termenii cu înțeles similar buiac și, mai ales, bolund au avut circulație mai restrânsă în Moldova. Nebunia însă este deseori definită în textele vechi totdeauna cu același înțeles. Dimitrie Cantemir observă că "întunecare minții" (nebunia) este "mai grea decât a nopții". Niculae Mavrocordat afirmă: "bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai învederate, pe când cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fi den afară den minte"38. Termenii cu înțeles similar buiac și, mai ales, bolund au avut circulație mai restrânsă în Moldova. Nebunia însă este deseori definită în textele vechi totdeauna cu același înțeles. Dimitrie Cantemir observă că "întunecare minții" (nebunia) este "mai grea decât a nopții". Niculae Mavrocordat afirmă: "bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire"39. Simptomele nebuniei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
minții" (nebunia) este "mai grea decât a nopții". Niculae Mavrocordat afirmă: "bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire"39. Simptomele nebuniei sunt bine cunoscute de mult timp. Dimitrie Cantemir vorbește de prodromele alienării: "În 1705 a fost numit Corburli Ali Pașa în postul de mare vizir; într-o zi, după ce i s-a prezentat ambasadorul Franței, Feriol, vizirul a spus: Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acest prognostic s-a adeverit în mai puțin de una sau două luni de zile; căci în adevăr Feriol a înnebunit și a fost așa de furios, încât a trebuit să-l țină legat în fiare"40 (cf. Pompei Samarian). Nebunia intermitentă, așa-zisa psihoză periodică, este cunoscută. Pravilistul menționează unele criterii medico-legale legate de această situație: "Cela ce-i când și când nebun, iar nu în toate zilele, cum s-ar zice, patru luni ieste nebun, iar cinci, șase luni
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]