11,656 matches
-
drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o mângâia pe pântecele enorm, interogând-o: Tu, când răstorni căruța, Petronico? Ți-am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și pleca, de îndată, la un vecin, care fabrica rachiu bălos din sfeclă de zahăr, într-un alambic, improvizat clandestin, cu un cazan făcut de căldărarii nomazi și o țevăraie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de muzică folk, având titlul " Lăuntruri de chitară": Priviri târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am amintit și de promisiunea de a-i înmâna, direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse coloniale, escamotate de comerțul socialismului biruitor; cu țațe grăsune, care pipăiau perdelele de mătase de la ferestre, în serile geroase și vineții, căutând, cu o atroce duioșie, fisuri în morala nevestelor tinere, după părerea lor, prea frumoase, pentru un singur bărbat, având premoniția morții subite a elegantei și desfrânatei cartierului (ce purta numele neînțeles, dar repede acceptat, de Gala), deces presupus, fiindcă vedeau întâlnindu-se pe scara ei în spirală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bătea furtunos din palme. Așa de furtunos bătea, de parcă, în fața adunării, luase cuvântul unul dintre prapagandiștii care or fi fiind pregătiți și instruiți, la nivelul unui prim-secretar. Vaca aceea, spuse Vartolomei, rânjind de plăcere, era grasă și frumoasă, ca nevastă-mea. Trandafira se aținea în urma musafirilor, frecându-și mâinile, cum își freacă musca labele din față și măcar că, în carnația sa abundentă, n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de profiriu, se prefăcuse a nu pricepe apropourile lui învăluitoare, îndrăzni să protesteze molatec: D-apoi, unde s-a mai văzut profet însurat și care să-și ia nevastă cu cununie, ca oamenii de rând?... Urmărind, cu ochii, cum oleana lui nouă vira șovăitor din coadă, după capriciile vântului schimbător, s-a fandosit, ca un om trecut prin multe în viață: Cunoaștem și noi și de unele și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe streașina casei. E ceva normal, spuse Vladimir, revenind în contemporaneitate. Natura își cere drepturile, obligându-le astfel la procreație. Nu e nici un normal! Acum nu e sezon pentru amorul mâțelor, că abia am intrat în postul Crăciunului! ripostă vehement nevastă-sa, care avea un nedezmințit simț al practicului, precum și suficientă aplecare pentru periodizări calendaristice. E ceva de neimaginat, cât de curve au devenit până și mâțele, în timpurile astea, de după răsturnarea rânduielilor în '89. Revoluția asta a scos viața din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de viperă ies șerpi cu două capete... caprele fată iezi cu cinci coarne, ca ale pentagramei... Se aude de pramatii care-și violează mamele... de adolescenți tâmpiți, care violează babe de 90 de ani... de pastori care țin mai multe neveste, ca mahomedanii... de țigani care năvălesc în spitale să-i înjunghie pe medici, fiindcă nu le-au înviat puradeii care, din neglijența părinților, se otrăviseră cu șoricioaică... Nu e deloc ceva normal... Se smintește lumea înfiorător... Zoe prinse momentul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de a cugeta ("Königsberg e un nume nemțesc, deci problema podurilor s-a consumat la nemți!"; "Vai, cartea aia, pe cât e de groasă, pe atâta-i de stupidă!"). Vlady, în cele din urmă, s-a decis să o ceară de nevastă și așa a venit pe lume Yasmina, șatena lor fiică. Tot așa, într-o noapte, în pat, Zoe a auzit de la Vlady, însuși, nu din povești de bârfă, cum că Bozdorog a fost nevoit să recunoască, plângând, că nu știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
primea o palmă, fie doar că i se spunea neobrăzat și prost crescut, el știa că negocierile cu dumneaei erau, deja, angajate. Micul dejun și ședința de cafea cu Zoe se finalizară, după ce Vladimir, pentru a o bine dispune pe nevastă-sa, se ridică de la masă cu întrebarea: Și tu, ce mai zici? Te mai gândești la lucrarea lui Brahmagupta, intitulată?... Aici în loc să pronunțe direct și integral denumirea lucrării (care era Brahma-Sfuta-Sidanta), Vladimir, simulând pudibonderia, imita eschiva de la televiziune în pasajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
natal, înveșmântat în albul zăpezii timpurii, pe parcursul unei dispute bahice de la restaurantul Miorița, avută cu Calaican, care-i reproșa, ca de obicei, faptul că nu se decide să pornească spre Țara Sfântă în hagialâc, Vladimir emisese părerea: Acum, referitor la nevastă-sa, despre care un mâncător de ciuperci zisese, într-un rând, că ar fi nimfomană, eu nu știu ce să gândesc! Cele proferate de palavragiu le-am luat drept camaraderie erotică. Altfel privind lucrurile, nici nu am avut ocazia să o cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Că nu pleacă vreuna, dacă nu-i permite, uite, subsemnatu'... Se opri, umplându-și paharul, golindu-l dintr-o sorbitură și comunicându-i șoptit o informație de mare încredere: Am un lanț de hoteluri, de care trebuie să se ocupe nevastă-mea. Eu am prea multe ocupații, așa că nu am timp de ele. Am uns-o pe ea director al serviciilor hoteliere. Mai ales, că-i place. E peste măsură, ce-i place... Cum se zice în misterioasa voastră Moldovă: valeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în cele din urmă, cunoștințe apropiate. Ar fi încercat să o cointereseze și pe vecina lui cu eșarfa mov și ciorapi de mătase, printr-o nostimadă, zicându-i: Vorbeam singur, doamnă, fiindcă semăn cu bunicul meu, care a avut șapte neveste și tot așa în săptămâna din urmă a vieții lui îi plictisea pe toți cu dialogurile lui imaginare... Nu angajă conversația mai departe, aducându-și aminte că, la aeroport, fata cu grad și uniformă de subofițer de la poarta de scanare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
erau răspândite prin toate buzunarele și prin toate cotloanele trenciului albineț. Din când în când, scotea din buzunarul clasic al pantalonilor, plasat imediat sub curea, un ceas de aur, cât un ou de rață, pe care îl consulta cu nerăbdare. Nevastă-sa, o doamnă slăbuță, în costum de voiaj, intimidată fiind de treptele abrupte ale potecii, pe care cei mai de pe urmă turiști se îndreptau către locul de pik-nik, scânci rugător: Albert! Albert, te rog, fii cavaler! Please!... Profesorul se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gol: astfel, pe neașteptate, se trezi culcată în iarba verde. Rușinată de episodul pe care îl provocase, fără de voia ei, începu să scâncească, râvnind compătimirea generală. Soțul ei salvă situația de la o distorsionată percepție publică, îndemnând-o cu umor pe nevastă-sa care se căznea să se ridice: Ma biche, Cave cadam! Deci, te rog, ia aminte la clasicul avertisment al poporului roman, către Împăratul cel nou ales în fruntea Imperiului: Cave cadam! Adică, Ferește-te să nu cazi! Doamna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și poalele trenciului albineț, spre zidul murmuitor al pădurii, care înveșmânta talazurile nemișcate ale Munților Violeți. Văzându-l prins în tentația de a se topi în verdele imperial al pădurii știa, ea, sărmana că, uneori, Profesorul manifesta accese de dromomanie nevastă-sa îi strigă din urmă: Albert, Albert, nu te îndepărta. Mă tem să nu te întâlnești cu vreun animal sălbatec... Doar știi că fiarele astea ale pădurii nu sunt deloc tandre cu necunoscuții... Îl chemă insistent, cu glasu-i subțirel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
păstrați eventual un moment de reculegere) a fost locul În care s-a născut Celebrul animal. A fost o naștere precipitată, moașele având de fapt treabă În altă parte: Cătălin Lazurca, cel care convocase cinstita adunare, se grăbea acasă, la nevastă și copii; eu, deși am stat până la capăt, n-am fost tocmai prezent, ocupat fiind cu barul; Florin Măduța avea de finalizat unul dintre proiectele sale informatice; T.S. Cașiș, deja beat la Începutul Întâlnirii, arțăgos și frustrat, se grăbea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
avea cu ce se lăuda de-acuma. Și apoi, cât ar fi putut să râdă băieții de el? În definitiv, În sat nu se Întâmplau rar lucrurile pe care el le făcuse În proză. S-a Însurat, și-a lăsat nevasta gravidă, tovarășii din porumbiște au făcut cam la fel, lumea a uitat. Leac era deja plecat din sat, la Năsăud. Licean, l-a prins revoluția, au apărut Prostituția, Țâțe, Infractoarea, a văzut că de fapt descoperirea lui nu făcea doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se mai Întâmplase nimic, nici nu se iviseră prilejuri, deși acum, lucrând Împreună, aș fi putut să-mi creez ocazii fără să trezesc suspiciuni. Cred că prietenul meu Cătă nu m-ar fi suspectat niciodată că vreau să-i fut nevasta. Ori poate că i-ar fi fost indiferent, chiar de-ar fi Început să bănuiască ceva. Nu știam care era de fapt presupunerea favorabilă mie. Clandestinitatea și drama probabilă provocată de eventuala noastră descoperire mă excitau mai mult decât postura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
membri că Înregistraserăm un eșec. Ceea ce se Întâmplase În campania reală depășise puterea noastră de a abera: un candidat i-a trimis mamei sale o scrisoare deschisă În care Îi promitea o pensie mai mare, un altul și-a pus nevasta să dezmintă, tot printr-o scrisoare deschisă, că ar avea parte de bătăi zilnice. Și alte câteva asemenea obscenități care au umbrit mesajul lui Mile Spătaru. Poate că nici n-aș fi amintit de acest proiect ratat, nu e deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
totul să se împlinească cu bună rânduială și corectitudine. În picioare odată cu zorile, mergea la culcare când cerul intra în stăpânirea lunii, unica confidentă rămasă bătrânului când acesta se trezea din frământarea unui somn fără odihnă, singur în casa pustie. Nevasta îi murise la nașterea ultimului copil, fiul cel mare, Radu, învățător într-un sat din apropiere, înrolat din prima zi a războiului ca ofițer, căzuse la capul de pod Țiganca 56, iar Ioan, mezinul, un tânăr falnic ca și brazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
viu este sfârtecat și ars, dar în rest nu se văd alte stricăciuni. Cine stă aici? Mitriță Ciornei, domnu' ofițer, răspunde o femeie trupeșă, cu batic negru peste părul alb. Tocmai ce-a venit de pe front, că s-a prăpădit nevastă-sa. Lucra la filatură și a dat în oftică. L-a văzut cineva? Păi, nu. Și-i curios, că nu era nea Mitriță omul să nu facă nimic pe lângă casă. Când termină ce are de spus, femeia, parcă nemaiștiind ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
torturată căzută în amorțeala profundă. Renunță la somn. Și seara aceasta, de altfel ca și în cele multe din urmă, în locul odihnei atât de necesare apar din nou coșmarurile. Bunăoară masa. Mâncarea pregătită în silă și servită așișderea degrab' îmbolnăvește. Nevasta ce crede că gătitul e robie, aia nu-și iubește bărbatul dar nici copiii. Să caști bine ochii atunci când te-nsori, că dacă dai peste una care-i mai mult cu zăbava cu aia nu intră bunăstarea în casă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chiar dacă considera războiul o porcărie la capătul căruia nu vedea altceva decât înfrângerea. După 7 decembrie 1941140 și mai ales Stalingrad, acest lucru era mai mult decât previzibil. Dar acestea erau gândurile lui intime, necunoscute de nimeni. Nici chiar de nevasta lui, Elfride, fiica unui industriaș german, bună prietenă cu sora Evei Braun, Gretl. Fuseseră și la nunta ei cu Hermann Fegelein, "băiatul de aur" al lui Himmler. Evident, un ticălos, dar menținuse o relație cordială cu "eroul" de la mlaștinile Pripet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plină de ulei. Și? Vești rele? Păi...ezită un moment, apoi continuă neliniștit. Nu, dar nici bune. Îmi scrie că la Constanța, rușii au făcut liste cu românii de etnie germană. Au trecut și pe la noi acasă iar acum Ileana, nevastă-mea, stă cu frica în sân pentru socri. Se bănuiește o razie mare pentru deportare. Deportare? De ce? Tu ești român, familia ta se află de mult în România. Ce să aibă cu tine? Nu știu. Bine ar fi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
l-au chemat rușii la primărie, că să spună el de ce a atacat sovietele. Păi l-a trimis Regele și Antonescu. Așa o fi, dar uite că pe ei asta nu-i interesează. L-au bătut de l-a dus nevastă-sa acasă cu țolu după ce au terminat ăia cu el. După asta i-au luat și tutungeria pe motiv că e chiabur, îmbogățit pe exploatarea țărănimii muncitoare. Ascultă aici la mine, continuă Marin îndreptând țigara ținută între degetul arătător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]