10,832 matches
-
din Tibet. Primele mențiuni documentare ale Nepalului, datează din secolele III -IV, iar inagurarea pasurilor transhimalayene după 600 face din Nepal o zonă de tranzit în comerțul intercontinental dinspre China peste Tibet spre India. În evul mediu influența indiană asupra principatelor nepaleze este consolidată după instaurarea în India de nord a stăpânirii islamice a Marilor Moguli (1526) de către refugiații hinduși în căutarea unui nou adăpost. Ctitorul Nepalului modern a fost principele gurkha Prithvi Narayan Shan, în anul 1768. El realizează în
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
a stăpânirii islamice a Marilor Moguli (1526) de către refugiații hinduși în căutarea unui nou adăpost. Ctitorul Nepalului modern a fost principele gurkha Prithvi Narayan Shan, în anul 1768. El realizează în anii 1768 - 1769 unitatea statală a Nepalului prin cucerirea principatelor Kathmandu, Pátan și Bhádgáon. Noul guvern stabilește capitala la Kathmandu și face din hinduism religia oficială a statului. Nepalul,este țara situată la cea mai mare altitudine și înghesuită între doi giganți (China, în nord, și India, în sud), lipsită
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
(pronunțat în germană,[ˈlɪçtn̩ʃtaɪn]), oficial Principatul (în germană, "Fürstentum Liechtenstein"), este un microstat germanofon din Europa Centrală. Este o monarhie constituțională cu rang de principat, condus de principele de Liechtenstein. Liechtenstein se învecinează cu Elveția la vest și la sud și cu Austria la est și
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
(pronunțat în germană,[ˈlɪçtn̩ʃtaɪn]), oficial Principatul (în germană, "Fürstentum Liechtenstein"), este un microstat germanofon din Europa Centrală. Este o monarhie constituțională cu rang de principat, condus de principele de Liechtenstein. Liechtenstein se învecinează cu Elveția la vest și la sud și cu Austria la est și la nord. Are o suprafață puțin mai mare de 160 km² și o populație de circa 37.000 de
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
a fost acordată ca fief conților de Hohenems înainte de apariția dinastiei Liechtenstein. În 1396, Vaduz (zona sudică a Liechtensteinului) a fost ridicată la statutul de „imediațiune imperială” și supusă direct împăratului Sfântului Imperiu Roman. Familia de la care își trage numele principatul își ia și ea la rândul ei numele de la Castelul Liechtenstein din Austria Inferioară, castel ce a fost în posesia familiei cel puțin din 1140 până în secolul al XIII-lea și din nou din 1807 încoace. Familia Liechtenstein a achiziționat
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
niciun stăpân feudal afară de suveranul comital și de împărat. La 23 ianuarie 1719, după ce pământul a fost cumpărat, Carol al VI-lea, sfânt împărat roman, a decretat unirea Vaduzului și Schellenbergului și ridicarea teritoriului nou format la rang de "Fürstentum" ("principat") cu numele de „Liechtenstein” în onoarea „fidelului [său] slujitor, Anton Florian de Liechtenstein”. A fost data la care Liechtenstein a devenit stat suveran membru al Sfântului Imperiu Roman. Stă mărturie pentru rolul pur politic al achiziției faptul că principii de
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
său] slujitor, Anton Florian de Liechtenstein”. A fost data la care Liechtenstein a devenit stat suveran membru al Sfântului Imperiu Roman. Stă mărturie pentru rolul pur politic al achiziției faptul că principii de Liechtenstein și-au vizitat pentru prima oară principatul abia aproape 100 de ani mai târziu. Până la începutul secolului al XIX-lea, ca urmare a războaielor napoleoniene din Europa, Sfântul Imperiu Roman a fost ocupat și efectiv controlat de Franța, în urma grelei înfrângeri de la Austerlitz în fața lui Napoleon în
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
credea. Liechtenstein este una dintre cele doar două țări din lume care nu are ieșire la mare și nici vecini cu ieșire la mare (cealaltă fiind Uzbekistan). Liechtenstein este a șasea cea mai mică țară independentă din lume după suprafață. Principatul Liechtenstein este împărțit în 11 comune denumite "Gemeinden" (singular "Gemeinde"). Gemeinden sunt în general formate din doar un sat sau oraș. Cinci dintre ele (Eschen, Gamprin, Mauren, Ruggell și Schellenberg) formează districtul electoral "Unterland" („Țara de Jos”), restul (Balzers, Planken
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
elicopter în regim charter. Ca urmare a dimensiunilor reduse, Liechtenstein a fost puternic afectat de influențe culturale externe, mai ales cele din zonele germanofone ale Europei, inclusiv Austria, Baden-Wurttemberg, Bavaria, Elveția și mai ales Tirol și Vorarlberg. „Societatea Istorică a Principatului Liechtenstein” joacă un rol în conservarea culturii și istoriei țării. Cel mai mare muzeu este Kunstmuseum Liechtenstein, un muzeu internațional de artă modernă și contemporană cu o colecție de artă importantă. Clădirea proiectată de arhitecții elvețieni Morger, Degelo și Kerez
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
teritoriul contra raidurilor repetate ale sarazinilor. Lumea musulmană s-a unit sub conducerea lui Zanghi, stăpânitorul Mosulului, iar în 1144, a recucerit Edessa. În urma cuceririlor făcute, s-au creat mai multe formațiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
repetate ale sarazinilor. Lumea musulmană s-a unit sub conducerea lui Zanghi, stăpânitorul Mosulului, iar în 1144, a recucerit Edessa. În urma cuceririlor făcute, s-au creat mai multe formațiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: Regatul Ierusalimului, Principatul de Antiohia, Principatul de Galileea, comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile de Senioria de Tyr, Senioria de Ramla, Senioria de Kerak, Senioria de Ascalon, Senioria de Beirut, Senioria de Sidon, Senioria de Ibelin și altele. Organizarea lor este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din secolele V-VII d.Hr., și a fost integrată în Imperiul Bulgar în secolul al IX-lea. Nucleul teritorial al statului albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și apoi Regatul Albaniei. Primele menționări ale poporului albanez ca etnie distinctă datează din aceeași perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări între albanezii conduși de Skanderbeg și Imperiul Otoman aflat în expansiune. La
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
(n. 1654 - d. 15/26 august 1714) a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și sume de bani depuse în străinătate. În timpul în care a domnit, Țara Românească
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
alți cinci revoluționari. A evadat la Galați, rămânând în exil, apoi, până în 1849, când a revenit în Moldova. După 1856, s-a implicat în luptele pentru Unire, în calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova (1857) și al Adunării Elective a Principatului (1858). Cariera sa a luat o nouă întorsătură după alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Între 27 aprilie 1859 și 3 aprilie 1860, Manolache
Manolache Costache Epureanu () [Corola-website/Science/297434_a_298763]
-
românesc, în care calitate funcționează până în anul 1849. Paralel a început să colaboreze la gazetele lui Bariț, "Foaie pentru minte..." și "Gazeta de Transilvania", cu poezii și articole. În acest timp are prilej să cunoască o seamă de poeți din Principate, pe Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac, mai târziu pe Dimitrie Bolintineanu și Vasile Alecsandri, care obișnuiau să vină vara la băi la Vâlcele, nu departe de Brașov. Acest contact cu poeți deja consacrați va stimula începuturile literare ale bardului
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
(sau Alexandru Ioan I; ) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
(sau Alexandru Ioan I; ) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern, cu capitala la
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
a păstrat memoria cu o extraordinară devoțiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoștea, le îngăduise și-o spunea cu mândrie - le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept.”" Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
drept.”" Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
țara a vrut un domn străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-a renunțat la vechea doleanță; în așteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat. După Convenția de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat român în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, până la alegerea domnitorilor. Principala atribuție a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii cu Țara
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
24 ianuarie 1859. Conform deciziei Convenției de la Paris, la 15 mai 1859 este înființată "Comisia Centrală la Focșani", ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constituție din istoria modernă a României și realizarea altor proiecte de unificare legislativă a Principatelor. Proiectul de Constituție nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, "Comisia Centrală din Focșani" fiind desființată în februarie 1862. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
prin instituirea impozitului personal și a contribuției pentru drumuri, generalizată asupra tuturor bărbaților majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar și alte măsuri care au făcut ca la sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern. Ar putea fi adăugată, pe plan cultural, "„importanta inițiativă a guvernului moldovean al lui Mihail Kogălniceanu, care a instituit, în toamna anului 1860, prima universitate a țării, cea ieșeană.”" Dezbaterile
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
obligații precum corvoadele în „timaruri”, moșiile demnitarilor turci, sau de „tributul sângelui” "derșürmek"/παιδομάζωμα (obligația pentru familiile creștine de a da armatei otomane un băiat pentru a deveni ienicer). Omadele au dreptul de pășunat, de morărit și de negociat cu principatele române și cu Imperiul Austriac, beneficiază de un grad de autonomie politică locală, iar organizarea militară a vlahilor din Tesalia este menținută. În schimb, ca și musulmanii și spre deosebire de ceilalți creștini din Imperiu, au obligația de a furniza ostași, veșminte
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]