KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...384 385 386 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

Domnule, da parcă biroul nu l-a câștigat nimeni? Vecin 1: E liber. Vecin 4: E, atunci cer și biroul lui nenea decanu! Vecin 3: Plus bucătărie. Că și asta parcă e liberă. Vecin 1: Cu tot cu băbuță? (se prăpădesc de rîs) Plus decanu! Vecin 2: Ți-a intrat, hai? E, atunci plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da ce v-a intrat

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
astfel că s-a constituit o formație spontan organizată, în fața căreia se află Maria; cei din rînd realizează situația și, simultan, încep să cînte mulți ani trăiască, mișcîndu-se în stilul brigăzilor artistice de amatori; apoi totul se sparge într-un rîs general) Al naibii! Oh, tineretul ăsta! Și-ați mai corupt-o și pe biata mama. Ei, gata, gata! Să vedem ce mai e de făcut. (pleacă împreună cu bunica și Irina) Val: (Alex gustă cîte ceva din farfuriile de pe masă) Păi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Comitetul vă dorește petrecere bună, în liniște, prosperitate și pace." (începe să aplaude, ceea ce vor face și ceilalți pînă ce ușa se va închide după delegat; realizîndu-se, totuși, situația la limita între bizar, penibil și comic, se trece într-un rîs nu lipsit de crispare) Maria: Ca să vezi! Comitetul de bloc! Hm! Dar, la urma urmei, drăguț din partea lor! Ei, hai, ce ați rămas așa! Gata, pe loc repaus! Am mai făcut încă o repetiție generală. Bunica: Pot să mă întorc

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mai rîde) Poate că... ar trebui, totuși, să mergem... măcar cineva din partea familiei... Val: Bună idee. Chiar mă gîndeam să merg să văd ce mai fac napii ăia. Mihai: (obsedat de delegat) De unde-l știu eu pe ăsta, d-le? Rîsul ăla... și felul de a vorbi... parcă înșiră cuvintele pe ață... Alex: Ce-s ăia napi? (provoacă la toți surprindere) Ei, ce vă uitați așa la mine? Maria: Cum adică, nu știi ce-s napii?! Alex: (oarecum vinovat) Ei uite

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
și autentici, că tata e puternic, că mama e mama mamelor de pe lume... E bine așa? (strigat) Adică orice numai adevărul nu, bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată! Că ne strică somnul și digestia! (de după draperie se aude un rîs; cei din sufragerie devin brusc atenți; se deschide draperia și apare Vecin 3) Vecin 3: (contact cu tăcerea și încordarea) S-a întîmplat ceva? Mihai: (poziția de cerut scuze) Nu... nu s-a întîmplat nimic... nimic... Alex: Așa e, vecine

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
da'parcă biroul nu l-a cîștigat nimeni? Vecin 1: E liber. Vecin 4: E, atunci cer și eu biroul lui nenea decanu'! Vecin 3: Plus bucătăria. Că și asta parcă e liberă. Vecin 1: Cu tot cu băbuță? (se prăpădesc de rîs) Plus decanu'! Vecin 2: Ți-a intrat, hai? E, atunci plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da' ce v-a intrat

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
chestia asta cu aparența? Bei ceva? Val: Cum să nu? Dacă mă servești. Vecin 2: (îi dă o sticlă în mînă) Chestia asta cu aparența mă cam încurcă. Cum vine adică? Hai că matale ești filosof. Val: (nu scapă de rîs și pace) Păi... cum să vă spun... Știți, orice lucru pe care-l privim nu-l vedem cu adevărat... sau îl vedem numai la suprafață... înțelegeți? (V2 ar vrea să spună că înțelege, dar privirea goală îl trădează) De exemplu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dispare; Octav își adîncește îngenuncherea; din cort, iese Groparul, îl privește cu înțelegere) Groparul: (ridicîndu-l și cîntînd foarte încet) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (apoi, înțelegînd situația în care se află, cîntă din ce în ce mai tare, amestecat cu un rîs și o voioșie suspectă; pe una din laterale, intră Mona) Octav: (către Mona) Ce spui, avem oleacă de talent, nu? Groparul:... Eu nu prea am voce... Octav: Nu-i adevărat...! Hai că am putea face un duet...! O brigadă artistică

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
morți așa-ziși vii, adică noi... și există vii așa-ziși morți adică Ovidiu... Marieta: Ei, poftim de înțelege ceva...! În loc să umbli, să-ți faci relații... să... tu ai relații cu morții! Octav:...Eu vă invit la o porție de rîs... Da repede, pînă nu ne-apucă plînsul...! Hai! Una, două... Și! (rîde singur) Costache: (timid) Octav! Octav! Octav: Spune, tata, dacă ai de spus ceva, dar clar! Costache: (vinovat) Ceva clar... n-am Octav... n-am... tu știi... aș vrea

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
n-am să vin o viață cu sufertașul, ca la spital! Eu am plecat. (către Costache) Tu mai stai? Stai, că tot degeaba. (pleacă) (în tăcerea care se instalează, din direcția spărturii din gard se aud glasuri nedeslușite, chicote de rîs pe înfundate) Costache: Mă, cine-i acolo? Vocile: (printre sughițuri de rîs)... Noi... Costache: Care noi, mă? Vocile:... Noi... Costache: Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile:... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete) Costache: Care mere, măi neastîmpăraților! Octav, ce

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
am plecat. (către Costache) Tu mai stai? Stai, că tot degeaba. (pleacă) (în tăcerea care se instalează, din direcția spărturii din gard se aud glasuri nedeslușite, chicote de rîs pe înfundate) Costache: Mă, cine-i acolo? Vocile: (printre sughițuri de rîs)... Noi... Costache: Care noi, mă? Vocile:... Noi... Costache: Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile:... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete) Costache: Care mere, măi neastîmpăraților! Octav, ce-i cu ăștia pe aici? Octav: (apropiindu-se de gard) Băieți, hai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi propunem tatii să fie viu... Groparul: Și? Octav: Și... nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
felul de gînduri... da eu nu-nțeleg ce-i cu voi aici?! Matei: Domnule, pe scurt; am venit să facem un picnic... (scoate din diplomat o sticlă de whisky) Uite-aicea! Sper să fie și adevărat..., să nu mă fac de rîs... Domnule, circulă știfturile mai dihai ca gripa, să mor dacă nu! Tu ai niște pahare prin garsoniera asta? (Octav intră în cort) Zău că-mi place aici... Ce-o fi și în capul lui băiatu' ăsta...! Voi mă lăsați pe

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
liberă... în care se înjură de mama focului..., acuză cine vrea pe cine vrea... ca să nu mai vorbim de cîte partide sînt... parlamentul... Astea nu-s schimbări? Octav: Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei:...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e în mîna

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cine vrea pe cine vrea... ca să nu mai vorbim de cîte partide sînt... parlamentul... Astea nu-s schimbări? Octav: Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei:...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e în mîna foștilor? Hai, nea Matei! Ce presă liberă?! Cui îi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
acuma e cazul să te întorci acasă... Octav: Da bine-nțeles, mămico... acum toate au intrat în normal... (cei trei pleacă, ducînd cu ei o oarecare îndoială; Octav și groparul, mai întîi, tac, apoi, privindu-se, încep să rîdă... un rîs în care încape umor, disperare și eliberare) PARTEA A TREIA (La ridicarea cortinei, centrul scenei va fi dominat de silueta monumentală a unui cavou; scenograful va hotărî proporțiile și stilul acestei adevărate construcții cruce centrală, coloane, colonete, cruci în colțuri

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
K. Vampiri nu aveți? Nae: Întreabă dacă n-ai și vampiri... Octav: Nu. Deocamdată n-avem... Dar sîntem în tratative cu cei de la "Vampir club"... Așa că data viitoare facem și-un număr de supt sînge. (Scoțianul pleacă prăpădindu-se de rîs; Nae e obosit.) Nae: Auzi, Octăviță, tu, de fapt, ce dracu' faci aicea?! Octav: Altul la rînd! Hai, Năică, hai că-i pauză de plîns... Hai! Nae: Tu nu ești întreg! (pleacă pe urmele scoțianului) Octav: Dacă și Năică a

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Gh. P. doi rămîne lîngă scenă, mimează că bate la ușă și, simulat, spune cioc-cioc-cioc...) Hai, tovarășe Paleu, intră..., intră... (pe scena care urmează, ambii actori vor apela la textul scris, vor comenta ceea ce spune prin zîmbete, tăceri, hohote de rîs) Gh. P. doi: (frămîntîndu-și basca în mîini) Să trăiți...! Gh. P. unu: (își ia șapca de pe scaun și și-o pune pe cap) (îl întîmpină) Mie să nu-mi spui să trăiți..., că... ce-s eu?, general..., colonel..., sau vreun

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
să te ajut să spui adevărul... Te-am ajutat... să scapi de adevărul tău... Gh. P. doi: M-ai ajutat... Va să zică tu, de fapt... Gh. P. unu: Da ce-ai crezut?! Gh. P. doi: (nu-l crede, și încearcă un rîs cît se poate de ambiguu) N-avem curaj... nu pentru lupta cu alții îți trebuie curaj, ci pentru lupta cu tine... Gh. P. unu: E vreo aluzie? Gh. P. doi: Nu-i nici o aluzie... Fii liniștit... Gh. P. unu: (nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Nu știu cum de-am rezistat noi! Gh. P. unu: Noi am rezistat cu bancurile... Spuneam bancuri și credeam că sîntem liberi... Gh. P. doi:...Și așa..., a venit istoria peste noi și ne-a găsit spunînd bancuri... și muream murind de rîs... Hai că am plecat...! Gh. P. unu: Bine faci... Și cu noi cum rămîne? Gh. P. doi: Păi nu știi?! Rămîne cum am vorbit... Gh. P. unu: Da ce-am vorbit...?! Gh. P. doi: Da cîte n-am vorbit... Oho

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
niciunde și, oricum, nu spre un orizont al limpezirilor de conștiință. Cu strîngere de inimă, după clipa de amuzament, descoperi mai curînd o caricatură a detectării unui liman anume, trimițînd totul în caraghioslîc, în derizoriu. Să-i iei oare în rîs pe maniacii ăștia, să-i compătimești? O fi comică o existență distrusă, cu sensurile vraiște? Vinovăția, a cărei obsesie îi împunge pe ipochimeni, cum ar putea fi cît mai just cîntărită? Și care ar fi morala poveștii pe care unul

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
scape de criminalul ăsta! Plutonierul: De ce, măi pișărcosule, că te piși pe tine nu din cauza vezicii... ci din cauza sufletului..., te piși mai mult din suflet decît din vezică (toți încep să rîdă, întîi pe înfundate și apoi din ce în ce mai sonor, transformînd rîsul în ceva paroxistic; pe bandă se aude regulamentul; încetează rîsul pînă la tăcere) Sursa dublă: Păi ce mama dracului, că în regulament nu spune că rîsul e interzis...! Supraveghetorul: (se duce la Dosar nr.) Mi-a dat telefon soția dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
piși pe tine nu din cauza vezicii... ci din cauza sufletului..., te piși mai mult din suflet decît din vezică (toți încep să rîdă, întîi pe înfundate și apoi din ce în ce mai sonor, transformînd rîsul în ceva paroxistic; pe bandă se aude regulamentul; încetează rîsul pînă la tăcere) Sursa dublă: Păi ce mama dracului, că în regulament nu spune că rîsul e interzis...! Supraveghetorul: (se duce la Dosar nr.) Mi-a dat telefon soția dumneavoastră și mi-a spus că astăzi nu poate să vină

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
din vezică (toți încep să rîdă, întîi pe înfundate și apoi din ce în ce mai sonor, transformînd rîsul în ceva paroxistic; pe bandă se aude regulamentul; încetează rîsul pînă la tăcere) Sursa dublă: Păi ce mama dracului, că în regulament nu spune că rîsul e interzis...! Supraveghetorul: (se duce la Dosar nr.) Mi-a dat telefon soția dumneavoastră și mi-a spus că astăzi nu poate să vină să vă ia. Dosar nr.: (în panică) Cum adică nu vine să mă ia? Supraveghetorul: Așa

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Nu!) Mîine o să vină și un al doilea dosar Sursa dublă: Da? Ce bine-mi pare...! Și ce scrie în dosarul ăla despre mine? Supraveghetorul: Păi... nu știu, eu nu citesc dosarele... (toți, în afară de Trimisul lui Dumnezeu, izbucnesc într-un rîs care crește spre paroxistic) Ce aveți?! (apoi mai mult ca pentru sine) Știu eu ce aveți...? (se duce la Plutonier) Dumneata ai vreo nevoie? Plutonierul: (făcînd pasiența)... Da... am nevoie să-mi intre o damă...: dacă nu-mi intră o

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]