KorAP: Find »[drukola/base=rană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...384 385 386 ...460 >

11,500 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

negru și a notat în el tot ce-i spuneam. I-am explicat că au venit doi indivizi care mi-au cerut un craniu și pentru că nu l-am dat, s-au apucat să caute singuri. I-am arătat și rana pe care mi-o făcuseră. O privi puțin, fără să facă vreun comentariu. — Ce fel de craniu? întrebă el. — Habar n-am. Aș vrea și eu să știu despre ce e vorba. Chiar nu știi? întrebă tinerelul fără pic de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
avusese funcționarul cel spilcuit amabilitatea să-mi atragă atenția. Chiar dacă fusesem forțat de împrejurări să fac așa ceva. Nu știu să fi cruțat vreodată pe cineva, așa că n-aveam cum să fiu eu o excepție. În timp ce mă gândeam la toate astea, rana începuse să mă supere. Am decis să merg la spital. Am telefonat la cea mai apropiată companie de taxiuri. Am lăsat prosopul pe rană, mi-am tras pantalonii peste prosop și m-am aplecat să mă încalț. Am crezut că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cineva, așa că n-aveam cum să fiu eu o excepție. În timp ce mă gândeam la toate astea, rana începuse să mă supere. Am decis să merg la spital. Am telefonat la cea mai apropiată companie de taxiuri. Am lăsat prosopul pe rană, mi-am tras pantalonii peste prosop și m-am aplecat să mă încalț. Am crezut că durerea o să mă sfâșie în două. Când mă gândesc că alții suferă și din pricina unei tăieturi de doi-trei milimetri. Ce să mai zic de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
care treceau pe-acolo își băteau joc de el. Oare de când era în holul acela? O fi fost de mult, dar nu l-am observat eu până n-a trebuit să stau și să aștept taxiul. Când mi-a văzut rana, doctorul m-a întrebat imediat cum de-am reușit să mă tai atât de rău. — M-am luat la bătaie cu cineva din pricina unei femei, i-am zis. Nu mi-a venit în minte altă minciună mai plauzibilă. — În cazul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
M-am luat la bătaie cu cineva din pricina unei femei, i-am zis. Nu mi-a venit în minte altă minciună mai plauzibilă. — În cazul ăsta, trebuie să anunț Poliția, zise doctorul. — Poliția? De ce? Eu am fost de vină, iar rana nu e cine știe ce adâncă. De ce să mai anunțați și poliția? Doctorul a bombănit ceva, dar până la urmă mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a dezinfectat rana, mi-a făcut câteva injecții, mi-a cusut-o cu îndemânare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Poliția, zise doctorul. — Poliția? De ce? Eu am fost de vină, iar rana nu e cine știe ce adâncă. De ce să mai anunțați și poliția? Doctorul a bombănit ceva, dar până la urmă mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a dezinfectat rana, mi-a făcut câteva injecții, mi-a cusut-o cu îndemânare. După ce-a terminat doctorul, asistenta mi-a aplicat niște comprese sterile pe rană, aruncându-mi priviri bănuitoare. Mi-a pus un plasture mare și m-a încins apoi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ceva, dar până la urmă mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a dezinfectat rana, mi-a făcut câteva injecții, mi-a cusut-o cu îndemânare. După ce-a terminat doctorul, asistenta mi-a aplicat niște comprese sterile pe rană, aruncându-mi priviri bănuitoare. Mi-a pus un plasture mare și m-a încins apoi cu un bandaj elastic, roată, ca să țină pe loc compresele. Mă simțeam tare caraghios. — Să nu faceți mișcări dure, mă sfătui doctorul. Fără sex și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de Întunegri... în lumea în care a coborât Orfeu. În timp ce scotoceam prin chiuvetă, m-am tăiat într-un ciob la degetul mijlociu de la mâna dreaptă. Am privit o vreme cum picură sângele pe o etichetă de sticlă de whisky. După rana pe care mi-o făcuseră nenorociții ăia, ce mai conta o tăietură mică? N-a murit nimeni din așa ceva. Am lăsat sângele să picure mai departe. Eticheta s-a înroșit de tot. Văzând că nu mi se oprește sângerarea, mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ea. — Bineînțeles. 17 În țara aspră a minunilor Sfârșitul lumii, Charlie Parker, bomba cu ceas — Te implor, striga fata cea durdulie. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. N-are decât să se sfârșească, am mârâit eu. Mă durea îngrozitor rana. Parcă băteau în burta mea patru picioare a doi gemeni zdraveni. Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat adânc, am luat tricoul de lângă pat și mi-am șters transpirația de pe față. — Un nenorocit mi-a făcut o rană

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
rana. Parcă băteau în burta mea patru picioare a doi gemeni zdraveni. Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat adânc, am luat tricoul de lângă pat și mi-am șters transpirația de pe față. — Un nenorocit mi-a făcut o rană de șase centimetri pe burtă, am zis dintr-o suflare. — Cu cuțitul? Cam așa ceva. Știi cine a fost și de ce-a făcut-o? — Nu știu. M-am tot gândit și eu ce naiba a avut cu mine. Dar nu-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
doi peri sau schimbă vorba. — Te-ai simțit cumva dată la o parte? — Cam da, zise ea privindu-mă fix. Pot să mă bag și eu în pat lângă tine? E cam frig aici. Poți, dar să nu-mi atingi rana și să nu te fâțâi prea mult. Oare de ce toate fetele din lume tânjesc după patul meu? A ocolit patul și s-a băgat sub pătură cu costum cu tot. I-am dat o pernă, a luat-o, a bătut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
nebunia de-aici. Oricum, au făcut praf și aparatul stereo, așa că n-avem la ce asculta. Știi să cânți la vreun instrument? — Nu. — Pot să te ating un pic? — Nu. Sunt locuri care mă dor cumplit. După ce ți se vindecă rana, pot? Dacă nu se sfârșește lumea până atunci. Dar hai să vorbim despre lucruri mai importante! Aș vrea să mă lămurești în ce fel s-a schimbat bunicul tău de când a pus la punct sistemul permutărilor. — S-a schimbat foarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Probabil. Dar e doar o presupunere de-a mea. Până nu luăm legătura cu el, n-avem cum să fim siguri. Deci, mă ajuți să-l scap pe bunic de Întunegri? M-am ridicat din pat ținându-mi mâna la rană. Îmi vâjâia capul de durere. — Se pare că n-am încotro. Nu-mi prea este clar scenariul bunicului tău cu „sfârșitul lumii“, dar simt că n-am voie să-l ignor. Dacă nu încerc să fac ceva în sensul ăsta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mănânc totuși, pentru că nu se știa când mai apucam să bag ceva în gură. Fata mă anunțase că n-avea bani decât pentru o ciocolată, dar că murea de foame. Mi-am tras blugii cu grijă ca să nu-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un pulover subțire și apoi o canadiană. Costumul ei roz nu mi se părea deloc potrivit pentru expediția subterană, dar, din păcate, n-aveam în dulap pantaloni și cămăși care să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și John Ford - toate, dar absolut toate, nu mai însemnau nimic. Strălucirea pajiștilor, splendoarea florilor... am murmurat eu. Am întins mâna spre panoul electric și am întrerupt toate luminile din casă. Chiar dacă voiam să gândesc, nu puteam. Mă durea rău rana și eram cumplit de obosit. Decât să reflectez asupra lucrurilor numai de dragul de-a o face, mai bine nu mă mai gândeam la nimic. Am luat liftul, am coborât în parcarea subterană, am urcat în mașină și ne-am pus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
liniștit. N-ai nici un motiv de îngrijorare. Sunt lângă tine, zise ea. — Îți mulțumesc. Am intrat în parcarea clădirii în care se afla biroul bunicului ei. În clipa în care am luat rucsacul în spinare, am simțit cum îmi pulsa rana. Este doar o durere. O să treacă precum ploaia, mi-am zis eu. Mi-am adunat ultima fărâmă de mândrie și mi-am alungat durerea din minte. Am pornit repede după fată. La intrarea în clădire se afla un paznic tânăr

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
tont! zise fata resemnată. Tot nu știi că poți procura orice dacă ai bani? Lasă, dacă nu te pricepi, îl țin eu. — Dar ai grijă să nu mă împuști din greșeală pe întuneric. Nu mai am chef și de alte răni. — Stai liniștit! Sunt foarte atentă. A băgat pistolul în buzunarul drept al taiorului. Mi se părea tare ciudat că oricâte băga în el, nu se vedea nimic. Nici măcar nu s-a deformat vreun pic. Ce buzunar special o fi și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mult de cincisprezece metri. Așa că ai grijă să nu stai la distanță mare de mine. Dacă nu ești atent, te prind, te duc în cuibul lor, îți dau drumul în fântână și te mănâncă. În cazul tău, o să înceapă cu rana de la burtă. Au dinți și unghii tare ascuțite. Pătrund în tine ca un burghiu, fără probleme. Mi s-a făcut teamă și m-am mai apropiat de ea. — Te mai supără rana? — Am luat medicamentele acelea, așa că acum mi-e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
te mănâncă. În cazul tău, o să înceapă cu rana de la burtă. Au dinți și unghii tare ascuțite. Pătrund în tine ca un burghiu, fără probleme. Mi s-a făcut teamă și m-am mai apropiat de ea. — Te mai supără rana? — Am luat medicamentele acelea, așa că acum mi-e bine. Dacă fac mișcări bruște, o simt. Altfel, nu. Cel puțin deocamdată. Dacă ne întâlnim cu bunicul, îți scoate durerea de tot. — Cum adică? — Simplu. M-a scăpat și pe mine de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ești prost, nu poți trăi singur pe lume. Chiar dacă te ascunzi în subteran sau îți înalți un zid solid în jur, tot se găsește cineva care să dărâme tot ce-ai făcut. Bunicul tău nu face excepție. Din cauza lui am rana de la burtă, din cauza lui e lumea pe cale să se sfârșească în mai puțin de treizeci și cinci de ore. Dacă-l găsim, sunt convinsă că totul o să fie în ordine, spuse ea apropiindu-se de mine și sărutându-mă sub ureche. Sărutul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
treizeci și cinci de ore. Dacă-l găsim, sunt convinsă că totul o să fie în ordine, spuse ea apropiindu-se de mine și sărutându-mă sub ureche. Sărutul ei m-a încălzit și parcă mi-a alinat un pic durerea provocată de rană. Aveam acolo un punct foarte sensibil. Sau poate s-a sensibilizat pentru că n-am mai fost de mult sărutat de o fată de șaptesprezece ani. Așa ceva mi se mai întâmplase cu optsprezece ani în urmă. Dacă toată lumea ar gândi numai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
lovim de ea. Îndreptasem lanterna spre fată și o urmăream îndeaproape. Mi-era cumplit de frică să nu o pierd. Deși grasă, era foarte sprintenă, mergea îngrozitor de repede și avea o rezistență fizică demnă de invidiat. Speram să nu simt rana, dar începuse să mă doară. Mă împungeau mii de ace în burtă și transpirasem tot. O sudoare rece. Cu toate astea, îmi era mai frică să nu o pierd pe ea și să rămân singur în beznă. Cu cât înaintam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cu ochii pe fată, speriat să nu o pierd. M-am auzit confirmându-mi cu voce tare că trupul meu exista încă. Dacă el înceta să existe, mai rămânea sufletul. Ar fi bine să mă calmez. Dacă durerea provocată de rană n-o să înceteze, dacă fac ulcer la stomac sau hemoroizi, cum o să-și găsească sufletul salvarea? În timp ce mă gândeam la toate astea, eram cu ochii pe fată. I se vedea fusta roz de sub haina kaki pe care i-o dădusem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
elegantă în diferite ipostaze. În timp ce încercam să-mi găsesc pe stâncă puncte de sprijin pentru picioare, Ben Johnson a fost cel care mi-a dat curaj. Îl aveam mereu în fața ochilor. Nu că mi-ar fi trecut durerea provocată de rană, dar datorită lui am fost capabil să o ignor. Cred că fata n-a exagerat când mi-a explicat că durerea se poate alina cu un simplu cod mintal. Creierul poate dirija orice. Stânca nu era totuși atât de greu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
singur pe lume acum? Nu chiar, am spus eu verificând funia prinsă de curea. Nimeni nu e singur pe lume. Nici nu poate fi. Legăturile nu se pot rupe de tot. Plouă. Păsărelele ciripesc. Se găsește cineva să facă o rană altcuiva. Sau o fată cu care să te săruți în beznă. — Da, e adevărat, dar lumea nu are cum să supraviețuiască fără dragoste, zise fata. Dacă nu există dragoste, o asemenea lume trece pe lângă fereastra ta ca vântul. Nu o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]